Pe aceeași temă
Pe câţi dintre monarhii României i-aţi cunoscut direct?
Regina Maria ocazional, Carol al II-lea şi, desigur, Regele Mihai. Şi înainte de abdicare şi, mult mai bine, după 1989.
Eraţi „un copilaş frumuşel“...
Da. Ceea ce a remarcat Regina Maria, fie că era o constatare reală, fie că era numai o amabilitate faţă de părinţii mei pe care îi cunoştea.
Ce v-a spus Regina Maria?
M-a mângâiat pe cap şi i-a spus tatălui meu: „Îmi pare bine că sunt şi băieţi frumoşi, nu numai fete frumoase“. Tatăl meu şi-a notat lucrul acesta în jurnalul lui. Pe Carol al II-lea, din vedere, fiind o dată la Palat cu tatăl meu, era în Cabinetul lui Urdăreanu pe care publicul îl botezase „Murdăreanu“, am auzit „trece Vodă“, şi pe urmă când l-am primit cu şcoala la gara deschisă special pentru el. Îşi făcuse o gară specială, ca şi la Sinaia, la Mogoşoaia. Venea dintr-un turneu diplomatic din Occident. Era perioada şocurilor, când începuse agitaţia în Europa Centrală, anexarea Austriei şi tot ce a urmat. Şi atunci am cântat cântecul care era Imnul străjeriei, din care ţin minte versurile: „Un Dumnezeu avem, în cer/iar pe pământ pe marele străjer“.
Monarhia în dezbatere |
---|
Monarhia este un regim democratic care şi-a dovedit în trecutul României ataşamentul faţă de valorile democraţiei şi care a înlesnit evoluţia ţării. Am susţinut întotdeauna că această excludere a monarhiei constituţionale din categoria formulelor între care au dreptul să opteze românii este o încălcare elementară a principiului democratic. Naţiunea trebuie să aibă dreptul să-şi aleagă formula democratică pe care şi-o doreşte. |
Germenii înregimentărilor.
Exact. Mi-am dat seama că era începutul, intrasem atunci în regimul înregimentărilor succesive. Şi l-am cunoscut ceva mai bine pe Regele Mihai, cel mai bine la revenirea lui în ţară, când i s-a permis să revină şi când, datorită faptului că Institutul Nicolae Iorga, al cărui director am fost ales în urma evenimentelor din '89, a protestat faţă de acea blasfemie a unui demnitar, unul Baltazar...
Bogdan Baltazar era purtător de cuvânt al guvernului.
Da. Şi un fost membru de partid a venit la mine la institut şi mi-a spus: e o mare minciună istorică ce a spus ăsta, că toţi cei patru regi, deci tot regimul lor, a creat o situaţie negativă pentru România, nu mai ştiu exact cum a spus, dar că toţi patru au fost nişte...
Regi care au exploatat ţara...
Aşa, fără nici o distincţie, deşi era o mare deosebire între ei. Trei dintre ei au fost profund corecţi. Iar faţă de această declaraţie absurdă şi mincinoasă a venit imediat o reacţie în cadrul Institutul de Istorie. Istoricii au spus că nu e adevărat şi au redactat un protest, m-am asociat şi eu, dar cu mare îndoială că televiziunea îl va transmite. În chip surprinzător, televiziunea a transmis. A fost un şoc intern şi şocul ăsta a mers până la Versoix, astfel că atunci când i s-a permis Regelui să vină în ţară, cu condiţia să nu desfăşoare activităţi politice, a transmis un mesaj prin d-l Băcanu, care venea de la Versoix: „Regele vrea să stea de vorbă cu istoricii“. (L-am cunoscut puţin şi înainte de '47, de izgonire). Şi ne-a fixat audienţă. Eu am improvizat un discurs în care am spus ce înseamnă pentru noi monarhia, mai ales pentru cei care au apucat să trăiască şi în timpul domniei lui, şi am încheiat cu o amintire personală – „Sire, vă amintesc că tatăl meu, Petre Papacostea, v-a fost colaborator apropiat în anii grei din timpul războiului şi de după război“. Şi el, cu glasul lui, uşor, zice :„Ţin foarte bine minte, Papacostea“.
Stabilitatea monarhiilor |
---|
Monarhiile au creat acel regim de stabilitate, de continuitate, care e condiţia esenţială a oricărei realizări. Şi sunt ţări unde a reuşit foarte bine, mă refer acum la Anglia, care îl sărbătoreşte pe strănepotul actualei regine, unde monarhia, tocmai pentru că s-a aflat în fruntea unui regim democratic pluralist, a dat maximum de rezultate. Ţările nordice, de asemenea. Cel mai interesant exemplu, care nu e european, e Japonia. |
Ce a însemnat monarhia pentru România?
Monarhia constituţională a însemnat cea mai rapidă adaptare la civilizaţia modernă, efortul de modernizare a corespuns interesului fundamental al societăţii româneşti şi a asigurat manifestarea capacităţilor naţionale pe diverse domenii, nu în ultimul rând al culturii, când România a produs nenumărate valori în cele câteva decenii de manifestare liberă, în cadrul unui regim pluralist, care tindea să devină o democraţie, nu era încă o democraţie. Un pas s-a făcut după primul război mondial...
O dată cu Constituţia din 1923...
Cu Constituţia din 1923, cu reforma agrară, cu votul universal. Sigur, o democraţie în sensul absolut al cuvântului se construieşte greu, Romania era pe drumul acesta în diverse domenii, nu numai politic, dar şi cultural, ştiinţific, în învăţământ. Am cea mai bună amintire despre ce a fost şcoala românească, de la primară până la universitate, am apucat şi primii doi ani de învăţământ superior cu profesori care puteau figura în orice universitate europeană. Mă refer aici la Gheorghe Brătianu, care a murit în închisoare, la Constantin Marinescu, care a fost profesor în Portugalia sau Spania şi mulţi alţii. Era o universitate care putea concura cu orice universitate europeană, aşa încât ceea ce a realizat învăţământul românesc – şi aici nu e de prisos să amintim numele lui Spiru Haret, care l-a organizat temeinic. Este una dintre marile înfăptuiri ale regimului pluralist cu tendinţe democratice asigurat de regimul monarhiei constituţionale. A început cu Carol I, a continuat sub Ferdinand, după primul război mondial. La mijloc, între aceste două domnii, a fost Unirea, care a dat un avânt foarte puternic societăţii şi speranţe majore. Dar sigur că istoria noastră e una foarte condiţionată de planul extern şi ştim ceea ce a urmat în cursul secolului trecut.
Beneficiile reformei lui Spiru Haret, apoi tăvălugul comunist, cu profesori aduşi direct din producţie, analfabeţi puşi lectori la Facultatea de Filosofie. Apoi momentul '89 şi aceste nenumărate încercări de reformă din învăţământ care se pare că n-au nici un efect. Se construieşte aşa greu un sistem de învăţământ performant?
Cauza generală e evoluţia după '89 care nu a fost cea care trebuia să fie, faptul că structurile moştenite de la regimul comunist îşi manifestă încă puterea şi blochează progresul. Şi în primul rând selecţia personalului, mă refer la învăţământ. Ştiu din experienţa mea ce s-a întâmplat în facultăţile de istorie din ţară, departe de a constitui o revenire autentică la selecţia valorilor, şi asta se resimte puternic. S-au împlinit parţial, s-au remediat parţial în cadrul institutelor de cercetare. Cu nuanţele de rigoare, acest sistem a continuat şi după 1989 pentru că nucleele foste de partid din facultăţi au rămas în mâna vechilor structuri. Cred că acesta este factorul care a împiedicat sau încă împiedică revenirea la normal a învăţământului românesc.
A fost perioada interbelică perioada de aur a României?
Categoric da. Pentru că a fost ceea ce se numea realizarea idealului naţional. Eliberaţi de obsesia idealului naţional, ne-am putut îndrepta spre domeniile vaste ale universalităţii. Istoria nu mai era obsedant istoria românilor, ci era istoria universaslă, şi au început să apară valorile. Civilizaţia în general a fost cea universală. Mircea Eliade a fost una dintre cele mai strălucite realizări ale acestei cercetări. Spre toate orizonturile se deschidea cultura română, încât a fost o promisiune, un salt mare în evoluţia spre universal a culturii româneşti.
Perioada lui Carol al II-lea a frânat puţin acest avânt?
Carol al II-lea e o personalitate contradictorie. Pe de o parte, s-a vrut şi a fost „voievod al culturii“ şi n-aş putea să nu recunosc că el a creat acel Institut de Istorie pentru Nicolae Iorga. Un institut pentru a găzdui biblioteca lui Nicolae Iorga, are vreo 80.000 de volume. A avut şi gustul culturii, indiferent că era pentru fastul lui, pentru dorinţa de afirmare, dar e aspectul pozitiv al activităţii lui, al dorinţei lui de afirmare. Pe de altă parte, a avut tendinţa de a concentra puterea în mâna lui. Cu asta s-a distanţat de tradiţia lui Carol I şi Ferdinand, care au realizat acest miracol, o societate pluralist politică, pe care a condus-o Carol I magistral, cu jocul între cele două partide principale. După aceea, după primul război mondial, conservatorii s-au topit o dată cu baza lor socială. Un timp s-a crezut că Averescu va fi succesorul, dar Averescu nu a vrut să exploateze imensul capital de popularitate, a fost o nebunie colectivă, încă e un fenomen de studiat ce a fost cu acea popularitate care însă, neexploatată, a dispărut pentru că nu a vrut să profite. Când în 1927, ultima lui guvernare, la cererea Regelui Ferdinand, muribund, şi-a dat demisia, şi a părăsit puterea deşi avea majoritatea în Parlament, pentru ca să se formeze un guvern de uniune naţională, Mussolini, cu care Averescu a avut legături, a exclamat „Ma che culo questo Averescu!“. Au venit apoi naţional-ţărăniştii, factorul de echilibru. Evoluţia generală în Europa, spre extreme şi spre regimuri totalitare, s-a repercutat şi aici şi l-au atras pe Carol al II-lea spre formula aceasta. A intrat în conflict cu Garda de Fier şi a urmat ceea ce ştim. Succesorul lui promitea să încununeze tradiţia pluralist-democratică a societăţii româneşti. Ghilotina externă a pus capăt însă acestei promisiuni.
Începutul Marii Terori |
---|
Terminasem ciclul universitar şi frecventam biblioteca Institutului Francez. Când, probabil în urma unui ordin de la Moscova care vroia să fie tăiate toate legăturile culturale cu Occidentul, au găsit soluţia asta cea mai comodă să-i aresteze pe cei care ieşeau de acolo. Iar eu m-am nimerit acolo. Acela a fost începutul Marii Terori. Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit şi cu braţele mele, şi tot ce a urmat a fost sinistru. |
Cum aţi trăit mistificarea istoriei de după schimbarea de regim?
Am constatat-o când am avut manualul lui Roller, care tindea să devină şi a şi devenit manualul unic, am înţeles ceea ce este şi am trăit această zdrobire a unei întregi ţări– folosesc cuvântul, pentru că l-a folosit şi Stalin: „România trebuie zdrobită“. De aia am propus la Sighet, unde am fost, o cercetare comparată a politicii sovietice faţă de ţările-satelit, că n-a fost identică de la o ţară la alta. Există trăsături comune şi există regimuri diferite. Faţă de România se pare că a avut un regim special, mai dur – popor latin, tradiţie a romanităţii...
Un comunism atât de dur probabil că numai în Albania a mai fost.
Da, dar ăla a venit chiar dinăuntru. Rămâne o direcţie de cercetare, istoria comparată a ţărilor-satelit în perioada Stalin. Şi pe urmă în perioada Hruşciov.
La rebeliunea legionară eraţi chiar în camera asta în care facem interviul?
În camera asta ( strada Caragea Voda n.r.) şi priveam pe Dorobanţi, se vedea bine, nu erau copacii aceştia, când treceau unităţile cântând Sfântă tinereţe legionară, se duceau spre Casa Verde, pentru apărarea ei, în toamna lui '40. Împlinisem 12 ani. Urmăream, cu angoasă, era şi atmosfera din casă care era ostilă, ştiind excesele comise, mai ales la Jilava şi celelalte, pe urmă mai era şi ce s-a întâmplat cu Nicolae Iorga, care era totuşi o emblemă naţională.
Care a fost impactul abdicării forţate a Regelui Mihai?
Eram în Piaţa Romană când difuzoarele au anunţat abdicarea regelui Mihai. Am simţit o ruptură internă. Am înţeles că ceea ce mai era, bruma de speranţă care se concentra în persoana lui, s-a irosit şi că urmează să intrăm în neantul care a urmat, nici nu ne închipuiam cât de sinistru avea să fie.
Nu v-aţi imaginat atunci ce grozăvii vor urma?
Nu. De-atunci a început acea progresivă aşezare a teroarei, iar din '49 au început arestările în masă. Într-o familie care a dat cinci deţinuţi, eu am fost cel dintâi. Terminasem ciclul universitar, dar nu-mi susţinusem examenul de stat, şi frecventam biblioteca Institutului Francez, ceea ce era perfect legal, făceam asta din vremea liceului. Când, probabil în urma unui ordin de la Moscova care vroia să fie tăiate toate legăturile culturale cu Occidentul, au găsit soluţia asta cea mai comodă să-i aresteze pe cei care ieşeau de acolo. Cum s-a nimerit. Acela a fost începutul Marii Terori. Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit şi cu braţele mele, şi tot ce a urmat a fost sinistru.
Rebeliunea legionară |
---|
La rebeliunea legionară eram în camera asta în care facem interviul(caragea vodă) şi priveam pe Dorobanţi, se vedea bine, nu erau copacii aceştia, când treceau unităţile cântând Sfântă tinereţe legionară, se duceau spre Casa Verde, pentru apărarea ei, era în toamna lui 1940. Împlinisem 12 ani. În casă era o atmosferă apăsătoare. Se ştia de excesele comise, mai ales la Jilava, pe urmă mai era şi ce s-a întâmplat cu Nicolae Iorga. |
A fost acea încercare de creare a „omului nou“. Când aţi aflat de „Fenomenul Piteşti“?
Târziu, târziu, după ce am ieşit de la Canal. În toată amploarea lui, după ce au început să apara studii. Dar s-a aflat când i-au arestat şi i-au executat pe stradă pe torţionari...
Pe Ţurcanu şi compania...
Da. Să se spele pe mâini de acea sinistră realizare, cea mai sinistră din tot lagărul comunist. Tocmai am atras atenţia la Sighet că există o tendinţă de a minimaliza ce s-a întâmplat în regimul Marii Terori Roşii. Francezii au pus în circulaţie de curând conceptul, pe lângă genocid, şi conceptul de memoricid, lichidarea trecutului, nevoia acelora de a-şi aminti. Să se uite e al doilea asasinat.
Credeţi că România este acum incapabilă să-şi recupereze memoria recentă tocmai din cauza aceastei intenţii de memoricid?
E un pericol. Sunt însă destule forţe care tind să menţină vie amintirea acestor împrejurări şi a acestor victime. Nu e mai puţin adevărat ceea ce a constatat Soljeniţîn când s-a înapoiat în Rusia şi discuta cu tinerii şi le povestea amintiri din lagăr: „Ei, astea au fost pe vremea bunicilor, nu ne mai interesează“, îi răspundeau mulţi dintre ei. Există şi o firească diluare a memoriei, dar există, şi asta trebuie combătut, un proces intenţionat, o tendinţă clară de a minimaliza şi de a reduce ceea ce fost teroare şi amploarea ei.
Cum vă explicaţi că în continare în Europa monarhiile se bucură de un succes uriaş?
Pentru că au realizat, au creat acel regim de stabilitate, de continuitate, care e condiţia esenţială a oricărei realizări. Şi sunt ţări unde a reuşit foarte bine, mă refer acum la Anglia, care îl sărbătoreşte pe strănepotul actualei regine, proaspăt venit, unde monarhia, tocmai pentru că s-a aflat în fruntea unui regim democratic pluralist, a dat maximum de rezultate. Ţările nordice, de asemenea. Cel mai interesant exemplu, care nu e european, e Japonia. După ce s-a identificat cu un regim dur de dominaţie şi de expansionism, imperialism brutal, cu concursul învingătorilor americani, monarhia a asigurat continuitatea şi dezvoltarea excepţională a Japoniei.
Credeţi că acum, când se vorbeşte de revizuirea Constituţiei în România, ar trebui să se dea o şansă la dezbatere şi monarhiei?
Asta neapărat. Este o obligaţie a oricărui regim democratic să asigure orice variantă de regim democratic. Şi monarhia constituţională este un regim democratic care şi-a dovedit în trecutul României ataşamentul faţă de valorile democraţiei şi care a înlesnit evoluţia spre modernitate a României. Am susţinut întotdeauna că această excludere a monarhiei constituţionale din categoria formulelor între care au dreptul să opteze românii este o încălcare elementară a principiului democratic. Naţiunea trebuie să aibă dreptul să-şi aleagă formula democratică pe care şi-o doreşte. Ţin minte ce entuziasm fost când i s-a permis în sfârşit regelui să vină în ţară.
În aprilie 1990 i s-a refuzat accesul Majestăţii Sale în ţară. Cum a fost posibil? Trăiam într-o Românie democratică, nu aşa se numea teoretic?
Da, se numea teoretic. Dar nu era deloc aşa. Cum mai are şi acum ceva drum de făcut pentru a deveni autentic democratică în lege şi în spirit mai ales.
Vă gândeaţi în 1992 că va urma şi reconcilierea?
Nu. Când am fost să-l omagiez pe rege la Palatul Elisabeta, vine d-na Mezincescu după mine şi îmi spune: „D-le Papacostea, aţi primit o invitaţie la Cotroceni?“. Eu zic: „Da, am primit, dar nu vin“. „Vă rog să veniţi, că e şi Majestatea Sa. Să ştiţi că sunteţi invitat al Majestăţii Sale, că sunt două categorii de invitaţi, ai preşedintelui Iliescu şi ai Majestăţii Sale“ „Dacă sunt invitat al Majestăţii Sale, vin. Nu ştiam că suntem ca în Franţa, muşchetarii regelui şi muşchetarii cardinalului. Şi am fost. A fost concertul dat de tinerii de la Liceul de Muzică „Enescu“. Iliescu mă vede, vine la mine, îmi strânge călduros mâna, deşi eu l-am atacat în presă dur de tot, în primul rând pentru chestiunea asta cu Regele şi pentru toată politica lui de menţinere a dependenţei faţă de Moscova. In ciuda repetatelor mele atacuri dure la adresa lui, a venit, în cadrul marii reconcilieri cu monarhia, a venit la mine deşi spusese înainte că: „Papacostea are nostalgia monarhiei“. I-am spus tovarăşului care venise: „Spune-i d-lui Iliescu că mi-e greu să am nostalgia lagărelor lui Stalin“, în care am trăit, am făcut Canalul Dunăre-Marea Neagră, când eu eram la Canal, el, de la Moscova, a trimis o telegramă, era în 1950, în care scria despre „mândria de a învăţa în oraşul lui Lenin şi al lui Stalin“. Eu căram roabe la Canal. Şi mai am o amintire, vă spun ca o paranteză faţă de ce discutăm, amintirea cea mai plăcută, dacă poate fi vorba de aşa ceva, din acele lagăre ale morţii. Eram 7-8 persoane, când în faţa mea un bătrânel, aude cum mă cheamă şi zice: „d-le Papacostea, sunteţi rudă cu d-l Petre Papacostea?“ „Da, sunt fiul lui.“ Era în vara lui '50, vă daţi seama câţi ani sunt de atunci! Zice: „ eşti tânăr, ai şanse să scapi de aici, eu nu mai scap, dar când îl vezi pe tatăl dumitale spune-i că ai stat la Capul Midia cu Cristescu Plăpumaru. Spune-i să-şi aducă aminte că ne-am cunoscut la mareşalul Averescu“. Eu nu auzisem de Cristescu Plăpumaru, am crezut că e un plăpumar care o fi lucrat la noi, ne schimbam personalul şi la Averescu, şi la noi. Dar a început să evoce amintiri: „Eu sunt cel dintâi român care am strâns mâna lui Vladimir Ilici Lenin, eu am introdus Partidul Comunist în Internaţionala Comunistă“. Era într-adevăr Cristescu Plăpumaru, el a făcut lucrurile astea, punând bazele PCR, introducând partidul în Internaţionala Comunistă. Dar a avut un păcat: a refuzat să adere la clauza că România e stat imperialist care trebuie desfăcut în părţile componente. Pe chestia asta, când au venit comuniştii la putere, l-au trecut din închisoare în închisoare. Ei, această noapte în care îşi evoca amintirile un fost creator al Partidului Comunist, cel dintâi român care a strâns mâna lui Vladimir Ilici şi atâtea alte amintiri sunt un lucru pe care mi-l amintesc şi pe care îl povestesc cu placere.
Şi un urmaş al lui Cristescu făcea şcoală la Moscova.
Da. Tot acolo, eram spre sfârşitul lunii mai '50, când vine un lot proaspăt de arestaţi, cineva care a auzit numele meu mă întreabă: „Sunteţi rudă cu prof. Victor Papacostea? „Da, sunt nepotul lui, e frate cu tata“. „Ei, să ştiţi că în noaptea de 6 mai l-a ridicat pe el, au fost ridicaţi toţi foştii demnitari, nu se ştie unde i-au dus“. Am evocat asta la Sighet, când le-am şi arătat textul raportului trimis lui Stalin personal, lui Beria şi Malenkov, în care pe 13 mai Stalin a primit informaţia că la Bucureşti au fost arestaţi foştii demnitari, am copia documentului şi le-am spus la Sighet, mai mult în glumă decât în serios: „Stalin a aflat la 13 mai despre starea lor, eu la 20 mai, numai că el a primit la Kremlin, eu la Capul Midia, în lagărul de acolo informaţia de la acest domn, care a venit la mine şi mi-a spus: «Mă numesc Osipov, sunt stomatolog, sunt dentistul unchiului dvs“.
Eu mai cred şi că, poate sunt naiv aici, că 24 de ani de degringoladă din '89 până acum e o perioadă destul de mică pentru a putea contracara 50 de ani de teroare.
Sigur, şi eu cred asta şi sunt încrezător. În general sunt acuzat că sunt optimist. Daca n-aş fi fost optimist, nu răzbăteam prin toată această perioadă extrem de instructivă pentru un istoric, sigur, s-a scris şi pe epiderma mea, dar ea ramine extrem de instructivă. Şi le spun tinerilor care se formează, în legătură cu mine: indiferent de ce perioadă vă ocupaţi, antichitatea, Ev Mediu, urmăriţi contemporaneitatea zilnic, pentru că înţelegerea jocului forţelor din zilele noastre vă oferă o metodă de abordare a istoriei pentru toate perioadele.
Interviu cu academicianul ŞERBAN PAPACOSTEA, realizat de DRAGOŞ GHIŢULETE
Comentarii 16
U R A N U S - 09-26-2013
De cate ori am citit acest titlu (de mai sus) simteam ca este ceva care imi scapa, dar acum am "prins" cea ce este-de fapt- evident;Monarhia de fapt a produs civilizatia actuala asa cum le-a produs pe toate, cele istorice, insa vorbind de actual, este dovedibil si babeste si matematic si prin alte metode ale stiintei, ca Monarhia este net si total superioara republicii atat prin calitate dar si prin cantitate, pentru ca daca sunt 5-10% republici la nivelul de civilizatie al Monarhiilor(maximum posibil, la acest timp), Monarhiile sunt in proportie de peste 80% cu un grad de civilizatie avansat(prosperitate si securitate generala , justitie sociala,etc.), cea ce spune ceva, de la sine.
RăspundeU RA N U S - 09-25-2013
DESPRE DEMOCRATIE SI REGI. de John Médaille ...Sunt monarhist pentru că sunt democrat. Prin urmare, cred că forma oricărei ordini politice ar trebui să fie determinată de aspecte precum voinţa poporului, tradiţiile şi obiceiurile lui, preocuparea pentru familie şi comunitate, precum şi pentru viitorul unei ţări. Iar monarhia este cea mai înaltă formă de democraţie... Un rege, la fel ca şi un preşedinte, trebuie să cântărească bine forţele şi interesele din regatul său. Dar regele este liber să chibzuiască asupra justeţii argumentelor, pe când preşedintele nu poate decât să numere voturile. Şi chiar dacă preşedintele ar putea încerca să se ataşeze de o anumită doctrină, până la urmă, singurul lucru de care va fi ademenit va fi puterea; iar puterea aparţine celui care controlează voturile şi care va ajunge, foarte probabil, să controleze şi banii..."
RăspundeIMREH ISTVAN - 08-12-2013
Este un interviu de inalta tinuta. Din pacate majoritatea comentariilor sunt jalnice,transpira un natio-patriotism ieftin primitiv, ce denota cunostinte istorice fara temei si cu iz puternic partizan. Pe mine m-a frapat urmatorul pasaj din interviu: Credeţi că acum, când se vorbeşte de revizuirea Constituţiei în România, ar trebui să se dea o şansă la dezbatere şi monarhiei? Asta neapărat. Este o obligaţie a oricărui regim democratic să asigure orice variantă de regim democratic. D-l academician a spus un lucru extraordinar, ca un regim democratic trebuie sa asigure cadrul posibil in care sa se poate discuta chiar probleme considerate tabu sau care trezesc pareri ca cele exprimate de: romulus a raspuns: Acest cocosila este inainte de toate un incult care s-a autodemascat iar in al doilea rand face parte din fosta securitate mai mult ca sigur.Sa-i fie rusine pentru ceeace a scris aci. Stigmatizarea in acest fel a "cocosilelor" arata o intoleranta crasa iar daca a exprimat o parere personala democratic este inacceptabil sa i se spuna sa -i fie rusine. Domnul romulus trebuia eventual sa combata cu argumente solide. De ce ne este frica sa discutam de probleme sensibile? Avem ceva de ascuns. Eu consider ca afirmatia D-lui academician este binevenita in discutarea unor problerme de actualitate stringenta ca de exemplu regionalizarea, in care ar trebui discutata deschis si problema zonei locuite in majoritate de maghiari. De ce nu am putea discuta deschis aceasta problema? De ce trebuie sa maturam probleme reala sub pres? Revista 22, care din cand in cand atinge dar foarte slabut acest subiect ar putea fi o platforma reala pentru discutarea acestei probleme sau a altora de actualitate. Degeaba ne consideram exponentii unei elite si cred ca Revista 22 are aceasta capacitate intelectuala, ii trebuie probabil mai mult curaj. Cu deosebit respect pt Revista 22 si pentru toti cititorii acesteia si a celor ce isi exprima parerea prin comentarii.
Răspunderomulus - 08-08-2013
Acest cocosila este inainte de toate un incult care s-a autodemascat iar in al doilea rand face parte din fosta securitate mai mult ca sigur.Sa-i fie rusine pentru ceeace a scris aci.
RăspundeU R A N U S - 08-05-2013
Cand clestele logicii strange ca o menghina hidraulica si cand dovezile palpabile de orice muritor din popor, sunt "cata frunza cata iarba"-vorba lui T.Vladimirescu- balbailele curg amazonic...
RăspundeIo din popor - 08-04-2013
avem o realitate istorica, o putem analiza! am realizat Romania Mare cu oarece sanse, una a fost ca a murit Carol I in 1914, care semnase un acord secret cu Puterile Centrale! despre Carol al II-lea numai cuvinte de lauda nu putem avea, a concentrat intreaga putere in mainile sale si a schimbat guvernele si parlamentele cand au vrut muschii sai! remarcabil ramane gestul regelui Mihai care, daca nu ea facut, ne trezeam cu tara praf, si mii de morti si pesemne si fara Transilvania! nu poti avea institutie monarhica puternica, daca societatea este alcatuita din analfabeti ( in 1930 circa 65 la suta din populatie era in aceasta situatie), nu ai prin urmare, citoyen si conditia de om este precara ( daca memoria nu ma inseala suntem penultimii din Europa la venit national per locuitor), o burghezie care traieste exclusiv din contractele cu statul iar elita politica este corupta! am avut o elita intelectuala exceptionala, dar care nu a putut influenta nici moralitatea politica si nici moralitatea economica...una este monarhia in Japonia sau Norvegia si alta este in Spania, spre exemplu, pentru ca nici Japonia nu este Spania..iar noi suntem mai aproape de spanioli decat de japonezi..chiar in ceea ce priveste practicile casei regale..
RăspundeU R A N U S - 08-04-2013
unii trancane si ei ca din topor, in Monarhiile actuale Regele(Imparatul) are rol decorativ aparent, dar ca in caz de criza are mecanisme de a le contracara(cazurile absolut notorii ale Japoniei si Belgiei***),iar practica obiectiva arata ca drepturile omului sunt cel mai bine respectate in Monarhii, iar din punct de vedere al costului este mult mai intelept sa platesti un singur rege oficial, decat zeci de regi(doar neincoronati, altfel au drepturi supreme) ca presedinti, la fiecare 5 sau 10 ani, care vine fiecare cu camarilla sa(sau o formeaza), de unde si spolierea tarii.*** Japonia cea mai buna economie din Asia, Belgia una dintre cele mai bune din Europa, iar in aceasta tara cu "monarh absolut", fiecare familie are un cont de minimum 40 mii euro, basca diversele acareturi(casa, casa de vacanta, masini, bijuterii, etc.) , cea ce este confirmat si de existent unui numar f. redus de multimilionari (sute de milioane) pentru ca avutia nationala(resursele si munca poporului) sunt distribuite in mod echitabil catre toti, nu ca in Romania unde avem 10 miliardari, cateva zeci de multimilionari, iar peste 75% din populatie nu au in cont nici un leu, dimpotriva au datorii.Deci, traiasca republica!(Nu ?!)
RăspundeIo din popor - 08-03-2013
cand intr-o tara regele face guvernul, iar guvernul face parlamentul, ca atare, nu construiesti un sistem politic pe notiunea de drepturile omului si nu sprijini ideea de cetatean, nu poti veni sa spui ca mare ii fura realizarile institutiei monarhiei! alo, spune Rousseau, sa transformi puterea in drept si supunerea in datorie! la noi, asa ceva nu a existat nici sub Carol I, nici sub Ferdinand, nici sub Carol al II-lea..am fost o tara de analfabeti si cu o elita politica corupta..nu am tras un glont in apararea granitelor noastre, cand ni s-au luat prin rapt teritorii..basca ca unii manifestau cu crucea in mana stanga si pistolul in mana dreapta
Răspundejudex - 08-02-2013
Da, monarhia a fost ancora Ro in lumea civilizata. Dar acum? Poate fi Duda? Cum poate fi o coada de topor transformata in ancora?
RăspundeIon Tractoristu - 08-01-2013
Lui Cocosilă: Invaţă te rog istoria corectă, înainte de a te amesteca într-o discuţie care evident te depăşeşte intelectual. Adevărul este că România a fost trădată de "aliaţii" ei în ultimul Război Mondial (la care sigur te referi oblic aici). - Germania ne-a trădat,făcând Basarabia cadou ruşilor (Germania lacomă procedă mereu aşa, dând altora ceea ce nu le aparţine). - Germania & Italia ne-au trădat prin Dictatul de la Viena, când au făcut cadou Ungariei 50% din terititoriul Transilvaniei R o m â n e ş t i !! - Germania ne-a trădat prin cadourile făcute Bulgariei din teritoriui României (Cadrilater). - Germania ne-a trădat prin furtul sistematic de petrol & grâne, deoarece nu ţi-au respectat Waffen-Oel Pakt-ul şi ne-au mai şi plătit cu bani falşi (lei tipăriii de... Berlin) Te superi pt. că românii s-au revoltat şi s-au debarasat de pleava nemţească la 23 august? Ai probleme cu legitimitatea Regelui Mihai I ? Nu ne merităm ţara? Ia zi "cocoşilă republican" nu eşti cumva neamţ, secui sau ceva de genul ăsta? Asta ar explica certamente rândurile ranchiunoase, obraznice şi cretine, postate de tine aici...
RăspundeMilitaru Daniel - 08-01-2013
Cei trei regi Carol 1, Ferdinand si Mihai merita sa stea alaturi de marii voievizi ai acestei tari:Mircea cel Btran, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Stefan cel Mare si Sfant, Neagoe Basarab, Radu de la Afumati, Ioan Voda cel Viteaz, Mihai Viteazul etc.De acestia toti nu trebuie sa ne indoim si sa-i criticam asa cum s-a intamplat de multe ori in acesti ani ci sa ne mandrim cu ei.Regimul comunist ticalos s-a folosit de voievozi doar pentru a-si ascunde caracterul sovietic(i-au conficat practic) si au propagat un natiolanism ieftin care insa nu avea nimic de-a face cu trecutul si valorile acestui popor.Pe regi i-au infierat cum au putut fiindca erau de origine germana si mai ales pentru ca vroiau sa stearga toate realizarile acestei tari din perioada monarhica care nu au fost putine.Cei trei regi au iubit mult acest popor cu toate traditiile lui iar inaintasilor le-au purtat un mare respect.Asa trebuie sa facem si noi si sa nu ne mai blamam trecutul!
RăspundeU R A N U S - 07-31-2013
Si o intrebare directa domnului Papacostea: cum puteti sa coabitati cu o multime de "academicieni" care nu au facut nimic pentru natie, nici macar sa recunoasca un adevar, precum cel exprimat mai sus?
RăspundeU R A N U S - 07-31-2013
Este perfect dovedibil - prin documente de gasit in arhivele romanesti dar si a altor tari- ca Romania Monarhica a reprezentat "momentul" sublim al romanimii, toate marile acte si aspiratii nationale s-au indeplinit sub Monarhie si -deasemeni, ca urmare fireasca- toate varfurile si geniile nationale s-au nascut si format in aceasta perioada, chiar daca -per asamblu- analfabetismul era la cote inalte, ca si in alte tari europene dealtfel(era o urmare fireasca a istoriei precedente), insa managerul natiei nu vindea pe nimic munca poporului, motiv penru care in perioada interbelica venitul pe cap de loc., in Romania, era foarte comarativ cu al altor tari , care dupa 1947 ne-au luat-o mult inainte (stratul cel mai de jos:Portugalia, Cehoslovacia si Grecia), situatie inca neschimbata, cea ce dovedeste ca republica la romani este nociva si contraproductiva, mai ales ca nu este o republica de tip finlandez ci una de 'tip nou" cu "omul nou", in care-la conducere- "se intampla" sa fie tot cei care au rasturnat Monarhia si au instalat comunismul. Dar-una peste alta- la zi, oricne poate face o comparatie -la toate capitolele- cu actualele Monarhii si republici si poate trage singur concluzia ce este mai bun si pentru Romania.
RăspundeStefan - 07-31-2013
Dl. academician Serban Papacostea reuseste sa convinga cititorul ca romanii au cunoscut dezvoltarea cea mai armonioasa in epoca monarhiei constitutionale. Intr-adevar, Romania a devenit un stat cunoscut si respectat in cei 81 de ani de regim constitutional monarhic si o Putere de care trebuia sa se tina seama la Dunare si in Balcani. Comparatia "in oglinda" dintre Romania monarhica si Romania comunista este convingatoare pentru cititor indiferent de optiunea politica a acestuia asupra formei de stat. Concluziile sunt si ele graitoare. Clasa noastra politica ar da dovada de intelepciune si patriotism daca ar purcede la o analiza obiectiva asupra problemelor majore care framanta societatea. Iar prima problema este legata neaparat de forma de stat caci experienta istorica a dovedit ca regimul republican la romani a adus numai mari necazuri si a generat coruptie, minciuni si fuga de raspundere.
RăspundeCocosila republican - 07-30-2013
Mda aceleasi prostii paseiste si romantice despre o tara care a tradat aliatii si care a nu merita Transilvania si care a atact Rusia in razboiul civil luand Basarabia si s-a mirat de ce au venit sovietcii sa o recupereze ..
RăspundeIo din popor - 07-30-2013
ar mai trebui si domnii astia reciclati! pai, potrivit recesamantului din 1930 in jur de 65 la suta din populatia tarii era analfabeta, iar 80 la suta traitoare in mediul rural! cum arata indicatorul ofelimitatii paretiene in acest cadru? economic, aveam doua romanii, una a economiei agrare, gen poiana lui Iocan, alta a economiei urbane, ce functiona pe baza de cartel, adica preturi sigure, profit sigur, nici vorba de competivitate, de scaderea preturilor si de intrare a produselor industriale in lumea satului....agricultura ajunge abia in 1936 la productia din 1914, iar diferentele dintre provincii erau enorme, intre Bucovina si Basarabia, intre Transilvania si Moldova..din cauza multiplelor probleme si cu o elita hrapareata si fara strategie politica, armata a fost adusa in imposibilitatea de a trage un singur macar un glont in apararea teritoriului national, iar la Stalingrad rusii au dat lovitura pe flancurile aparate de romani..am fost vai de mama noastra si domnul Papacostea ne vorbeste despre intrarea in universal..
Răspunde