Pe aceeași temă
Institutul Polonez din Bucuresti fiinteaza deja de peste doi ani. In acest rastimp am organizat aproape 200 de manifestari culturale, am invitat in Romania mai bine de 100 de muzicieni, actori, scriitori, intelectuali. Au existat manifestari de mica audienta, cum ar fi chiar intalnirea de acum cateva zile cu poetul, prozatorul si traducatorul Grzegorz Musia3 la Timisoara si la Bucuresti, sau "mega intalniri", cum a fost cea ocazionata de aparitia in capitala a lui Roman Polañski, in luna mai a acestui an. Nu intamplator am ales aceste doua exemple. La intalnirile cu Musia3 au luat parte in total in jur de 80 de persoane, la cea cu Polañski - cateva mii. Un poet extrem de rafinat, care scrie intr-o limba europeana de mica circulatie, si un regizor care se bucura de aprecierea a milioane de oameni, cunoscut literalmente in intreaga lume. Din punctul de vedere al activitatii Institutului Polonez, opozitia dintre cultura de masa si cea "inalta" nu are prin urmare o importanta prea mare. Esentiala a fost si prezentarea Pianistului in prezenta regizorului, chiar daca vocile criticii sunt de acord in a afirma ca nu este cel mai bun film al lui Polañski, si extrem de interesanta discutie dintre Mircea Mihaies si Grzegorz Musia3 la Timisoara, chiar daca ea a fost audiata de cateva zeci de persoane. Este un foarte bun exemplu pentru strategia aplicata de Institutul Polonez in activitatea sa. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Ne aflam in slujba culturii poloneze, in sensul larg al acesteia, si unicele elemente esentiale, care pot influenta in chip fundamental oferta noastra sunt sugestiile prietenilor nostri romani si (im)posibilitatile noastre financiare.
Ajuns in acest punct, ma vad silit, din pacate, sa revin la tema deja ridicata de mine in paginile revistei 22 si reiterata cu multe alte prilejuri. Avem nevoie de un aliat, care sa isi asume obligatia de a promova cultura romana in Polonia. Imi pun mari sperante in infiintarea Institutului Cultural Roman, nutresc de asemenea speranta ca politica culturala va constitui una din temele abordate in convorbirile dintre presedintele Iliescu si presedintele Kwacniewski. Romania trebuie sa aiba in Polonia un contrafort in institutia unui centru cultural romanesc, fie si numai pentru a-i ajuta pe polonezi sa lupte cu ignoranta lor. Am avut recent o discutie in cursul careia unul dintre traducatorii romani de literatura polona a afirmat ca polonezii nu au fost niciodata interesati de Europa Centrala si de Est si ca nu a stat nicicand in preocuparea noastra sa avem legaturi profunde cu Romania, ca am avut alte prioritati s.a.m.d. Cred ca este o mare si nedreapta simplificare. Nu vreau sa vorbesc aici despre politica, domeniu in care relatiile noastre sunt foarte bune, voi ramane asadar in zona promovarii culturii.
E important sa constientizam faptul ca, intai de toate, am decis sa consolidam institutele noastre din Budapesta si Sofia si sa infiintam unele noi la Bucuresti si Kiev, si abia acum ne gandim la crearea unui institut la Bruxelles - de pilda. A fost o strategie destul de curajoasa si elocventa, avand in vedere faptul ca dobandirea de catre noi a calitatii de membru al Uniunii Europene nu era inca un lucru cert. Cea mai importanta vizita de documentare de anul trecut efectuata de intelectuali romani in Polonia a fost organizata de noi. In luna decembrie vom invita in Polonia, sper, un alt grup de scriitori si critici literari romani. In acest mod ne straduim sa sprijinim doua centre ale romanisticii poloneze, cel din Cracovia si cel din Poznan, si sa reamintim elitei poloneze faptul ca, daca scriitorii romani nu sunt foarte prezenti in Polonia, nu inseamna ca ei nu exista. Pentru multi tineri care sunt realmente fascinati de cultura romana este un prilej unic de a-i cunoaste pe unii dintre cei mai renumiti muzicieni, ziaristi, critici literari, prozatori si poeti, adesea aproape netradusi, si scriu aproape, deoarece uneori doar in cate o revista sau antologie se intampla sa apara un fragment...
Aici atingem o alta problema, pe care inteleg sa o tratez foarte serios. Problema traducerilor. Este adevarat ca exista mult mai multe carti poloneze traduse in limba romana decat carti romanesti traduse in polona si asta mai ales in ultima perioada. Ne-au atras atentia asupra acestui lucru prietenii nostri romani in timpul foarte reusitei, de altfel, conferinte literare romano-polone organizata de Fundatia Culturala Romana, transformata chiar atunci in Institutul Cultural Roman, si de Institutul Polonez. Aceasta stare de lucruri exista din doua motive: in primul rand, in Romania activeaza efectiv un grup de traducatori extrem de renumiti, incepand cu d-na Olga Zaicik, senior al acestora, continuand cu d-l profesor Ion Petrica si incheind cu cea mai tanara generatie, reprezentata de doamnele Carmen Nicolaescu, Cristina Godun, Sabra Daici, Ileana Ionescu s.a. Rolul pe care-l joaca minunatii romani cunoscatori ai literaturii polone este inestimabil. Nu trebuie insa trecut cu vederea faptul ca 95% din traducerile din literatura polona in limba romana sunt realizate cu sprijinul financiar fie al Institutului Polonez din Bucuresti, fie al Institutului "Adam Mickiewicz" din Cracovia. Suntem constienti de faptul ca aproape fiecare volum tradus in limba romana si publicat de Polirom, provenind din asa-numita imediata vecinatate, se bucura de un interes cu mult mai mic decat orice titlu american. Faptul acesta arata nu doar munca exceptionala a Denisei Comanescu, ci si un anumit trend. De aceea, in mod absolut constient, noi sprijinim traducerile, pe cand, de exemplu, British Council nu o face. Pur si simplu nu este nevoit sa o faca. De partea cealalta insa, acest sprijin nu exista si ma tem ca, la fel ca si in cazul literaturii polone, si literatura romana are nevoie de sprijin. In fata Institutului Cultural Roman se asterne fara indoiala un teren de actiune foarte vast.
O mai buna si mai eficienta promovare a culturii polone in Romania este posibila - oricat de paradoxal ar parea - printr-o mai buna promovare a culturii romane in Polonia. Colaborarea cat se poate de fructuoasa cu partenerii romani constituie o dovada a faptului ca se poate. O colaborare model cu Fundatia "A Treia Europa", contacte tot mai frecvente cu Filarmonica "Banatul" din Timisoara, cu Muzeul "G. Antipa", cu Muzeul National "Peles" (unde puteti vizita, pana la sfarsitul acestei luni, interesanta expozitie de fotografii Primarii din Polonia), ca sa mentionam doar cativa dintre co-organizatorii manifestarilor initiate de noi. Impreuna cu Centrul Francez din Iasi, cu autoritatile locale iesene, precum si cu Teatrul Evreiesc din Bucuresti pregatim derularea unui foarte ambitios Proiect international privind cultura evreiasca, care este co-finantat de Uniunea Europeana. Se cuvine sa subliniem aici contactele excelente si numeroasele manifestari de mai mica anvergura organizate impreuna cu centrele culturale ale altor tari care functioneaza la Bucuresti precum si cu Delegatia Comisiei Europene, fara sprijinul careia vizita lui Roman Polañski nu ar fi fost posibila. Impreuna este cu adevarat mai usor!
