Pe aceeași temă
Domnule Stoica, sunteți un susținător, de ani și ani, al ideii de unitate a opoziției. Iată, PNL-ul s-a hotărât să-l susțină pe Nicușor Dan în cursa pentru Primăria Capitalei. Este acesta un prim pas spre acea unitate de care vorbim de atâta amar de timp?
Sunt veteranul susținerii ideii de unitate, dar nu de unitate a opoziției, ci de unitate a forțelor politice reformiste.
Sau non-PSD?
Nu, pentru că în momentul în care spui non-PSD, înseamnă că îi dai prea mare importanță PSD-ului. Cred că e mult mai bine să vorbim de unitatea forțelor care vor cu adevărat reformarea instituțiilor României. Avem în momentul de față siguranța că nu vom avea la alegerile locale două tururi de scrutin pentru primari. Avem, de asemenea, siguranța că PNL nu va putea să câștige de unul singur la locale mult mai mult decât are acum și singura cale prin care poate schimba raportul de forțe în administrația locală este alianța dintre PNL și USR. Dacă mai dorește altcineva să se alieze și prezintă credibilitate pentru o asemenea alianță, foarte bine, dar, deocamdată, eu văd două elemente obligatorii ale acestei alianțe: PNL și USR. Și nu mă refer la București. Mulți au spus că acest sistem de alegere a primarilor într-un singur tur e favorabil și pentru PSD, și pentru PNL. Nu, e favorabil doar pentru PSD. Ideea că a fost un blat între PNL și PSD pentru a rămâne pe sistemul acesta este o dovadă de naivitate. În realitate, pentru PNL acest sistem este dezavantajos. Cu acest sistem, dacă nu se face o alianță a forțelor politice reformiste, PSD va avea în continuare dominația în structurile locale ale puterii. Ceea ce face de 30 de ani. Toată lumea vorbește de faptul că am avut un ritm lent de modernizare și reformare a instituțiilor, dar piedica principală nu a fost la nivel central, pentru că de bine, de rău, dacă ne uităm la nivel central, în acești 30 de ani, guvernarea între diferite forțe politice a fost aproximativ echilibrată. Dar rezultatul a fost foarte modest pentru că la bază, acolo unde este puterea locală, PSD a dominat tot timpul și când era un guvern non PSD. Ca urmare, România, de fapt, a fost guvernată de 30 de ani de PSD. Acum este momentul când se poate schimba acest raport de putere, dar nu se poate schimba decât dacă PNL se aliază cu USR. Trebuie să înțeleagă lucrul acesta, iar momentul în care PNL a hotărât să-l susțină pe Nicușor Dan a deschis poarta pentru această alianță. USR-PLUS a marșat pe această soluție. Nu văd de ce nu s-ar crea astfel șansa unei negocieri pentru o alianță la nivel național. Pentru că, dacă vor fi numai alianțe punctuale, în anumite localități, vor fi succese tot punctuale, dar noi avem nevoie de un rezultat care să transforme sensul de funcționare al administrației locale și asta nu e posibil decât dacă se face o alianță la nivelul național între PNL și USR. Se pot găsi formule în care, ținând seama de ponderea celor două partide, să dai satisfacție și USR-PLUS în așa fel încât să aibă un număr de candidați în multe localități din țară. O alianță PNL cu USR-PLUS, în orice localitate din țară și dacă va susține un „cuier”, cuierul va câștiga.
Credeți că ceea ce s-a întâmplat în cazul specific al Bucureștiului este într-adevăr un semnal spre o alianță la nivel național?
Prefer să văd semnul bun în această desemnare a lui Nicușor Dan drept candidat al PNL la Primăria Bucureștiului în sensul deschiderii posibilității de a negocia o alianță la nivel național. Faptul că Ludovic Orban a anunțat această soluție arată că în PNL lucrurile astea se discută. Nu știm ce se va întâmpla cu guvernarea, nu știm dacă vor fi sau nu anticipate. Sunt multe incertitudini în ceea ce privește nivelul central al puterii. Dacă PNL nu reușește la nivel local să își consolideze poziția, s-ar putea să aibă mari surprize la parlamentare. Succesul PNL la parlamentare e determinat de două lucruri: ce se va întâmpla cu guvernarea și ce se va întâmpla la alegerile locale.
Credeți că decizia PNL-ului la doar două zile după ce premierul Orban și-a depus mandatul și la o zi după ce a fost desemnat Florin Cîțu premier, circumstanțe politice nu tocmai favorabile pentru liberali, poate fi un balon de oxigen pentru PNL?
Balonul de oxigen îți dă posibilitatea să supraviețuiești un timp limitat. Eu prefer să văd în această decizie a PNL o resursă pentru niște mișcări politice viitoare și mai ales resursa pentru această deschidere a negocierilor între PNL și USR-PLUS pentru o alianță națională, de fapt o resursă uriașă pentru câștigarea alegerilor locale. Deci, este o resursă, nu numai un balon de oxigen. Pentru PNL era urgent să facă acest lucru și nu e întâmplător că acum s-a anunțat această soluție. Dacă vor fi anticipate și dacă PNL câștigă parlamentarele anticipate la un scor foarte mare, asta va fi a doua resursă pentru PNL. Dar nu e sigur de ea. Dacă pierde ambele resurse, atunci PNL va avea o situație foarte proastă la alegerile parlamentare la termen și e bine că acum, aproape în ultimul ceas, PNL și-a dat seama că un candidat comun la București este începutul unei bune negocieri cu USR-PLUS.
Credeți că dacă liberalii nu pierdeau guvernarea, mai avea loc această mișcare?
Până la urmă, această conjunctură politică a temperat orgoliile. E nevoie de luciditate. Orgoliile sunt bune în politică, dar luciditatea temperează orgoliile pentru a le folosi într-o direcție bună. Riscul este ca orgoliile să pună în față persoanele, să accentueze egoul unui lider politic, dar să acopere strategia politică, să umbrească clarviziunea pentru a vedea care este strategia politică.
Așa cum arată peisajul politic în momentul de față, credeți că alegerile anticipate mai sunt posibile?
Da, mai sunt posibile, dar șansele s-au redus foarte mult. Mai sunt posibile în măsura în care premierul desemnat nu va primi votul în parlament. În ce privește faptul că nu va fi votat guvernul Cîțu sunt aproape sigur. Să nu spun 100% pentru că nimic nu este atât de sigur în politică, dar văzând toate reacțiile de până astăzi se pare că acest guvern nu va primi votul de încredere. Problema este dacă va fi cvorum pentru a se vota.
De ce această obstinație pentru strategia anticipatelor?
Cred că răspunsul trebuie să plece de la originea situației politice în care ne aflăm. Originea este evidentă, moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă.
A fost o mutare bună?
Eu am spus demult că PNL n-avea interes să introducă moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă. Interesul politic al PNL era să aștepte alegerile parlamentare la termen, iar în această perioadă PSD cobora la o cotă și mai mică decât cea de anul trecut. Dar acum din ce perspectivă discutăm? Din perspectiva PNL sau din perspectiva României? Pentru PNL era mult mai bine să aștepte alegerile la termen, pentru România era un dezastru, pentru că o Românie condusă în continuare de guvernul Dăncilă ar fi avut de suferit enorm. Iar unii oameni din PSD și-au dat seama că dacă vor continua cu guvernul Dăncilă, va avea de pierdut și PSD. Deci, erau doi mari perdanți ai formulei guvernul Dăncilă până la toamnă. Primul era România, al doilea era PSD. Nu întâmplător oameni din PSD au votat moțiunea de cenzură. Pentru că acea moțiune a fost cheia prin care s-a deschis poarta către schimbarea situației politice în PSD. Cu Dăncilă premier și președinte de partid, PSD avea o singură direcție: în jos. Au fost oameni lucizi în PSD care și-au dat seama că aveau nevoie de o gură de oxigen pentru supraviețuire: să cadă guvernul Dăncilă și să nu mai fie președinte PSD Viorica Dăncilă. După care, PSD, luând gura de oxigen, evident că a început să facă ceea ce știe foarte bine: bătălia de uzură, de gherilă împotriva guvernului Orban care tocmai fusese instalat.
Dar nu e o strategie nouă asta, domnule Stoica. Când PSD-ul a intrat în opoziție înainte de alegeri, fie cu şase luni, fie cu un an înainte, întotdeauna a avut de câștigat.
PNL a adoptat o poziție de sacrificiu și e bine că a făcut-o, pentru că, până la urmă, pentru România e mai bine. Un guvern PNL, fie și interimar, e mult mai bun decât un guvern Dăncilă, asta știe și PSD, asta știe toată lumea. Să vedem dacă înțelege corect această poziție, pentru că dacă o înțelege s-ar putea ca PNL să nu piardă la alegeri.
Credeți că electoratul înțelege, după cum arată lucrurile acum?
Anul trecut după europene și după prezidențiale s-a produs o resurecție a spiritului civic în România, nu văd de ce acest spirit trebuie să moară acum. Eu contez pe faptul că, așa cum au înțeles anul trecut ce se întâmplă, aceiași oameni vor înțelege și acum ce se întâmplă. Și se vede cu ochiul liber, da? PSD blochează totul, orice măsură necesară pentru România, orice măsură de reformă pentru România este împiedicată de PSD. Sper că alegătorii vor vedea. Până la urmă, soarta PNL depinde de trei lucruri: de anticipate, de locale și de luciditatea electoratului.
Situația e însă complicată de coronavirus. Sunt destule voci care spun că va fi foarte greu pentru PNL să gestioneze și coronavirusul, să se ocupe și de anticipate. În privința asta e o întreagă propagandă: în loc să se ocupe de realele probleme ale tării, își vede doar de propriile interese.
În ceea ce privește această chestiune, fie că e un guvern PNL interimar, fie că e unul așezat, gestiunea este aceeași. Este o chestiune de gestiune curentă, nu e nevoie de reforme extraordinare. Desigur, dacă erau reformele făcute la vreme, capacitatea de a reacționa era mult mai mare. E limpede că nu poți să faci reforme până mâine, lucrezi cu ceea ce ai. Iar chestiunea aceasta o poate face foarte bine și un guvern interimar.
Credeți că electoratul înțelege acest lucru? Vedem că e deja panică, iar situația s-ar putea înrăutăți.
Vorbim de electorat ca și cum ar fi o masă amorfă. Eu sper că oamenii care au votat pentru schimbarea stării de lucruri anul trecut vor vota la fel și anul acesta. Adică ce să facă? Aceiași oameni care au votat anul trecut ca să se schimbe ceva în România, în bine, acum vor vota altfel sau vor sta acasă? Dacă vor face așa, ei vor fi principalii perdanți, nici PNL, nici PSD, ci cei care nu înțeleg că bătălia nu s-a terminat, că ea continuă. Anul acesta e încă un an de bătălie. Eu asta sper să înțeleagă alegătorii. Inclusiv ăia mai deștepți. Pentru că cel mai greu înțeleg cei deștepți. Pentru că cei care sunt deștepți creează tot felul de ipoteze și tot felul de teorii. Cei care văd lucrurile simplu înțeleg acest lucru. Eu cred că oamenii care au fler, indiferent de alte chestiuni, văd lucrurile în realitatea lor. Și repet, ca să fie foarte simplu: România guvernată de PSD în continuare până la alegerile parlamentare ar fi fost într-o situație dezastruoasă, iar PNL, dacă nu intra la guvernare, avea mai mult de câștigat. Dacă a intrat la guvernare, înseamnă că a făcut ceva bun pentru România. Ei, dacă asta nu se vede, înseamnă că degeaba am votat cum am votat anul trecut la europene și la prezidențiale.
Ați insistat pe această alianță la nivel național care ar trebui să înceapă chiar de la alegerile locale. Dacă nu se face o alianță la alegerile locale, credeți că există vreo șansă să se facă pentru parlamentare?
Aproape de zero. Pentru că dacă nu se face la locale o alianță între PNL și USR-PLUS înseamnă că va fi o bătălie între PNL și USR-PLUS. Bătălia cea mai mare nu se va da între USR-PLUS și PSD, se va da între USR-PLUS și PNL, ceea ce va crea mari adversități care vor face aproape imposibilă o reapropiere pentru parlamentare.
Deci, dacă nu se face o alianță la nivel național, pe ansamblu, PSD va câștiga localele. Când spun ansamblu, mă gândesc la orașele mici și la comune. Schimbarea României se poate face doar dacă și acolo se întâmplă ceva. Dacă ceva se întâmplă numai în câteva orașe mari, până la urmă, e cam ca schimbarea de la nivel central, nu e suficient. Ca să schimbăm România, trebuie să schimbăm de la bază, de la ultima comună, de la ultimul sat, de la ultimul cătun. Și asta se poate face cu un nou tip de administrație.
Dar o asemenea alianță presupune negocieri, liste, locuri, împărțeli, socoteli. Vi se pare posibil?
Nici pentru asta nu trebuie să fii foarte inteligent. Trebuie să ai puțin bun-simț.
V-am întrebat pentru că nici alianța USR-PLUS nu a putut conveni timp de două luni asupra unui candidat comun pentru București. Care e cauza?
Nu se poate pune semnul egalității între starea de spirit și structura instituțională. Ca să transformi o stare de spirit într-o structură instituțională este nevoie de multă muncă, de multă răbdare, de multă capacitate de negociere și de acea temperare a orgoliilor de care vorbeam mai devreme. Ca să faci lucrul acesta, e nevoie de timp. Nu se putea transforma o stare de spirit într-o puternică structură instituțională în câteva luni. Acesta e încă un motiv pentru care USR-PLUS trebuie să se alieze cu PNL. Pentru că fără această alianță la locale, USR s-ar putea să vadă că a luat și mai puțin decât la europene sau la prezidențiale. Alianța aceasta e necesară pentru România, dar între cei doi parteneri, între PNL și USR-PLUS, partidul care are nevoie cel mai tare de această alianță este USR-PLUS, pentru că PNL-ul are structuri în toată țara. Dacă se unesc cele două forțe politice, PNL și USR-PLUS, se unește o stare de spirit cu o structură instituțională puternică și atunci într-adevăr va fi vântul în pupă la locale.
Tocmai pentru că PNL are structuri în teritoriu, există posibilitatea să dea USR-PLUS firimiturile când vine vorba de liste, calcule și negocieri.
Chestia cu firimiturile nu cred că trebuie luată în calcul dacă, repet, există puțin bun-simț.
Din partea cui?
Și din partea PNL, și din partea USR-PLUS. Deci trebuie puțină moderație, puțină înțelepciune, spirit de dialog și puterea de a renunța câte-un pic.
Vorbeați de starea de spirit care nu poate fi transpusă în câteva luni într-o structură instituțională. Acesta e motivul pentru care USR-PLUS a pierdut între alegerile europarlamentare și cele prezidențiale?
Acesta e unul dintre motive. Al doilea motiv este strategia politică adoptată. Pentru că, de exemplu, la prezidențiale nu era nevoie de o prea puternică structură instituțională. Și nici la europarlamentare. Ai nevoie de o asemenea structură puternică la locale și la parlamentarele naționale. Pentru europene și prezidențiale, mesajul e global. Dar USR a pierdut între europene și prezidențiale, pentru că a avut o strategie greșită. În primul rând, pentru că, deși nu l-a atacat pe Iohannis, l-a văzut drept principalul inamic. N-a fost un război direct, dar pe sub masă a fost un asemenea război. După aceea, faptul că USR nu a vrut să intre la guvernare cu PNL, faptul că a avut tot felul de poziții oscilante, toate astea s-au văzut.
Dar după prezidențiale, cum vi s-a părut strategia USR-ului, vedem că nu crește în sondaje?
Ce au pierdut în acea perioadă dinaintea alegerilor prezidențiale ar fi putut să câștige acum dacă aveau o strategie clară, constructivă. Ce s-a văzut acum a fost o lipsă de strategie și o lipsă de vocație constructivă. Mai întâi s-au văzut aceste certuri dintre USR și PLUS pentru mize mărunte. Asta nu e de natură să creeze o mare coagulare. Adică, tocmai starea de spirit de care ai profitat începe să se dezumfle.
Pe de o parte, USR spune acum că vrea să intre la guvernare cu PNL, pe de alta, are o retorică anti-PNL, care în ultima lună și jumătate a devenit destul de agresivă. Cum se împacă cele două?
Nu vreau să folosesc un termen prea aspru, dar nu e coerență. Faptul că a anunțat că vrea să intre la guvernare e bine pentru USR și vor câștiga dacă își asumă răspunderea. Pentru că nu poți să câștigi voturi atunci când ai posibilitatea, dar refuzi să-ți asumi răspunderea. Oamenii au început să fie dezamăgiți, pentru că au acordat încredere, pornind de la faptul că o forță politică apare și va face ceva, dar când a avut ocazia să facă ceva, să își ia răspunderea, a dat înapoi. Cred că acum fac bine că vor să își asume răspunderea, dar nu poți să vrei într-un guvern cu PNL fiind tot timpul împotriva PNL-ului. Până la urmă, trebuie să vezi care e linia comună programatică între cele două forțe politice. Și nu e greu de găsit, pentru că nu doctrinele contează acum, iar USR-PLUS, din păcate, încă nu are doctrină. Nici PNL nu strălucește, dar asta e o altă chestiune. Nu e suficient să creezi o doctrină printr‑un vot. E nevoie de o putere intelectuală în interiorul partidului, care să meargă de la bază, de la ultima organizație până sus și care să-i facă pe oameni să se miște în sensul acelei doctrine. N-am văzut deocamdată lucrul acesta. Nici la PNL. Dar PNL-ul are niște inerții instituționale care funcționează și îl ajută să meargă în direcția în care trebuie. Revenind, e nevoie ca USR-PLUS să își asume răspunderea și, în același timp, să găsească programul comun cu PNL. Și nu e greu de găsit pentru că acest program înseamnă, de fapt, reforma României, care nu are culoare doctrinară în momentul de față.
Cum vedeți ultima decizie a Curții Constituționale? Vi se pare un argument solid cel prin care Curtea a spus că premierul desemnat trebuie neapărat să demonstreze că obține o majoritate parlamentară înaintea votului?
Argumentul nu e solid, dar este în linia de gândire a Curții Constituționale din ultimii 10-15 ani. Curtea Constituțională este suspectată de partizanat în favoarea PSD-ului. E vorba de Curtea care a fost suspectată de partizanat și în favoarea lui Băsescu, și în favoarea PD-ului, și a PNL-ului. Tendința Curții în ultimii 10 ani a fost de a-și lărgi competența pe care i-o acordă chiar Constituția, adică a făcut ceea ce în mod normal nu poți să faci când esti chiar păzitorul Constituției. Uneori, Curtea a fost invitată să se joace de-a competența și când ți se dă șansa să ai mai multă putere, e greu să refuzi. Cum a fost această evoluție a Curții? Mai întâi, în 2003, când s-a revizuit Constituția, s-a introdus această nouă atribuție a Curții Constituționale, care nu exista înainte și care e necesară: atribuția de a rezolva conflictele juridice de natură constituțională între autoritățile statului. La început s-a limitat la conflictele juridice care priveau competențele autorităților. Pasul doi, care a lărgit atribuțiile Curții, a fost acela de a rezolva și conflicte care nu priveau doar competențele autorităților. A fost vorba de conflicte care creau blocaje de funcționare. Nimeni nu-și nega competența, dar unii nu-și foloseau competența, din cauza asta se creau blocaje de funcționare. Curtea și-a asumat această putere, să rezolve conflictele acestea. Să zicem că până aici lucrurile sunt într-o zonă de normalitate. Lucrurile au ieșit din această zonă de normalitate când Curtea a spus că poate să rezolve și conflicte juridice între puterile statului sau autoritățile de stat cu relevanță constituțională. Această formulă – cu relevanță constituțională – a transformat Curtea într-un arbitru politic pentru că formula este așa de laxă, încât poți să faci orice. Și, practic, din acel moment, Curtea a devenit ce nu trebuia să devină: arbitrul politic al jocului politic. Nu, Curtea este arbitrul constituțional al jocului constituțional și așa trebuie să rămână.
Argumentul de care vorbiți și care a fost trecut în ultima decizie este expresia unui arbitru politic într-un joc politic. Practic, prin această decizie, Curtea adaugă la Constituție. Noi știm că în Constituție mecanismul pentru anticipate este extrem de dificil, dovadă că n-am avut deloc până acum. A mai încercat Băsescu, dar n-a putut pentru că Tăriceanu a ieșit din jocul respectiv. Acum se părea că se creează cât de cât premisele unui asemenea mecanism de alegeri anticipate. Curtea le-a stopat. Să vedem dacă definitiv. Dar în orice caz, prin ceea ce a spus face aproape imposibil acest mecanism, ceea ce e foarte rău de două ori. Analizând ceea ce nu trebuia să analizeze, și anume jocul politic, Curtea a văzut că este un blocaj sub aspectul Guvernului și al desemnării primului ministru, dar s-a făcut că nu observă că blocajul cel mai mare este în parlament. Alegeri anticipate se fac peste tot în lume când sunt blocaje în parlament, iar blocajul politic este în momentul de față în parlament, pentru că avem o fluiditate așa de mare a parlamentului încât nu mai poți să știi ce majoritate există și cât de stabilă e. Am avut o majoritate până la căderea guvernului Dăncilă, o majoritate pentru Orban, o majoritate împotriva guvernului Orban. Nu știm ce majorități avem. Nu se poate guverna țara predictibil fără o majoritate care să dea o stabilitate măcar câțiva ani. Când în fiecare zi se schimbă în parlament majoritatea prin tot felul de jocuri pe sub masă și cu tot felul de interese, care, în orice caz, nu sunt ale țării, atunci e limpede că avem un blocaj parlamentar. Deci erau necesare alegeri anticipate. Și sunt necesare din această cauză.
În cazul de față, Curtea s-a pronunțat față de niște declarații politice - cum a afirmat, de altfel, și Valer Dorneanu - declarațiile premierului Orban, deci s-a băgat, cum ați spus, în jocul politic. E un precedent riscant?
E foarte riscant. Pentru un sistem al democrației constituționale normal, o asemenea instituție cum este Curtea trebuie să rămână arbitrul jocului constituțional între puterile statului. Nu trebuie să devină arbitrul jocului politic. Sunt anumite blocaje politice care se rezolvă cu chei politice. Partidele politice sunt în această situație, nu trebuie să intervină Curtea. Pentru că, până la urmă, ce se întâmpla? Puteam să aveam alegeri anticipate. Păi, nu e în Constituție această soluție? Mai e ceva foarte periculos. Textul din Constituție care se referă la alegeri anticipate spune că decizia finală aparține președintelui. Nu parlamentul decide în ultimă instanță. Sunt niște pași în care și parlamentul contează, contează și partidele că sunt consultate, dar în final cel care spune că avem alegeri anticipate este președintele, după ce toate aceste condiții sunt îndeplinite. Așa cum stau lucrurile acum, practic președintele este scos din ecuația alegerilor anticipate.
De ce?
Pentru că din moment ce orice obiectiv politic care să ducă la anticipate este suspectat ca fiind împotriva Constituției, înseamnă că niciodată nu mai poți să îți propui să ai alegeri anticipate.
S-a vorbit mult despre nevoia de a reforma Curtea Constituțională. Cum credeți că e posibil și cum ar trebui să arate o schimbare?
Eu mă gândesc la o reformă mică, fără mari ambiții, pentru că nu ar presupune modificarea Constituției, care este, cum am văzut, dificilă sau imposibilă. Se pot rezolva multe lucruri care sunt astăzi discutabile la nivelul acestei instituții prin modificarea legii de organizare și de funcționare a Curții Constituționale. În Constituție avem criteriile de desemnare a judecătorilor și algoritmul cine îi desemnează. Dar cine îi selectează pe acești candidați care urmează să fie propuși și numiți de președinte, Camera Deputaților și Senat? În momentul de față, ei sunt propuși de partidul care e la putere sau de culoarea politică a președintelui. N-ar trebui să fie așa. N-ar trebui să lași partidele să decidă pentru Senat, pentru președintele Camerei sau pentru președintele României. Nu. Ar trebui ca acești factori de decizie să aleagă dintr-un pachet selectat anterior. S-ar putea înființa, prin modificarea legii de funcționare a Curții, un organism independent, care înainte de a se face numirile de către președinte, Camera Deputaților și Senat, să stabilească cine sunt candidații. Dar acești candidați trebuie să fie selectați dintre cei mai buni oameni, care, pe de o parte, au competență juridică, autoritate profesională și sub aspect deontologic n-au niciun fel de umbră.
Recent s-au făcut numirile pentru funcțiile de procurori-șefi. Două dintre aceste numiri, dar mai cu seamă cea a doamnei Giorgiana Hosu la DIICOT, au stârnit controverse, proteste chiar din partea asociațiilor de magistrați pentru că nu s-a ținut cont de avizul negativ al CSM-ului. E doar unul dintre reproșuri. Cum vedeți lucrul acesta? S-a greșit?
A fost o mare discuție în perioada anterioară legată de interimatul celor care conduc aceste instituții. Adică de peste un an era un interimat la conducerea DNA, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte, a DIICOT și a altor instituții ale Ministerului Public. Nu era normal ca acest interimat să dureze așa de mult, era nevoie de rezolvarea acestei situații. Ce a făcut ministrul de justiție? Nu a făcut de capul lui, mai întâi a adunat o comisie de specialiști și a făcut audieri în mod transparent. În final s-au tras niște concluzii. Că aceste concluzii nu au convenit tuturor, asta este altceva. Dar până la urmă, și-a asumat ministrul justiției propunerile, ele au fost aprobate de președinte, potrivit legii, și nu am văzut pe cineva să spună că s-a procedat nelegal. Potrivit legii, ministrul are competența să propună, președintele decide, CSM-ul dă un aviz. Acest aviz este consultativ, nu este obligatoriu. Nu întotdeauna coincid opiniile tuturor și n-aveau cum să coincidă pentru că în CSM, după cum bine știți, există și acolo o dispută. Dacă aveam o opinie bloc a CSM-ului, atunci puteam să pun sub semnul întrebării faptul că nu s-a respectat avizul. Dar câtă vreme chiar în CSM există bătălii, eu nu pot să știu care parte e bună, pentru că nu sunt în intimitatea acelor discuții. Dar ministrul trebuia să rezolve o problemă, președintele trebuia să rezolve o problemă. Riscul era ca, dând prioritate CSM‑ului, să continue interimatul încă mult timp.
Acum şase luni, când CSM-ul i-a dat aviz negativ, de exemplu, doamna Adina Florea, care a fost propusă șefă la DNA de Tudorel Toader, președintele Iohannis, când a respins-o, se folosea exact de argumentul avizului negativ al CSM. Și mai făcea referire la MCV, unde e un paragraf care spune că trebuie să se țină cont de avizele negative ale CSM. Deci avizul negativ al CSM-ului este după cum e interesul politic al momentului? Când îl folosim, când îl aruncăm la coș?
Tot în raportul MCV se mai spune că trebuie să înceteze interimatele. Știți care e dificultatea? Că nu poți întotdeauna să găsești soluția ideală. Eu pot să îl înțeleg pe președintele României care a rezonat cu argumentele CSM-ului într-un caz și nu a rezonat într-un alt caz. Eu pot să fiu de acord cu tine pe o problemă și pot să nu fiu de acord cu tine pe o altă problemă. N-aș suspecta această chestiune de schimbare de macaz.
Are PSD vreo șansă, după ce a scăpat de Dragnea și Dăncilă, să se reformeze?
Prima șansă a PSD-ului este că poate să țină în șah PNL-ul în această perioadă și văd că se pricepe. A doua șansă ar putea să apară la congres. Vom vedea dacă structura de conducere pe care o s-o aibă PSD-ul după congres lasă să se întrevadă posibilitatea reformei interne. Eu doresc ca PSD-ul să devină un partid modern. Știu că o să se supere cei de la USR pe mine, că am mai zis odată că ei trebuie să ocupe culoare de centru-stânga și au sărit în sus că ei sunt de centru-dreapta, dar trebuie să vadă unde este culoar liber și aveau o șansă extraordinară să-l acopere. Dacă PSD se reformează și-l acoperă, o să rămână USR între două forțe politice și e greu de spus cum va rezista.
// interviu realizat de andreea pora
Soarta PNL depinde de trei lucruri: de anticipate, de locale și de luciditatea electoratului.
