STELIAN TANASE: Socul integrarii in UE impune o schimbare profunda si in media

Interviu Realizat De, Razvan Braileanu | 05.05.2005

Pe aceeași temă

Presa a trecut prin convulsii in 2004-2005. Au fost normale aceste convulsii, apartin ele fluiditatii pietei mass-media sau au fost si alti factori care au contribuit la aceste turbulente?
Sunt doua straturi aici. Primul tine de un anumit ciclu al mass-media, legat de finantari, tehnologii, personal, piete, publicitate. Cred ca in 2005 suntem la un final de ciclu. Se termina o epoca a presei romanesti, inceputa in 1990. A aparut noua generatie de jurnalisti. Si tehnologia s-a schimbat foarte mult fata de '90, cand era o singura televiziune si nu existau investitii straine in mass-media romanesti. Urmatorul pas este deschiderea adevarata a pietei romanesti, conectarea cu Europa si aparitia unor investitori strategici importanti. Unii si-au facut aparitia mai devreme, participa la actionariatul unor televiziuni sau posturi de radio. Acest fenomen se va accelera si publicatiile, radiourile si televiziunile care au capital exclusiv romanesc vor fi in mare suferinta, pentru ca produc informatie la costuri mult mai mari in comparatie cu marile retele de jurnale sau de televiziune europene. Ele nu vor face fata si competitia le va scoate de pe piata. In aceasta faza, cred ca vor fi falimente si comasari ale televiziunilor. La inceputul anilor '90 a fost o faza de entuziasm in presa scrisa. Oricine putea sa-si faca un ziar cu bani putini. Dupa aceea a fost o perioada in care se faceau radiouri, tot cu bani putini, si apoi televiziuni. Toate s-au epuizat pe rand. Sunt cateva televiziuni puternice care au intrat pe piata si s-au impus, altele incearca sa-si faca loc, dar schimbarea va fi produsa de aparitia unei retele internationale si a unor investitii masive. Cine va ramane cu capital autohnon, in faza artizanala, va disparea, pentru ca preturile de productie sunt mult mai mari. Exista un al doilea strat, ca sa revin. La fiecare ciclu politic presa trece printr-o criza. Ea s-a adaptat intotdeauna facand anumite intelegeri cu puterea si cu marii furnizori de publicitate pe bani publici. Asa a trait presa si in '92, si in '96, si in 2000. La schimbarea puterii a fost intotdeauna o problema, pentru ca unii au avut relatii sa-si alimenteze resursele din aceste fonduri, altii nu, in functie de simpatii politice. Aceasta schimbare produce crize. Vedem ca anumite ziare dispar. Unele au si disparut dupa alegerile din 2004: sunt jurnale care au intrat in criza, care isi schimba leadership-ul, manageriatul, structura proprietatii. Suntem intr-un moment de reasezare; apar jurnale noi, altele dispar, se schimba continutul editorial. Uitati-va la televiziuni: pana acum cateva luni, Tariceanu, Blaga, Basescu, Mona Musca si altii aveau acces foarte limitat pe micul ecran. Ei reprezentau opozitia, iar ecranul era ocupat de Iliescu, Nastase si oamenii lor. Acum toate s-au schimbat. N-as spune ca ecranele sunt pline de Basescu si Tariceanu, dar opozitia are mult mai mult acces acum la televiziuni decat avea opozitia pana acum 5 luni. PSD a dus o politica de control strict al mediilor de informare. Monitoriza toate aparitiile, facea presiuni mari in redactii. Nu te supuneai, incerca sa te cumpere. Nu reusea nici asta, te concedia. De asta au si pierdut: lumea s-a saturat de Nastase, s-a saturat de propaganda guvernului care ni se prezenta mincinos ca ar fi informatie de interes public.

Puterea actuala nu are nici un fel de politica fata de media

Cum comentati atitudinea actualei puteri politice fata de mass-media?

E interesant faptul ca actuala putere nu are nici un fel de politica fata de media. O ignora pur si simplu; daca nu, chiar polemizeaza cu jurnalistii. Sunt relaxati in aceasta privinta. Nu exista un organism care controleaza aparitiile lui Tariceanu sau ale lui Basescu. Puterea actuala se comporta normal, si este foarte bine. Dar exista si un revers: nu se mai duc bani publici in mass-media. De asta si presa are un ton foarte critic, pentru ca nu mai e dependenta de banii publici, de un Dan Ioan Popescu, de un Miron Mitrea sau de un Adrian Nastase. Poti sa-l critici cat vrei pe ministrul Dobre de la Transporturi, pentru ca nu exista pericolul sa-ti taie fondurile. El oricum nu da un ban la presa. Acelasi lucru poti sa-l faci cu Tariceanu sau cu Basescu. Nu se distribuie fonduri cum se facea pana acum. Prin efect, jurnalistii sunt mult mai liberi. E drept, si mai saraci, in sensul ca, nefacand servicii puterii sau neavand ceva de primit de acolo, sunt mai putini bani in redactii. S-a castigat in libertate, ceea ce eu cred ca e foarte important. Cu aceasta libertate si independenta fata de putere se va reface tesutul mass-media, legatura cu cititorul, asta va duce la castigarea pietei. Credibilitatea jurnalismului va creste si sigur ca, pana la urma, pe termen mediu, lucrurile se vor indrepta si din punct de vedere financiar.
Credeti ca piata romana de media este saturata? In perioada imediat urmatoare sunt anuntate cel putin doua noi cotidiane, ba a mai aparut si un post de televiziune.
Piata nu e saturata nicaieri. Si in America poate sa apara maine un cotidian, daca sunt investitori si exista o nisa de piata - un public nemultumit de ceea ce i se ofera; acest cititor se va indrepta spre un nume nou, spre un tip nou de jurnalism. Asa este si in Romania. Asa cum am spus, s-a terminat o epoca si este normal ca jurnalistii, capitalurile, pietele si publicul sa se repozitioneze. Si din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere politic. S-a schimbat un ciclu politic, perspectiva e alta, Uniunea Europeana se vede prin binoclu. Se deschid ferestre, se deschid usi, e alta lume, trebuie alta marfa, alta informatie, se activeaza alti cititori, chiar si vechii cititori vor altceva. Intrebarile obsedante in Romania de azi sunt: cum ma integrez in UE, cat o sa ma coste, ce se cere de la mine, imi pierd slujba, am o sansa mai mare sa plec in strainatate, am o sansa sa obtin un salariu mai mare? La aceste intrebari trebuie sa raspunda o presa noua, facuta altfel. Cine va veni cu aceasta marfa, cu aceasta informatie, va castiga o nisa pe piata, va putea sa scoata un nou cotidian, un nou post de radio, o noua emisiune, o noua televiziune. Oamenii sunt acum preocupati obsesiv de aceasta chestiune, de noua realitate care intra in Romania. In 1990 au disparut milioane de slujbe, tot ce stiam inainte despre lumea romaneasca s-a daramat si fiecare incerca sa-si gaseasca un nou loc in lumea care s-a nascut, in noua realitate. Acum se intampla la fel. Romania intra in UE, este un tavalug care vine peste noi si fiecare incearca sa vada ce sanse are. Sigur ca si la nivelul media este cautata cu sete aceasta informatie. Fiecare om vrea sa se adapteze la noua realitate. Presa poate sa ajute la lucrul asta nu laudand UE, ci spunandu-i cetateanului costurile, mergand in tarile care au intrat de un an in UE, cele 10, si vazand ce s-a intamplat acolo. Simplificand, devenim un judet intr-o tara care se numeste Europa. Este o noua realitate, ne vom simti la fel la Bruxelles, la Varsovia, la Lisabona sau Budapesta. Vom avea acces peste tot si ei, "strainii" vor veni peste noi cu capitaluri, cu tehnologie, cu oameni. Va fi foarte dificil. Aceasta realitate, acest soc vor impune o schimbare profunda si in media.

Criza ostaticilor din Irak - un examen pe care presa l-a pierdut

Presedintele Basescu a criticat recent presa in legatura cu felul in care a reflectat situatia ostaticilor din Irak. Cu ce impresii credeti ca a ramas consumatorul de rand de media din aceasta criza?


In asemenea crize e greu sa descrii un comportament corect. Personal, mi-am impus o retinere completa, sa nu ma las folosit de zvonuri, de informatii false, de speculatii. Totusi, presa trebuie sa ofere informatii, cititorii sunt infometati sa afle noutati intr-o asemenea criza. In plus, sunt sentimentele oamenilor, care vor sa-i vada pe jurnalisti inapoi acasa. Si atunci, din aceasta tensiune iese ce iese. Oficial nu avem informatii, presa face propriile investigatii, incearca sa afle ce se intampla - asta-i rolul ei, nu trebuie sa se supere nimeni, nici macar presedintele Basescu. In acest vid de informatii, cand piata cere stiri, incep sa apara zvonuri, uneori si glume proaste, cum a fost cea cu prezenta jurnalistilor la aeroport, de acum trei saptamani. Dar in aceasta sarabanda de zvonuri, de prostii, presa n-a facut ceea ce este elementar: sa verifice sursele informatiilor. De teama sa nu scape o exclusivitate sau intaietatea asupra unei informatii, jurnalistii n-au mai verificat, pentru ca nu era timp. Fac aici un repros. Mai e un aspect: orice fel de informatie, orice fel de eveniment mediatic pe aceasta chestiune, in aceasta perioada, poate sa pericliteze negocierile si viata jurnalistilor. Asa incat e nevoie de mai multa prudenta si mai mult profesionalism. Acesta a fost un examen pe care presa l-a pierdut intr-o anumita masura.
CNA a dat si niste sanctiuni postului TV care a trimis jurnalistii la aeroport. Din punctul acesta de vedere, credeti ca Legea audio-vizualului este buna? Poate ea preveni asemenea derapaje?
Eu nu cred ca se pot preveni asemenea situatii cu mijloace administrative, prin legi, prin lucruri impuse. Aici este un lucru la limita, pe muchie de cutit. Pe de o parte, CNA trebuie sa afirme o anumita rigoare si un anumit sistem de valori pe care sa-l practice vizavi de toti jurnalistii. De unde incepe cenzura, presiunea, e foarte greu de definit. Trebuie multa prudenta, iar rolul CNA depinde foarte mult de experienta celor care fac acest lucru. Eu vad si comunitatea jurnalistilor asezata putin altfel. Deontologia profesionala despre care tot vorbim nu functioneaza. Nu exista niste reguli in redactii. Este o cursa pentru tiraje care face ca standardele profesionale sa fie lasate deoparte pentru a obtine cateva mii de exemplare vandute in plus.

Trebuie o noua lege, care sa asigure independenta serviciilor publice de radio si televiziune

Sa vorbim putin despre posturile publice de radio si televiziune, a caror activitate este acum analizata de comisii parlamentare.

Nu vad nici o problema in faptul ca, la un moment dat, o comisie parlamentara face audieri in legatura cu orice serviciu public: televiziunea, servicii speciale etc. Nu este un amestec politic in chestiuni editoriale. Sunt in joc bani publici si parlamentarii dau socoteala despre cum este folosit bugetul. Cred ca serviciile publice de radio si televiziune au probleme foarte serioase in ultimii ani: o politizare excesiva, o subordonare masiva fata de putere. Daca vrem sa definim intr-adevar rolul radioului public si al televiziunii publice, cred ca e momentul sa discutam aceste lucruri foarte serios. In plus, mai cred ca legea televiziunii si legea radioului sunt foarte proaste. Ele au dus, de fapt, la politizarea acestor institutii. Structura Parlamentului o regasim in leadership-ul celor doua institutii. Puterea are o majoritate in Consiliul de Administratie al Televiziunii, ca si in cel al Radioului, si isi impune mereu punctul de vedere. In felul acesta este selectionat directorul sau presedintele: ei tin de culoarea politica a guvernului din acel moment. Televiziunea si Radioul au ajuns instrumentele de propaganda ale guvernului. Legea trebuie schimbata. Nu trebuie sa existe nici o legatura de acest tip intre putere si serviciile publice de radio si televiziune. Sunt bani publici, banii societatii, nu banii unui guvern; guvernul doar administreaza temporar anumite fonduri. Filosofia dupa care a fost facuta vechea lege este foarte proasta si a dus la efectele pe care le vedem. Din fericire, constat ca acest guvern n-are nici o politica vizavi de Televiziune sau de Radio. Le lasa sa pluteasca liber in spatiul public, nu s-a bagat peste ele. Nu cred ca premierul Tariceanu il suna pe Valentin Nicolau sau pe redactorul-sef de la Stiri sa-i spuna ce sa difuzeze si ce nu, ceea ce inainte se intampla des. Trebuie o lege care sa dea un nou cadru de functionare si care sa asigure independenta editoriala a Televiziunii si Radioului, de care acum sunt lipsite chiar prin lege. Trebuie sa garantam ca asupra jurnalistilor din aceste redactii nu poate fi facuta nici o interventie politica prin care sa li spuna ce, cand si cum sa difuzeze. Pe de alta parte, trebuie urmarit mecanismului de numire a celor care conduc. Poti sa ai o lege buna, dar sa numesti in posturi, in redactii prietenii, clientii politici. O noua lege ar trebui sa fie cantarita foarte atent, pentru ca puterea de astazi vine si pleaca si ramanem cu o lege proasta. Trebuie o lege care, indiferent de contextul politic, indiferent cine este la putere, sa nu permita controlul si subordonarea jurnalistilor puterii politice. Trebuie data o lege care sa functioneze echilibrat in toate circumstantele.

Interviu realizat de Razvan Braileanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22