PHILIPPE ETIENNE: A inainta impreuna pe drumul european

Radu Uszkai | 29.12.2004

Pe aceeași temă

Excelenta, va felicit pentru inalta functie pe care urmeaza sa o primiti in cadrul Ministerului de Externe francez, dar permiteti-mi sa-mi exprim parerea de rau ca plecati atat de repede.
Va multumesc foarte mult pentru aceasta intrebare si, in general, pentru modul in care am lucrat cu revista 22. Grupul pentru Dialog Social si redactia revistei dvs. au fost primul meu interlocutor cand am ajuns la Bucuresti. Am sarbatorit de curand 15 ani de libertate si democratie pentru Romania si ma bucur foarte mult ca v-am cunoscut, apreciind rolul pe care revista 22 l-a jucat in istoria tarii dvs.
Parasesc postul de ambasador al Frantei la Bucuresti, pentru ca am fost numit, acum o luna si jumatate, director general al cooperarii si al dezvoltarii internationale din Ministerul Afacerilor Externe francez. Este un post destul de dificil, dar, trebuie sa recunosc, foarte interesant.

Acest post implica responsabilitate in politica franceza de ajutor pentru dezvoltarea celor mai sarace tari, pe de o parte, dar si in politica de cooperare cu celelalte tari din toata lumea, inclusiv cu Romania. Este vorba de cooperare culturala, in domeniul stiintific, lingvistic, artistic, dar si in domeniul tehnic, reforma justitiei, reforma administratiei publice, lupta impotriva coruptiei. Cooperarea se refera si la sectoare ca agricultura, dezvoltarea rurala, politica de sanatate - adica o gama foarte larga de domenii, iar responsabilitatea mea intr-un asemenea post reprezinta o adevarata provocare. Numirea mea a fost o decizie a guvernului francez si a ministrului francez de Externe si nu aveam nimic de spus. N-am vrut sa parasesc Romania asa de repede. Am un sentiment aproape de tradare, pentru ca m-am simtit foarte implicat aici.

La ora aceasta cunoasteti Romania mai bine decat multi dintre noi. Ati calatorit foarte mult in tara.
Da, dar am o cunoastere superficiala, bineinteles. Este adevarat insa si va multumesc ca ati mentionat calatoriile pe care le-am facut in aproape toata tara si de care sunt mandru. Am fost in toate judetele din Romania. Am amintiri absolut extraordinare din toate regiunile tarii dvs. Am prieteni in multe parti si a fost pentru mine extrem de important sa-i cunosc, pentru ca am remarcat, cu ajutorul acestor vizite, ca Franta este iubita in Romania, poate mai mult in provincie decat in Bucuresti. Bucurestiul este deja o capitala europeana, cosmopolita. Ceea ce am simtit in provincie a fost extrem de important pentru mine.

Ati putea sa povestiti cum ati ajuns in satul Berthelot?
Da, este un foarte bun exemplu pentru felul in care este perceputa Franta in Romania profunda. Am ajuns in satul Berthelot in iulie 2003, despre care auzisem de la un om de stiinta, un cercetator francez, o ruda a familiei Berthelot, care m-a vizitat si mi-a dat o carte. El mi-a povestit despre acest sat, aflat in judetul Hunedoara, care poarta numele generalului. In perioada comunista, satul primise o alta denumire, la sfarsitul anului 2000, prin vointa locuitorilor, s-a hotarat ca el sa se numeasca din nou General Berthelot. Am dorit imediat sa fac o vizita acolo. Am ajuns in acel sat si am gasit o populatie care m-a primit foarte calduros, la fel si autoritatile locale. Am intalnit oameni care au grija pentru memoria lui Berthelot. In acel loc am vazut un conac in ruina care apartinuse generalului si mi-am spus ca lucrurile nu pot fi lasate asa. De cum m-am intors la Bucuresti, am vorbit cu toti ministrii si cu presedintele Academiei Romane, institutie care este proprietara acestei cladiri. Toti au inteles foarte bine ca este nevoie de un efort comun pentru restaurarea acelui imobil. Cand a venit in vizita primul ministru francez, d-l Jean-Pierre Raffarin, la inceputul lunii octombrie, ambele guverne au hotarat: guvernul roman a anuntat ca va restaura acest conac, pentru a face acolo un muzeu al prieteniei franco-romane, si guvernul francez a hotarat sa sprijine acest efort. Am gasit parteneri nu numai din Academia Romana, dar si de la Universitatea de Arhitectura, Universitatea Bucuresti si Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, precum si o intreprindere franceza. Este un exemplu tipic pentru ceea ce am vrut sa fac aici, adica ceva concret, dar care sa aiba un miez spiritual.

Uitati, acesta este darul pe care l-am primit de la primarul de atunci din acea comuna. Este singurul obiect, impreuna cu cateva carti, pe care il voi lua cu mine in Franta si pe care il voi pastra in biroul meu. (Excelenta Sa, domnul Philippe Etienne, imi arata obiectul: este o caruta taraneasca cu cos impletit, la care trag doi bivoli de ceramica neagra. Pe fundul cosului este o mica panglica tricolora.) Pentru mine, unul dintre bivoli este francez, celalalt roman, iar aceasta caruta este Europa. Nu este vorba de a vedea care este mai mic sau mai slab si care este mai mare si mai puternic. Amandoi sunt egali. Amandoi trag la caruta Europei. Pe de alta parte, acest obiect reprezinta un simbol al Romaniei rurale, al frumusetii ei, pe care eu am descoperit-o si am iubit-o.

Totusi, nu este o lume mult prea inapoiata pentru ceea ce se cere acum, gandindu-ne ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este foarte aproape?
Cred ca este o neintelegere aici. Fireste ca ruralitatea Romaniei ridica o serie de probleme, dar sper ca nu veti face aceeasi greseala pe care si altii, intre care si Franta, au facut-o. O agricultura moderna nu inseamna o agricultura fara legatura cu traditiile. O agricultura moderna astazi are si o alta semnificatie. Sigur ca ea permite gospodariilor mai mici nu numai sa supravietuiasca, ci si sa dezvolte activitati din afara agriculturii, cum ar fi turismul, de exemplu, si care poate contribui, de asemenea, la dezvoltare. Aveti un potential economic si turistic important la tara, nu trebuie sa intelegem gresit situatia ruralitatii in Romania.

Care este regiunea care v-a placut cel mai mult sau de care sunteti mai legat?
Este foarte dificil pentru mine sa raspund la aceasta intrebare. Am fost invitatul emisiunii realizate de Emil Hurezeanu, Romania mea, si am filmat intr-o zona de care ma simt foarte legat: este Sibiul si imprejurimile Sibiului, Rasinarii lui Goga, Cioran, si Rosia, unde se afla prietenul meu, Eginald Schlattner, cel cu care am petrecut momente speciale. Mai este Maramuresul, pe care l-am vizitat datorita unor prieteni, o regiune cu totul speciala. Dar nu uit nici Iasiul, primul oras pe care l-am vizitat si despre care pot spune ca este o adevarata capitala francofona. Bernard Pivot a filmat la Iasi, in cadrul seriei Double je, o emisiune care a fost redifuzata pe TV5. Am intalnit acolo oameni extraordinari. De asemenea, nu pot trece cu vederea Timisoara, unde, alaturi de ambasadorul Germaniei, am participat la aniversarea a 15 ani de la inceputului revolutiei romane. Timisoara si Banatul in general m-au impresionat puternic - eu vad acolo un centru al dinamismului acestei noi Romanii. Am vizitat si manastirile din Moldova. De altfel, am avut o relatie foarte interesanta cu Biserica Ortodoxa Romana. In acest an, am facut Pastele la Hurez, in Oltenia, o regiune minunata pe care ar fi bine s-o cunoastem mai mult, chiar daca Maramuresul si Bucovina sunt vestite. Am vazut multe manastiri - Sambata, Rasca, Moldovita, Neamt - este acolo o atmosfera care, cel putin mie, mi s-a parut foarte interesanta. Pastrez din aceasta vara o amintire cu totul speciala: eram in Delta si, din intamplare, am dat peste o comunitate monastica foarte mica, trei-patru calugarite si un calugar, care traiau pe malul Dunarii, intr-un sat absolut abandonat...

Vorbiti despre Romania ca despre o tara pe care mi-ar placea si mie sa o vizitez.
Aveti o tara foarte frumoasa.

Pentru Romania s-a inchis o etapa istorica

In timpul mandatului dvs. aici s-au incheiat negocierile cu Uniunea Europeana. Franta a sprijinit Romania pentru reforma in sectoare cum ar fi justitia, administratia, agricultura.
Este adevarat si a fost prima si cea mai importanta sarcina pe care am avut-o la Bucuresti. Incheierea negocierilor de aderare a reprezentat cel mai important proiect politic al meu. Cand am ajuns in Romania, veneam de la Bruxelles, unde fusesem reprezentantul Frantei in cadrul UE, si acest lucru a fost deosebit de important pentru mine, in sensul ca am folosit aici experienta dobandita acolo, in favoarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Bineinteles, nu este vorba doar de mine personal, dar si de echipe de experti care au lucrat in domeniile pe care le-ati mentionat, ca reforma administratiei publice, profesionalizarea corpului prefectilor, care este o adevarata necesitate. Prefectii, ca reprezentanti ai statului, nu pot, dupa numirea lor, sa faca jocuri de partizanat politic.

Modernizarea administratiei publice, in general, a fost o prioritate, iar noi, partea franceza, cred ca avem posibilitatea de a acorda asistenta in domeniul respectiv. Justitia, agricultura, dar si multe alte domenii au constituit obiectul unei bune cooperari intre Franta si Romania. Sunt foarte bucuros ca, atunci cand voi parasi Romania, in ianuarie, tara dvs. a incheiat negocierile de aderare cu UE. Intr-adevar, pentru Romania s-a inchis o etapa istorica, in ciuda tuturor eforturilor care raman de facut, in ciuda tuturor problemelor care trebuie tratate - coruptia si saracia. Dar momentul incheierii negocierilor este unul absolut istoric.

Cum vi s-a parut spectacolul campaniei electorale?
Pentru mine nu a fost un spectacol. Pentru noi toti, pentru democratiile noastre, alegerile reprezinta un moment de decizie extrem de important. Si cred ca, pentru Romania, a fost de asemenea un moment extrem de important. Am urmarit aceste alegeri, bineinteles, ca un observator, dar si ca un prieten si se poate spune ca, in ciuda problemelor care au existat, am putea sa caracterizam alegerile, din punct de vedere al functionarii sistemului democrat, ca pe un succes.

Abia acum, dupa 15 ani, romanii incep sa simta ce inseamna alegerile, mai exact, ce inseamna puterea votului, acest exercitiu simplu, de a introduce in urna o bucatica de hartie.
Ma bucur sa aud ce spuneti, pentru ca este foarte important intr-o democratie ca cetatenii, chiar si cei mai saraci, nu numai cei care locuiesc in marile orase, sa inteleaga foarte bine ca, prin sistemul democratic, au mijloace de a decide asupra viitorului lor, al copiilor lor si al tarii lor. Sigur ca probleme sunt peste tot in lume, si in Franta, dar e bine sa ne reamintim ce spune Churchill, ca democratia este cel mai rau sistem in afara tuturor celorlalte. Democratia este singurul sistem viabil pe care il avem, este o comoara pe care trebuie sa o aparam.

Voi pastra o atentie deosebita pentru Romania

Veti pastra legaturile cu Romania?
Asa cum am mai spus, voi fi responsabil cu cooperarea bilaterala a Frantei in multe domenii, in afara de cel economic, cu toate tarile lumii. Bineinteles ca voi pastra o atentie deosebita pentru Romania.

Dar in vacanta veti reveni?
Este o zona foarte frumoasa din Romania pe care nu am putut sa o vizitez. Este vorba de Muntii Apuseni. Vreau neaparat, in 2005, indata ce va fi posibil, sa fac o vizita acolo ca turist.

Veti gasi in Muntii Apuseni pensiuni agroturistice care au inceput cu sprijinul francezilor care activeaza in Opération Villages Roumains.
Am sarbatorit in aceasta toamna, la Institutul Francez, 15 ani de la primele actiuni ale OVR. S-au facut lucruri extraordinare, pornind de la o actiune simbolica. De pilda, am vizitat in judetul Bacau, comuna Livezi, unde viceprimarul este presedintele OVR Romania, Francisc Giurgiu, si am vazut acolo ceva care ne-a emotionat: doua scoli fusesera complet renovate de o mica comuna franceza de langa Limoges. Am gasit in acest tip de actiune un simbol al relatiilor franco-romane in care nu intervin nici guvernul, nici mari intreprinderi, desi Franta este un mare investitor strain, poate primul investitor strain din Romania. Puterea acestor relatii este ca ele se intemeiaza pe contacte umane directe. Am admirat foarte multi francezi tineri sau mai batrani care vin aici, in cadrul OVR sau al altor actiuni, pentru a sprijini eforturile de modernizare ale romanilor. OVR a cunoscut o reorientare extrem de pozitiva a unei actiuni care initial insemna solidaritate si protest politic. Dupa '89 a devenit o actiune de solidaritate si apoi a cunoscut o a treia ipostaza, foarte reusita, in directia accesarii si a folosirii unor fonduri Sapard. Sau in directia dezvoltarii turismului rural. Solidaritatea si vointa de a inainta impreuna, pe un drum care este european, acesta este sensul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, mai mult decat tot ceea ce se citeste de obicei in presa.

Interviu realizat de Rodica Palade

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22