VALENTIN NICOLAU: TVR poarta blestemul de a fi hartuita si de a hartui

Radu Uszkai | 23.12.2004

Pe aceeași temă

Au iesit din nou la suprafata imixtiunile politicului in televiziunea publica, prin declaratia pe care a facut-o publica angajatul dvs. Alexandru Costache. I s-au alaturat 6 redactori. Costache spune ca a incercat sa vorbeasca cu dvs. Va rog sa relatati varianta dvs. a acestui episod.
Cred ca e prematur sa tragem o concluzie pana cand Comisia de etica si de arbitraj, formata din ziaristi din TVR, nu ancheteaza toate aspectele care au tinut de intamplarea cu reporterul Alexandru Costache si colegii lui. Pana la definitivarea anchetei, tot ceea ce am sa spun pun sub semnul presupozitiei, al unor semne de intrebare, si nu sub semnul unor decizii. Asadar, daca demersul acesta a fost realmente sincer, inseamna ca ne aflam intr-o continuitate de probleme, asa cum TVR a avut tot timpul, in perioada postrevolutionara, si anume, confruntarea cu spatiul politic. Cu precizarea ca televiziunea publica de azi este continuatoarea televiziunii de partid, comuniste de sub Ceausescu, apoi a revolutiei, a tranzitiei si a tuturor bajbaielilor. Eu am incercat sa impun drept concept, dar si din punct de vedere al continutului, notiunea de televiziune publica de model european, forma care nu este atinsa integral in momentul de fata. Suntem mai degraba intr-un moment pe acest drum al transformarii. Revin, daca demersul jurnalistilor din redactia de stiri a fost sincer, inseamna ca in continuare avem mari probleme. Daca, in schimb, demersul a avut alt substrat, care a fost o alta forma a imixtiunii politicului in TVR, pentru declansarea unui scandal, in momentul cel mai tensionat al campaniei electorale pentru Presedintie, atunci e si mai grav. Avem de a face cu o forma si mai perfida a imixtiunii politicului in activitatea televiziunii publice.
Totusi, din afara, ca telespectator, va pot spune ca toate emisiunile de campanie pe care le-am vazut la TVR au aratat extrem de sterilizate, in asa fel incat, in momentul in care apare Costache cu declaratia lui, inclini sa-i dai dreptate. Dvs. oscilati intre a crede si a nu crede in sinceritatea lui Costache.

 


Imixtiunea politicului in TVR

 

Probabil avem de a face cu o imixtiune a politicului in TVR, intr-o forma sau alta. Pentru ca reactia lui poate sa fie tot o forma de imixtiune.
Dar emisiunile astea electorale au aratat ca si cum...
Explicatia e foarte simpla. Noi nu am facut decat sa respectam Legea alegerilor parlamentare si prezidentiale. Conform acesteia, s-a instituit o comisie parlamentara care sa ne aprobe grila de programe electorale si reguli pentru TVR care n-au fost pentru nici o alta televiziune. Impartirea timpilor de antena s-a facut cu reguli de farmacie, foarte precisa pentru partidele politice, parlamentare in prima instanta si, ulterior, si pentru celelalte forte neparlamentare, iar toate programele noastre electorale, subliniez, toate, au trebuit sa aiba aprobarea acestei comisii.
Chiar si formatul emisiunilor?
Formatul emisiunii, nu. Dar felul in care dramuiesti timpul de antena, plasarea lor in grila, numarul de ore, absolut toate aceste detalii au fost aprobate, in unanimitate, de toate partidele. Regula impusa de aceasta comisie era ca fiecare candidat are un numar de minute pe care trebuie sa si le consume, iar moderatorul nu poate decat sa dea verde unuia sau altuia. Din regula timpilor nu putea sa iasa decat un format ca cel vazut. Mai mult, reprezentantii partidelor nu erau alesi de noi, ci trimisi de staff-urile de campanie ale respectivelor partide.
Aratau ca niste monologuri, nimeni nu a inteles nimic.
Noi nu am avut dreptul sa facem dezbateri libere fara cronometru. Atata timp cat pui clepsidra pe masa pentru reprezentantul 1 si clepsidra cealalta pe masa pentru reprezentantul 2, fiecare tine cate un monolog, eventual apare o mica coliziune, dar nu este o dezbatere in sensul disputei libere de idei. Asa a fost stipulat prin lege. Poate nici telespectatorii nu au stiut aceste limitari ale legii. Asta a fost legea, acestea au fost deciziile comisiilor parlamentare, votate de toate partidele in unanimitate.


Sinceritatea contestatarilor sub semnul intrebarii


Sa ne intoarcem la cazul lui Alexandru Costache. Lui i s-au alaturat 6 oameni din redactia de stiri. Dintre cei sase oameni, eu o cunosc pe Raluca Stroe, o jurnalista care a lucrat si la revista noastra si nu am motive sa ma indoiesc de sinceritatea marturiei ei.
Nici eu nu ma indoiesc de nici o marturie deocamdata. Am doar un mare semn de intrebare. In interiorul TVR exista multe forme de a discuta nemultumirile salariatilor sau, in particular, ale jurnalistilor. Exista inclusiv o structura independenta, care se numeste Comisia de etica si arbitraj, care este formata din sapte membri, din care cinci sunt reprezentantii alesi ai jurnalistilor, colegii acestor jurnalisti contestatari. Niciodata, in perioada asta, nimeni nu a venit sa sesizeze vreo neregula sefului direct, directorului de la stiri, mie sau acestei comisii. Daca dansii au avut ceva de reprosat, in mod normal trebuiau sa-si consume aceste nemultumiri in spatiul intern, abia pe urma erau liberi sa faca absolut orice, daca institutia nu le raspundea in mod favorabil. Acest lucru imi creeaza al doilea semn de intrebare. De ce tocmai in momentul cel mai fierbinte al campaniei electorale? De altfel, subiectul a fost imediat speculat politic, transformandu-se intr-o campanie de denigrare a TVR.
Ei spuneau ca in 30 sau 29 noiembrie s-a intervenit in sumarul Jurnalului, in urma telefoanelor primite, de trei ori. Ca au existat comentatori dintr-o singura parte si ca nu a existat nici o incercare de balansare a lor.
Haideti sa le lamurim pe toate. Jurnalul in care au fost conferintele de presa ale d-lui Basescu si ale d-lui Nastase. Erau conferinte de presa care initial s-au anuntat la aceeasi ora. Noi am trimis echipe sa le preluam in direct, dar bineinteles ca nu le puteam da simultan, pentru ca erau la aceeasi ora. Am comunicat celor care erau responsabili cu acele conferinte ca se suprapun, si atunci au spus ca incearca sa le decaleze, dar a fost o mica disputa intre dansii care sa fie prima si care a doua.
A lui Nastase prima, normal.
Bun, dansii au ales, nu noi. Balbaiala a fost atat de mare, incat si conferinta de presa a lui Adrian Nastase a intrat in direct cu intarziere de peste un minut. Am avut imagini in monitor tot timpul de la conferinta de presa a d-lui Basescu, dar dumnealui nu aparuse la pupitru. In regia de emisie s-a luat decizia de a introduce inca un subiect din sumarul acelei seri, celebrul subiect cu loto, ce avea aproape trei minute. Cand s-a epuizat acest material, d-l Basescu incepuse de peste un minut conferinta de presa. Acestea sunt motivele pentru care nici una si nici cealalta dintre conferinte n-a intrat la timp. Am fost imediat reclamati la CNA de catre reprezentantii Aliantei D.A. Consiliul National al Audiovizualului a judecat cazul si a spus ca nu este absolut nimic care sa poata fi imputat TVR. Revenind la celalalt subiect, el este legat de punctul de vedere ale unor jurnalisti, dintre care inteleg ca au deranjat mult afirmatiile presedintelui CRP, Cristian Tudor Popescu. Permiteti-ne sa nu putem avea obraznicia sa intrebam niste jurnalisti ce puncte de vedere au de gand sa exprime in direct, pentru ca noi, in consecinta, sa-i alegem sau nu.
In jurnalistica, in momentul in care ceri punctul de vedere al cuiva, stii bine care este orientarea lui.
Daca ar fi asa, atunci jurnalistii ar fi asemenea politicienilor. Nu puteam sa stim ce va spune C.T. Popescu si nici nu trebuia sa stim.
L-ati luat pentru ca el este presedintele Clubului Roman de Presa?
Este un mare jurnalist, este si presedintele CRP. Tot atunci i-am luat si pe Ion Cristoiu, Sorin Rosca Stanescu, Emil Hurezeanu si pe alti jurnalisti. Nu ne permitem sa spunem: "Domnule jurnalist, ce ai de gand sa spui?, ca nu stiu daca sa te invit in emisiune sau nu; daca te chem, s-ar putea sa trebuiasca sa mai aduc jurnalisti care sa aiba un punct de vedere contrar cu al tau". O astfel de situatie nu se poate imagina.
Deci, ca sa zicem asa, asa "v-a iesit". Intr-o campanie electorala atat de tensionata, elementul suspiciune este maxim. Orice nuanta care pare a se grupa intr-o anumita zona poate fi interpretata ca a existat in spate un plan, o intentie bine pusa la punct, gandita, o mare conspiratie. Or, nu e asa!


O institutie publica este mai expusa presiunii decat una particulara

Stiti care este problema, d-le Nicolau? Problema este ca ajungem la profesionalism.
Pentru ca, iertati-ma, un jurnalist adevarat trebuie sa intrebe inainte, in rezumat: "cam ce vrei sa spui?", tocmai ca sa-si ia masura de precautie, sa poata contrabalansa din vreme o declaratie publica.
Cand intrebi un jurnalist, nu. La jurnalisti, pornim de la premiza ca ei sunt ganditori liberi si ei dau evaluari neimplicate politic.
Mai mult sau mai putin liberi.
De ce oare nu discutam si cazul jurnalistilor de la Evenimentul zilei? Eu citesc in Evenimentul Zilei despre TVR si chiar despre mine o multime de fictiuni, de enormitati. Toate drepturile la replica ne-au fost refuzate, iar minciunile aparute acolo n-au putut fi contrazise niciodata. Asta se numeste jurnalism? Intr-adevar, anul acesta s-au intamplat lucruri grave, iar campania electorala a atras dupa ea jurnalisti, a atras ziare, institutii media, care si-au uitat frecvent meseria.
Tot in sprijinul celor spuse de acesti contestatari ai dvs. este si Ciprian Baltoiu, un om care lucra la BBC, dar si in TVR. El relata ca sumarul Jurnalului era trimis zilnic la d-l Dancu, sumar care se intorcea cu adnotari. Ca, din 20 de subiecte, sa spunem, 18 erau comenzi si 2 erau la liber.
Eu pot sa va spun din ceea ce s-a intamplat de cand sunt in TVR.
Deci nu ati prins acest episod cu sumarul trimis la d-l Dancu?
Relatarile dansului se refera la perioada anterioara venirii mele in TVR. Trebuie precizat ca nu eu fac stirile in TVR, nici macar nu le coordonez. Exista o totala independenta editoriala a redactiilor, indiferent care ar fi ele. Mai mult decat atat, in fiecare seara in jurul orei 17, cand se incheie toate sedintele si toate analizele de sumar, eu vreau sa fiu informat referitor la lista de titluri. Ma intereseaza ordinea titlurilor si nu continutul, ma intereseaza sa fiu sigur ca nu se fac modificari. Iar daca se fac modificari, am posibilitatea sa-mi dau seama daca au fost modificari jurnalistice si nu anumite lucruri care tin de extrajurnalism. Presedintele Emil Constantinescu mi-a spus ca petrecea o ora pe zi sa faca Jurnalul de la TVR. Am auzit ca si dupa dansul au mai existat asemenea chestiuni, dar nu pot sa bag mana in foc. Eu stiu si pot sa vorbesc sigur despre ce s-a intamplat de cand sunt eu aici.
Este foarte simplu sa spuneti ca ati auzit de Emil Constantinescu, dar de cei care sunt astazi la putere nu puteti spune nimic? Emil Constantinescu se baga in Televiziune, dar cei de azi nu se baga. Asta sa inteleg?
Presiuni politice asupra Televiziunii publice - si in general asupra presei - s-au facut, se fac si se vor mai face. Presiunile vin din partea puterii aflate la putere, de la puterea aflata in opozitie, de la puterea financiara, de la puterea administrativa, de oriunde exista un pol de putere. Prin natura puterii, ea isi exercita aceasta functie de a exercita presiune si de a-si impune interesele. Important pentru orice grup de media e sa rezolve aceasta situatie, de a fi sub presiune, intr-un mod in care sa nu-si altereze profesia. Uneori, de cele mai multe ori sau aproape in totalitatea momentelor, se intampla sa reusesti, dar uneori se mai si fisureaza. Presiunile nu vin numai la nivelul meu, vin la nivel mediu sau la nivelul ultimului redactor. Este foarte dificil sa gestionezi acest ansamblu de presiuni. Este foarte dificil sa faci ca aceste presiuni sa se anuleze intre ele. Uneori asta e singura solutie, sa fie o suma nula a presiunilor. In ce ma priveste, eu am incercat sa tin acest echilibru si sa nu cedez si cred ca nu am cedat niciodata la lucruri care coboara sub o anumita stacheta. Si aici as vrea sa subliniez ca nu este vorba de ordine, e vorba de sugestii, de telefoane de bunavointa, de mici contexte in care ti se sugereaza ca e bine sa faci lucrurile intr-un fel sau altul. O institutie publica care este legata de viata politica, cum suntem legati noi, este mult mai expusa presiunii decat o institutie particulara. Noi trebuie sa mergem in fiecare an cu raportul la Parlament sa ni-l aprobe, daca votul politic este "da", continuam, daca votul politic este negativ, suntem destituiti. Indiferent ce facem zi de zi, este o mare presiune principiala, ca sa zic asa, si ea difuzeaza, se resimte in ansamblul institutiei. E de notorietate confruntarea pe care am avut-o atunci cand s-a discutat Raportul de activitate pe 2003, iar Comisiile de Cultura ale celor doua Camere au respins raportul pe criterii politice sau personale.
Si adversarul nr. 1 a fost d-l Adrian Paunescu, nemultumit de faptul ca nu are o emisiune, din cate am inteles.
Da. Si alti colegi de-ai dansului. Sunt uneori presiuni care nici macar nu tin de politica, sunt presiuni care tin de interese strict personale ale unui anumit politician. Da, dar se utilizeaza parghia politica.
Exact. Aici era vorba si de "pohta ce-am pohtit eu, Adrian Paunescu, vreau sa am si eu emisiune la TVR".
S-a suparat ca dvs. v-ati folosit dupa aceea de institutie ca sa aratati ce facea el inainte de 1989.
Nu m-am folosit de institutie, institutia n-a facut altceva decat, fara nici un comentariu, sa aduca aminte telespectatorilor, prin imagini de arhiva, despre ce fel de personaj este vorba.


Emisiunile de campanie au fostdecise de o comisie parlamentara


Din "Stenogramele" PSD am retinut interventia d-lui Miron Mitrea, care spunea ca in primul tur al alegerilor sa fie adusi toti candidatii, cat mai multi, in asa fel incat sa nu aiba timp sa spuna mare lucru fiecare. Cum noi avem de fiecare data, pe langa niste candidati valabili, si unii foarte bizari, cand am vazut formatul de emisiune pe care dvs. l-ati decis, cu cei 12...
As vrea sa fac o precizare: emisiunea cu cei 12 candidati a fost stabilita de catre Comisia parlamentara. Ne-a impus sa facem un asemenea format si cred ca, in ultima instanta, chiar trebuiau vazuti laolalta toti 12. Era nevoie sa poata fi comparati.
Bun, am inteles, cu toti candidatii. Dar formatul era discutabil.
La fiecare editie a alegerilor a fost un astfel de format.
Deci vi s-a impus prin comisie, dar emisiunea arata ca si cum ce a gandit d-l Mitrea in Delegatia Permanenta fusese o reteta valabila.
O emisiune cu 12 candidati nu putea sa dea nastere decat la un astfel de format. Erau monologuri, nu? Ce puteai sa faci cu 12 vorbitori? Se putea realiza un dialog? Iesea o harmalaie si o cearta imensa! Si asa au fost momente in emisie in care s-au scapat haturile. E un format care in principiu protejeaza pe fiecare candidat prin neintrarea in disputa cu altul. Sub acest aspect, evaluarea domnului Mitrea era corecta. Insa problema care mi se pare foarte importanta decurge din intrebarea pe care mi-ati adresat-o, anume ca sistemul nostru electoral lasa loc la foarte multi Frankensteini politici ce pot intra in competitia electorala. Nu vreau sa fiu inteles gresit, dar cred ca unii dintre candidati erau creati pentru a sustine anumite lucruri, pentru a deturna anumite lucruri si cred ca in acest sens legea noastra este imatura.
Tot in "Stenograme" spune d-l Adrian Nastase in 5 ianuarie 2004: "L-am rugat pe Valentin Nicolau sa faca nu numai o analiza a stirilor". Ce vrea sa spuna? Si mai spune el ca "Nu intra nimic pe negativ despre ceilalti". Era nemultumit de Jurnalele TVR.
In mod oficial, am primit doua nemultumiri de la d-l Nastase: in ceea ce priveste corespondentii externi ai TVR, care au fost platiti pana de curand din bani de la buget. Acelea au fost singurele dati in care am avut solicitari oficiale. In rest, referitor la stiri negative in care nu intra decat ceilalti, ele bineinteles ca nu intrau decat daca existau. Daca au fost nemultumiti ca noi nu dam stiri negative despre ceilalti, e problema dumnealor, in masura in care aceste stenograme sunt adevarate. De altfel, nemultumirile erau exprimate la adresa mea, punandu-se problema schimbarii mele.
Va propun un exercitiu literar legat tot de Alexandru Costache. O piesa de teatru cu un tanar care lucreaza intr-o institutie, sa zicem TVR, care, la un moment dat, nu mai poate suporta imixtiunea politicului din institutie si iese in afara si povesteste. Evident ca impotriva lui sunt toate legile, si Legea televiziunii, si Legea electorala, regulamentele de functionare interna. El este dat afara. Personajul acesta de care vorbim, pana la urma, este un invins sau un invingator? Cum vi se pare, ca schema literara?
Literar vorbind, daca ii stim motivatia initiala, stim si ce profil are. Daca d-l Costache a avut buna-credinta si va fi dat afara, este un invingator. Daca d-l Costache a facut jocuri politice si a actionat doar ca un pion si va fi dat afara, este un invins.
Nu sunt deloc lamurita si suntem departe de a vorbi de o institutie publica de talia BBC...
Sunt de acord cu dvs., este un drum lung. Sa porti 48 de ani de istorie tulbure in spate, sa ai oameni care s-au contaminat in toti acesti ani, mai mult sau mai putin, sa ai mecanisme, sa ai mentalitati de genul acesta... Schimbarea tuturor acestora nu se poate face cu o bagheta magica: "de astazi suntem altfel". E un proces foarte lung si va mai dura si dincolo de mandatul meu. E important ca acest proces sa nu fie stopat, din contra, sa capete viteza din ce in ce mai mare. Peste doi ani vom fi in UE. Vom juca dupa regulile de acolo, inclusiv ca Televiziune publica din UE.
Uneori, se vede clar la TVR ca n-ar mai fi vorba de politic, ci de prostie pur si simplu.
Credeti ca intr-o masa atat de mare, de peste o mie de jurnalisti, nu exista si "uscaturi"? Nu ai mecanisme atat de infailibile incat sa-ti poti aduce in institutie numai valorile exceptionale, mai ales ca uneori mizam si pe factorul tanar, iar un angajat tanar e o loterie si nu stii exact cum va evolua. Important e ca mecanismul de selectie interna, de curatire, debarasare si de promovare, in acelasi timp, sa functioneze, iar ca masa principala, masa critica a institutiei sa fie de calitate. TVR sta sub o prezumtie de vinovatie din cauza istoriei, chiar si cand e vorba de o balba, de o greseala tehnica minora, vina i se amplifica enorm.


Regulamente castratoare exista nu numai in TVR


Am inteles. Legile sub care TVR lucreaza sunt castratoare, regulamentele pe care le aveti sunt si ele castratoare...
Regulamentele sunt castratoare nu numai in TVR, le regasesti in toate marile corporatii, ca sunt de media sau nu, dar mai ales in cele de media. Credeti ca Ringier nu are astfel de reguli? Credeti ca PRO TV nu are astfel de reguli?
Dar diferenta este ca eu nu platesc lui PRO TV abonamentul, ci TVR si am alte pretentii.
Dar nu platiti conduita oamenilor, caracterele oamenilor, nu platiti felul in care ei gandesc locul lor de munca, ci platiti un serviciu public de televiziune, ceea ce apare pe sticla. Dar in spatele sticlei sunt oameni, reguli, caractere, din pacate si interese si multa meschinarie.
Dar managerul institutiei nu poate sa opereze pe aceste lucruri in asa fel incat sa-mi ofere mie un produs de calitate?
Managerul nu poate decat sa dea norme, reguli de joc care sa fie respectate. Altfel, ramane la bunul plac al oricui. Ce s-ar intampla daca cei o mie si ceva de ziaristi din TVR - din care foarte multi au un sentiment de vedetism pronuntat, fiecare cu personalitatea lui, optiunea lui politica -, atunci cand cineva ar avea o nemultumire, oricat de mica, ar face o conferinta de presa? Ar fi un vacarm de nedescris. De aceea au aparut aceste regulamente care spun foarte clar: stimati colegi, aveti o problema, aveti o nemultumire? Mai intai mergeti la seful vostru direct. Nu v-a rezolvat-o, duceti-va la urmatorul, veniti la presedinte, care e un fel de garant al legilor in institutie. Nu v-o rezolva? Aveti la dispozitie Comisia de etica si arbitraj, care nu tine de partea administrativa. Daca nici acolo nu se rezolva, sunteti liberi sa va exprimati oriunde. Dar sa iesi in public pentru orice ti se pare ca nu e in regula cu meseria ta, cu viata ta in interiorul institutiei, inainte de a parcurge aceste etape care, in principiu, pot rezolva situatia creata, este foarte grav. Si intr-o familie, inainte de a cere divortul in public, la tribunal, cei doi discuta, se cearta, incearca sa rezolve problemele pe care le au.
Daca ati putea decide, cum ati proiecta Televiziunea publica?
Esential este ca aceasta institutie sa fie decuplata politic prin legea care o guverneaza. Legea 41/1994 prin care functionam noi ne tine in permanenta in acest sah de a sta la latitudinea unui vot politic. Eu cred ca este absolut necesar sa se stabileasca pe ce criterii suntem judecati. Inaintea votului politic, avem o analiza a Curtii de Conturi si o cercetare a Comisiei de finante de la Parlament, care se uita daca ne-am facut treaba din punct de vedere managerial si financiar bine. La votul de anul acesta, Comisia de finante a spus ca rezultatele financiare sunt exceptionale. CNA a spus ca ne-am facut treaba bine din punctul de vedere al reglementarilor din audiovizual. Acestea sunt criterii care pot fi masurate, judecate sau contestate. Dar ce sa contesti la un vot politic, care spune ca "nu-mi place de tine fiindca nu mi-ai dat o emisiune" sau "nu-mi place de tine ca nu m-ai dat suficient la televizor"? Un liber arbitru care devine periculos, pentru ca se creeaza instabilitate si o dependenta subtila, rafinata de mecanismele politice. Consiliul de Administratie este generat tot dupa un algoritm politic. M-am uitat ce se intampla in celelalte tari din Europa. Sunt multe tari care functioneaza ca si noi, cu acelasi algoritm politic. Dar esti propus ca profesionist de o forta politica, nu ca un activist de partid. Esti un regizor bun, un scriitor bun, un actor bun si, in momentul in care ai intrat, ai uitat orice lucru care tine de spatiul politic. Insa cred ca lucrul fundamental nu e legat de CA, ci de legea in sine, de dependenta de votul politic.
Deci, ati dori ca legea de functionare a televiziunii sa fie schimbata in asa fel incat sa va decupleze de politic.
Da. Si exista precedentul in Romania: Consiliul National al Audiovizualului. CNA si-a schimbat de curand legea. Nu mai au aceasta conditionare politica, pentru ca, in prezent, normele europene sunt in sensul acesta. Altfel spus, Legea de organizare si functionare a SRTv nu este adaptata normelor europene. Nicaieri in Europa nu exista aceasta conditionare de votul politic.


Imi doresc ca TVR sa-si recapete demnitatea

Dar Legea electorala?
Nu e treaba mea. Sub aspectul Televiziunii, nu cred ca este normal ca o Televiziune publica sau o institutie publica, pentru ca in aceeasi situatie este si Radioul, sa-si faca programele electorale in baza aprobarii unei comisii parlamentare. Cred ca in sine se ataca principiul de libertate de constructie a programelor, libertatea editoriala de care vorbim. Sper ca la urmatoarele alegeri acest mecanism sa lipseasca si sa avem libertatea sa folosim timpii de antena, caci stim sa-i respectam si singuri. Sa putem sa avem dezbatere libera si sa dam prilejul unor candidati sa intre in disputa cu argumente si contraargumente. Cred ca o sa facem o dezbatere televizata, de analiza, tocmai pentru a discuta si legea, dar si cate voturi au luat unii candidati. Daca au avut peste 200.000 de semnaturi si au luat doar cateva sute sau mii de voturi, inseamna ca ceva e putred. Trebuie sa existe si aceste emisiuni, ce tin de cultura politica, de cultura de campanie electorala, de felul in care a fost facut marketingul politic, de felul in care candidatii si-au asumat rolul de candidat electoral, si nu doar de om politic simplu. Sunt multe lucruri de discutat.
Ce alte lucruri ati mai dori pentru TVR?
Eu imi doresc foarte tare ca TVR sa iasa din blestemul acesta istoric de televiziune hartuita si care a hartuit, de televiziune care a stat ca un animal mare, greoi si dispus sa joace pe orice fel de sarma. Am incercat sa pregatesc institutia ca Televiziune publica inainte ca romanii sa faca parte din Uniunea Europeana, crezand ca e bine ca la 1 ianuarie 2007 ea sa fie similara cu surorile ei din Europa. S-ar putea sa reusesc, dar s-ar putea sa nu reusesc. Imi doresc foarte mult ca ea sa isi recapete demnitatea, fiecare dintre jurnalisti sa-si recapete mandria de a lucra aici si de a nu se simti jenati cand cineva ii apeleaza cu termenul de "teveristi", apelativ care a functionat ani de zile. Si, in final, cand ma voi uita la televizor de acasa de la mine, sa nu mai am sentimentul pe care l-am avut ani de zile, ca trebuie sa fiu foarte atent ca sa inteleg ceea ce e cu adevarat si ceea ce nu e cu adevarat. Sunt convins ca nici eu nu voi definitiva proiectul acesta, dar cred ca e un proiect implacabil, care pana la urma, ca vrem noi, cei din Romania, ca nu vrem, odata cu absorbirea noastra europeana, el se va consuma.

Interviu realizat de Rodica Palade

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22