Pe aceeași temă
Cum s-a constituit Asociatia Revolutionarilor fara Privilegii, al carui presedinte sunteti?
Initiativa a fost a catorva fosti participanti la Revolutia din decembrie '89: Ion Caramitru, Stelian Tanase, Nic Teodoreanu, Victor Rebenciuc, Dan Pavel, Cornel Mihalache, Marius Oprea, dar si a altor revolutionari, initiativa la care eu am raspuns, colaborand la constituirea asociatiei. Reactia noastra, a multor participanti la evenimentele din '89, a fost cred foarte normala. Ne-am pierdut pana la urma rabdarea in a observa cum exista grupuri de alti revolutionari care isi consumau toata energia in solicitarea de avantaje materiale. Poate parea anormal sa se constituie o organizatie la 12 ani dupa Revolutie. Dar organizatia noastra este diferita dintr-un punct de vedere important: membrii AFRP nu au solicitat si nu au beneficiat de avantaje materiale pe baza Legii 42. A fost o reactie fireasca fata de faptul ca multe grupuri de interese au incercat sa dea o amploare din ce in ce mai mare revendicarilor, dar si mecanismelor de acordare a avantajelor materiale. Membrii organizatiei noastre sunt persoane care au participat la evenimentele din decembrie '89, deci pot fi incadrati in aceasta categorie de fosti revolutionari. Scandalurile care au existat i-au implicat doar pe detinatori, utilizatorii de brevete de revolutionar si au fost legate de avantajele materiale (terenuri, spatii comerciale), trafic cu brevete, persoane contestate de a fi participat la actiuni anti-Ceausescu, anticomunism. S-a ajuns in situatia in care, in legatura cu evenimentele din decembrie '89, numele de revolutionar sa devina, in loc de o mandrie, mai mult o rusine, si pentru cei care chiar au dat dovada de un curaj dezinteresat.
Ce ati putut realiza pana in prezent?
Am fost implicati in diverse activitati care au tinut de preocuparile pe care ni le-am stabilit: de a promova adevarul si curatenia morala in randul celor care au participat la Revolutia din decembrie 1989. Am monitorizat activitatea legislativa de reglementare si de aplicare a Legii 42 si, de curand, a legii numita "a Recunostintei". Urmarind mai atent aceste legi, reglementarea si aplicarea lor, am devenit din ce in ce mai mirat, consternat si indignat de ceea ce se intampla. E o vorba englezeasca: "Diavolul sta in detalii". Discursul general, politic, in favoarea legii, ar putea sa treaca. Daca ajungi insa la detalii, tinand cont de evolutia legilor, a personajelor, constati inadvertente, abuzuri, inechitate si infractiuni. De fapt, tot esafodajul legii este slab, iar ce s-a intamplat anul acesta ne va duce mai departe spre scandaluri, coruptie, prin reconfirmarea si intarirea unor avantaje materiale. A acorda, dupa 15 ani, bunuri valoroase din patrimoniul public, fara sa creezi o evidenta clara, transparenta a ce s-a obtinut, pana in prezent, pe baza Legii 42, constituie o sursa inepuizabila de scandal. Este vorba de bunuri publice, de valori foarte mari care sunt impartite fara nici o transparenta.
Revolutionarii cu spatii comerciale si terenuri au devenit clienti politici?
Cred ca intr-o asemenea imprejurare functioneaza mai multe mecanisme. Probabil ca a existat o presiune asupra politicului din partea unor participanti la Revolutie care au avut revendicari; o presiune la care s-au aliat parlamentari direct interesati, iar presedintele Iliescu a raspuns pozitiv, prin acordarea unor avantaje materiale. Daca esti un lider politic abil, stii cum sa acorzi avantaje materiale contra fidelitate; si presedintele Iliescu stapaneste foarte bine aceasta tehnica. Nu stim in ce masura presedintele Iliescu chiar este acum convins de necesitatea prelungirii acestei legi, dar dansul nu mai poate sa iasa din acest cerc vicios. Probabil ca si la nivelul unor primari e convenabil sa aiba un mecanism de acordare a unor terenuri printr-un circuit destul de flexibil. E usor de gasit un detinator de brevet de revolutionar care sa isi ofere serviciile.
Legea Recunostintei nu se poate aplica in mod corect
Ce reprosati Legii Recunostintei?
Legea Recunostintei, care a fost promulgata in iulie 2004, consfinteste multe din erorile care existau in legea anterioara. Legea este de-a dreptul indecenta: avantajele constand in terenuri, intravilan, extravilan si spatiu comercial se cumuleaza. Legea ar fi putut ca macar sa fie limitata la dobandirea unuia dintre aceste bunuri. Parcursul acestei ultime legi a fost extraordinar de rapid si fara dezbatere publica, a trecut pe sest, cu o viteza extraordinara prin Camerele Parlamentului. Este imoral faptul ca anumiti parlamentari au votat o lege care le aduce avantaje materiale foarte mari si sa o mai si numeasca Legea Recunostintei. Eu, parlamentar, detinator de brevet de revolutionar, imi arat recunostinta fata de mine si imi dau un premiu din bunurile publice. Era moral ca parlamentarii care beneficiau de lege sa anunte ca sunt beneficiari directi ai legii si, eventual, sa se abtina de la vot, pentru ca, asa cum s-a votat, a existat practic un conflict de interese. Din punctul nostru de vedere, valoarea participarii unor persoane la evenimentele din decembrie '89 poate fi foarte greu demonstrata, in afara de cazurile celor care au fost raniti si ale celor care au decedat. Urmasilor celor care au decedat si ranitilor grav li se cuvine sa primeasca o compensatie, sa existe o despagubire materiala din partea statului. Pentru ceilalti, situatia este foarte greu de dovedit. Nu exista criterii stabile care sa poata fi intr-adevar aplicate si, de foarte multe ori, persoane care apar ca detinatoare de brevete de revolutionar sunt contestate in presa sau la emisiunile de televiziune. Am fost la o emisiune de televiziune si reactiile, in marea lor majoritate, peste 90%, au fost impotriva celor care revendicau avantaje materiale. In ultima noastra luare de pozitie, consideram ca Legea Recunostintei este practic inaplicabila in mod corect. Ea este aplicabila in momentul in care se doreste obtinerea unor terenuri, spatii comerciale care sa iasa din circuitul normal, legal, deci aceasta lege devine un instrument extraordinar de bun, flexibil, prin care, probabil, se poate obtine un teren sau un spatiu comercial la valorile de piata cele mai mari. Se stie ca piata imobiliara este cea mai puternica si, daca ai un astfel de instrument, oricand poti sa intervii cu el in tranzactii.
Se pretinde ca legea asta face ordine, face un control a ceea ce a existat pana acum si ca va constitui niste evidente noi.
Este stilul celor care se ocupa de problema din partea Secretariatului de Stat pentru Revolutionari, dar si a unor reprezentanti ai revolutionarilor, membri PSD, de a pretinde un lucru si de a face declaratii fara nici un fel de acoperire. In mod normal, legea ar trebui stopata sau ar trebui suspendata aplicarea ei, pana cand o persoana este verificata. Acest lucru nu se intampla. Legea merge inainte si se spune ca, in momentul in care va fi dovedit ca un individ nu are drepturile respective sau nu are calitatea, sau a mai primit niste bunuri, abia atunci se intervine. Cum functioneaza acum, legea acorda drepturi, ramanand ca, daca la un moment dat se descopera o incorectitudine, sa se intervina. La o emisiune la televiziune, Robert Turcescu l-a intrebat pe d-l Cutean, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Revolutionari, despre persoanele care au fraudat legea. Dansul a spus ca sunt multe dosare inaintate la Parchet, dar in momentul in care-l intrebi care sunt cazurile, sustine ca dosarele sunt confidentiale si pana acuma nu s-a finalizat nici unul. Dar SSPR, ca institutie publica, ar trebui sa furnizeze date concrete. A fost prezentata, pe 15 octombrie, pe pagina de Internet a Secretariatului de Stat pentru Revolutionari, situatia bunurilor imobile - spatii comerciale si terenuri - care au fost acordate in toata tara pe baza Legii 42. Existau date pentru Sibiu, Timisoara, dar pentru Bucuresti, Brasov si orasul martir Dambovita - nu stiu care o fi acesta - scria "Nu sunt informatii". Dupa cateva zile, aceste date mai concrete si edificatoare au disparut. Probabil ca cei de la SSPR au ajuns la concluzia ca, daca sunt transparenti, devin vizibile inadvertentele. Legea nu se poate aplica, pentru ca, daca nu sunt informati, inseamna ca cineva care a primit un spatiu comercial acum 10 ani poate sa primeasca si acum unul si poate sa primeasca si un teren, si inca un teren, si inca un teren. Am cerut printr-o scrisoare, in data de 13 octombrie 2004, de la Secretariatul de Stat pentru Revolutionari, lista persoanelor care au beneficiat de Legea 42/'90 si Legea Recunostintei. Nu ni s-a trimis nici un raspuns. Ne-am consultat cu juristii de la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului APADOR-CH si am inaintat actiune judecatoreasca pe baza Legii 544/2001 (Legea accesului la informatiile de interes public). Am considerat ca, prin modul nelegal si arogant in care a fost tratata cererea noastra, SSPR nu si-a respectat atributiile stabilite, iar noua ne-au fost produse daune morale. De asemenea, am cerut de la Primarie lista persoanelor care au beneficiat de Legea 42/'90 si Legea Recunostintei. Ni s-a raspuns ca este de competenta Secretariatului de Stat pentru Revolutionari, iar bunurile obtinute prin Legea 42/'90 "sunt informatii cu privire la datele personale, acestea putand fi transferate intre institutii publice numai cu acordul scris in prealabil al persoanei". Mi se pare un raspuns superficial. In mod evident, informatiile pe care le-am solicitat sunt de interes public, intrucat se refera la activitatea unei institutii publice, privind modul de cheltuire a banilor publici. Beneficiarii Legii nr. 42/1990 si ai Legii Recunostintei sunt beneficiari de bunuri publice, bani publici si este interesul nostru legitim sa fim informati in legatura cu modul in care au fost cheltuiti acesti bani publici. Si Secretariatul ar trebui sa fie responsabil, sa ne dea datele cerute, dar acest fapt nu scuteste Primaria sa furnizeze la randul ei datele pe care le are. Nu stiu, deci, care-i situatia la Primarie, daca au o evidenta sau nu. Acesta este stilul in care se raspunde la intrebari concrete. Chiar secretarul de stat Cutean, cand a fost intrebat de revista 22 ce avantaje a primit, a dat un raspuns din care nu se intelege nimic: ba ca a primit un spatiu, ba ca nu l-a primit, ba ca i l-a luat un arab; deci nici macar el despre el nu este in stare sa dea o informatie clara. La o emisiune de televiziune despre revolutionari, cineva a sunat si i-a spus unuia dintre participanti: "Cum, nu-ti aduci aminte ca ai primit un apartament pe b-dul Victoria Socialismului?". Asa si-a adus aminte, de fapt, a fost obligat sa recunoasca.
Legea a trecut prin Camerele Parlamentului, a fost promulgata de presedintele Iliescu. Ce se mai poate face acum?
Legea poate sa fie amendata. Chiar guvernul poate sa dea o ordonanta de urgenta. De exemplu, sunt doua articole, care practic sunt cele mai flexibile si pot sa genereze cele mai mari nereguli. Aceste articole pot fi amendate. Noi am incercat, prin comunicatul aparut si in numarul trecut al revistei 22, sa lansam o dezbatere publica intre partide si o asteptam in continuare.
Ce cazuri concrete vin la Asociatia Revolutionarilor fara Privilegii?
Membrii inscrisi la noi in asociatie nu au solicitat revendicari de natura materiala pentru meritele avute in decembrie '89 si nu au fost implicati in scandaluri. Dar au venit pentru consultari la sediul asociatiei noastre din Calea Victoriei 120, unde suntem gazduiti de Grupul pentru Dialog Social, si persoane care sunt nemultumite de aplicarea legii. Sunt tentatii foarte mari. In momentul in care, din munca cinstita, abia castigi un salariu, sa zicem, de 5 milioane, sa poti sa obtii pur si simplu printr-o diploma de revolutionar un spatiu comercial, care inseamna un venit de 50 milioane pe luna, e mult mai avantajos. Un teren de 500 de m.p. ori 500 de dolari/m.p. in intravilan, bine ales, poate insemna 250.000 de dolari. Cum sa iti mai stea capul la munca, cand tu poti sa obtii valori atat de mari pe baza a trei declaratii date de trei martori? Peste 20.000 de persoane beneficiaza de avantaje de pe urma faptului ca sunt detinatori ai brevetelor de revolutionar. Parlamentari destul de multi, dar si discreti, multi angajati ai Televiziunii publice, pe care Revolutia i-a gasit pur si simplu la locul de munca. Nu stiu care e situatia cu candidatii la viitorul parlament. Cred ca Legea Recunostintei poate aduce cele mai multe avantaje celor care beneficiaza de ea si poate crea celor care se impotrivesc legii multa adversitate.
Atata timp cat nu se cunoaste adevarul despre Revolutie, cum stabilesti daca individul a fost revolutionar sau contrarevolutionar?
Aceasta este o intrebare de-a dreptul incuietoare. Recent, a venit la noi un caz care e foarte greu de descalcit. Respectivul revendica statutul de revolutionar si, la un moment dat, in discutie, a aparut ideea ca a fost achitat pentru o acuzatie sau o banuiala ca ar fi fost terorist. N-ai cum sa judeci o astfel de situatie. Daca nu poti sa dovedesti care au fost adversarii, nu poti sa-i recompensezi nici pe cei care au castigat, pentru ca practic nu exista nici o data: nici despre unii, nici despre ceilalti. Legat de raniti sau decedati este aceeasi situatie. Domnul Cutean a mentionat cazul unui terorist inmormantat la Cimitirul Eroilor. S-a trecut de la o dictatura cum a fost aceea a lui Ceausescu, si schimbarea, indiferent cum s-a facut, a creat multe victime. Problema e ca nu-i normal ca dupa 14 ani aceasta situatie sa continue.
Interviu realizat de Rodica Palade
