Pe aceeași temă
Vorbiţi destul de frecvent şi de apăsat în ultima perioadă despre necesitatea unei reforme în PSD. Cum gândiţi dvs. această reformă?
Ca să fiu foarte sincer, nu am nicio dorinţă de a vorbi despre reformă în acest moment, pentru că, într-un fel, timpul iluziei mele legate de schimbare pare că a trecut. Nu sunt foarte sigur că PSD, acum, în această situaţie, este hotărât că vrea să facă o schimbare esenţială.
Dar se doreşte, măcar?
Schimbarea se doreşte, asta este clar. Ea vine nu numai din partea celor care sunt membri de partid, a celor care sunt activul partidului, dar vine şi din partea societăţii civile, care simte nevoia unui spectru politic uşor de identificat. Oamenii au nevoie să vadă o stângă şi o dreaptă, pentru că acesta este modul stereotipic poate în care gândim încă politica. Părerea mea este că, în primul rând, ar trebui să organizăm această dezbatere.
Ca să nu fie o dezbatere sterilă, prin ce ar trebui ea să se finalizeze?
În primul rând, de unde pornim această reformă? În al doilea rând, cred că ar trebui să structurăm două-trei variante legate de proiectul nostru de societate, al stângii. Fiecare din partid cred că se va alinia unuia dintre aceste proiecte. Apoi, aceste proiecte, la pasul al treilea, ar trebui să fie puse în dezbatere, atât internă, cât şi în dezbaterea publică, a societăţii. Şi în final, cred că aceste proiecte de societate diferite pentru stânga ar trebui supuse, într-un congres, la vot şi apoi, în ultimul pas, se stabileşte echipa în jurul proiectului câştigător. Cred că greşim dacă pornim în această dezbatere gândindu-ne numai cum să schimbăm echipa care se află acum la vârf.
În toate partidele, aceste schimbări s-au tradus printr-o luptă internă pentru putere. Din ceea ce se creionează acum în PSD, se pare că lucrurile se îndreaptă anume în această direcţie.
Acesta este modul cel mai facil de a ascunde problemele unui partid: a da vina pe o echipă, pe un om. Evident că are vina lui, dar nu poţi învinovăţi un singur om pentru un eşec continuu, atunci când ai, de exemplu, două mandate parlamentare de opoziţie. Şi cred că mai greşim dacă o să spunem – am văzut unele comentarii pe blogul lui Adrian Năstase ale unor pesedişti – că nu e adevărat ce afirma Adrian Năstase că partidul a devenit un partid mic, ci să credem că partidul este puternic şi că, de fapt, îi trebuie doar mici ajustări.
Vorbiţi de mai multe proiecte, care ar trebui să aibă un anumit traseu finalizat cu supunerea la vot. Dar care este proiectul pe care îl vedeţi dvs.?
O dată, cred că ar trebui să încercăm să modificăm reflexele stângii şi să vedem cum reconstruim reflexul democratic, de exemplu, atât înăuntru, cât şi în afara partidului, în modul cum ne raportăm la ceilalţi actori politici. În al doilea rând, cred că trebuie să ne facem un program politic, nu program de guvernare, nu o listă de dorinţe ale parlamentarilor care au nevoie de bani în fiecare colegiu ca să satisfacă electoratul, ci un program politic. Eu cred că am pierdut în ultima vreme prin faptul că am uitat de valorile stângii. Apoi, în al treilea rând, va trebui să definim un lucru foarte clar: partidul nu este al membrilor, în frunte cu clasa conducătoare. Apoi, e vorba de temele stângii. Noi arătăm, în acest moment, o lipsă de imaginaţie. N-am auzit vorbindu-se la noi despre economie solidară. Se vorbeşte, sunt experimente în toată lumea. Care este tema stângii europene în aceşti ani? Reducerea muncii la negru. Eu n-am auzit ca noi, stânga, să încercăm să reducem economia gri, corupţia. Apoi, pe cine cărăm în spate prin politică, ce partide, ce grupări? Cred că avem nevoie de o Lege electorală în care uninominalul să fie curat, pe sistemul „totul sau nimic“, prin alegeri într-un singur tur sau în două tururi, ca la primari. În momentul ăsta, Traian Băsescu a vorbit despre reforma statului, dar peste tot stânga face asta. Noi ar trebui să preluăm aceste teme, şi nu să ne ferim de acest subiect numai pentru că a vorbit despre el Traian Băsescu. Pentru că nu este tema lui Traian Băsescu, putem să o facem mai bine decât el, dacă suntem mai deştepţi sau mai aplicaţi realităţii. Dar nu ne mai putem feri de aceste teme numai pentru că duşmanii şefilor noştri trebuie să fie şi duşmanii partidului.
Revin cu întrebarea: există riscul ca lucrurile să se reducă doar la o luptă pentru putere?
Există o soluţie pentru aceste lucruri. Şi Adrian Năstase are dreptul lui de existenţă în partid. Ion Iliescu, alături de toată echipa lui conservatoare venită din vechiul sistem, are şi dânsul dreptul. Problema e că partidul trebuie reorganizat în aşa fel încât să poată fiecare să se exprime. La viitorul congres trebuie gândit, asta e varianta europeană, să fie organizate câteva moţiuni, în jurul unor oameni. Sunt oameni pentru reformă în partid, sunt foarte mulţi.
Îmi spuneţi că d-l Adrian Năstase pe blogul lui a lansat această dezbatere. Este el sau sunt alţii ca el determinaţi să producă o schimbare? Chiar şi dvs. văd că vă raportaţi la ceea ce a spus Adrian Năstase.
Cu siguranţă că el lansează o dezbatere pentru partid, pentru că vrea să devină preşedintele partidului. Şi este legitim acest lucru. Vom vedea ce spun alegătorii din partid. Vom vedea ce proiect aduce Adrian Năstase. Aş vrea să văd un alt tip de proiect pentru politică. Nu acord nimănui cecuri în alb şi nu mă angrenez în nicio luptă pe baza simpatiei, deşi am o grămadă de prieteni în PSD.
D-le Dâncu, sunteţi de acord cu ceea ce spuneau Mitrea şi Rus, că „această gaşcă a lui Hrebenciuc, Vanghelie“ din jurul lui Geoană ar trebui să fie obligată să plece?
Nu acesta trebuie să fie singurul proiect, dar în mod normal nu aceşti oameni sunt singurii vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă. Aceşti oameni au fost potenţaţi de laşitatea din jurul lor, de laşitatea celorlalţi. Este vorba de supunerea necondiţionată la autoritate. Deci, ar trebui să dispară reflexul laşităţii din conducerea PSD, inclusiv din forurile mai mari, unde sunt mai reprezentativi. Şi alături de asta, aceşti oameni sigur că îşi vor depune mandatul la congres. Se va discuta despre asta. Dacă vor fi aleşi înapoi, înseamnă că acesta este nivelul PSD din acest moment. Deriva a venit din altă parte. Aceşti oameni au beneficiat de un anumit moment al partidului şi au monopolizat resursele şi nimeni nu a vorbit nici măcar în spaţiul public despre asta, deşi nemulţumiţi erau o grămadă.
Dacă Adrian Năstase, de exemplu, va prezenta un proiect care ar putea să vi se pară viabil, l-aţi susţine?
Nu pot să spun decât dacă văd acest proiect.
Dar dumneavoastră, gruparea de la Cluj, veţi depune un proiect?
Va veni cu o variantă, cu siguranţă. Eu personal nu, pentru că nu aş mai vrea să fac parte din conducerea vreunui partid de acum încolo. Vreau să mă ocup de profesie şi de alte lucruri, dar ca militant, ca intelectual de stânga, mă interesează asta şi lucrez la un program.
Aţi vorbit de nenumărate ori despre posibilitatea creării unei alte forţe de stânga. Care ar fi condiţiile care ar duce la aşa ceva?
Eşecul reformei în PSD, revenirea la vechile reflexe, schimbarea pălăriei partidului şi atât, combinat cu o situaţie de opoziţie de dreapta inconsistentă, cum s-ar putea produce dacă nu ne reformăm în acest moment. Plus aceeaşi atitudine a PSD în general faţă de Transilvania, Banat şi de alte zone ale ţării, acelaşi centralism. Deci, aceste lucruri, combinate şi cu un mesaj inconsistent de stânga cu siguranţă că vor determina naşterea unui nou partid. Fără să existe un proiect nepărat, dar se va naşte acest proiect, pentru că există o mare nemulţumire din partea oamenilor care doresc o stângă inteligentă, o stângă curată, care să corespundă la ceea ce se întâmplă acum în lume şi în Europa. //
Interviu realizat de ANDREEA PORA
