Pe aceeași temă
Biografie:
Vladimir Filat s-a născut la 6 mai 1969 în satul Lăpuşna, raionul Hînceşti, Republica Moldova.
A absolvit Colegiul Cooperatist din Moldova (1990) şi Facultatea de Drept a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi (1994).
După ce a obţinut licenţa în drept, a iniţiat şi a condus mai multe afaceri în România (1994–1998).
A fost director al Departamentului Privatizare şi Administrare a Proprietăţii de Stat al Republicii Moldova (1998-1999), ministru de stat în Guvernul Republicii Moldova (1999) şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005–2009).
A fost vicepreşedinte al Partidului Democrat din Moldova (2000-2005).
Este preşedinte al Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova (din decembrie 2007).
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 4-V din 25 septembrie 2009 a fost numit în funcţia de prim-ministru.
Cum se văd Uniunea Europeană şi proiectul european dinspre oficialii moldoveni?
Uniunea Europeană este singura soluţie pentru Republica Moldova în efortul acestui stat de a deveni unul autentic democratic, unul care să fie în stare să ofere cetăţenilor săi drepturi, libertăţi şi bunăstare. Uniunea Europeană este nu doar opţiunea clasei politice din Republica Moldova, ci e şi opţiunea – absolută! – a cetăţenilor ţării mele. În acest sens, acţiunile noastre sunt întreprinse în direcţia atingerii acestui obiectiv, un obiectiv care reprezintă, la ora actuală, o acţiune naţională de interes major. Suntem, prin urmare, implicaţi într-un proces deloc uşor de transformări; în primul rând, de transformări interne, ceea ce înseamnă ajustarea Republicii Moldova la principiile de funcţionare a ţărilor deja membre în UE, deci, la principiile de funcţionare a Uniunii Europene. Suntem în plin proces de negociere în vederea acordului de asociere, ceea ce înseamnă apropierea ţării noastre, pas cu pas, de Europa.
Ce e încă de făcut pentru Republica Moldova în direcţia acestui proiect european?
În primul rând, revin şi spun că e foarte mult de făcut în Republica Moldova. În ceea ce ţine de Europa şi de sprijinul de care avem nevoie, această perspectivă europeană trebuie să fie una foarte clar transmisă şi avem nevoie de sprijin pentru a parcurge această etapă de transformare cu cât mai puţine pierderi şi cu o viteză suficientă.
Unde regretaţi că s-a făcut prea puţin până acum în Republica Moldova?
Dacă vorbim de acelaşi proces, trebuie să constatăm că am ratat circa 20 de ani, interval în care politica Republicii Moldova a fost „un pas înainte şi doi înapoi“, iar oscilaţia între Est şi Vest, fără a avea o claritate de opţiune, a dus la o situaţie nu doar de stagnare, ci şi de regres. Acum suntem în situaţia să recuperăm şi această recuperare este, pe alocuri, dureroasă, deoarece Moldova, în cel mai bun caz, a stat pe loc, în vreme ce lumea s-a mişcat puternic înainte. Ca rezultat, avem o situaţie foarte-foarte complicată, în care mulţi cetăţeni din Republica Moldova sunt puşi, pe alocuri, într-o situaţie de prizonierat, în sensul că sunt lipsiţi de dreptul de a circula liberi în spaţiul european.
Ce poate oferi România Republicii Moldova în cadrul acestui proces şi ce a oferit ea până acum? Vă mulţumeşte, să zicem, aportul României?
Sigur, ne mulţumeşte. Suntem recunoscători României, ca şi celorlalţi prieteni sinceri ai noştri. Vocea României, alături de vocea altor prieteni, este auzită în structurile europene. Aceste voci au făcut ca Republica Moldova să nu fie doar pe agenda europeană, ci chiar ca prioritate pentru această agendă a structurilor europene. Nu aş vorbi de servicii de avocatură, însă e important ca în acest proces să avem alături de noi oameni care cunosc chiar în detalii procesele şi pe oamenii care iau decizii în acest sens. Aici, România ne este foarte-foarte aproape.
Ce poate oferi Republica Moldova României ca argumente suplimentare în efortul românesc de a pleda cauza moldovenească?
Eu nu cred că suntem în situaţia să ne oferim unii altora argumente în plus. Argumentul care ne face să fim uniţi în eforturi şi în a oferi rezolvarea problemelor cetăţenilor noştri este nu doar în trecutul nostru, dar şi în prezentul şi viitorul nostru.
Unde e Rusia în această ecuaţie regională destul de complicată?
Rusia are un rol important pe care îl joacă nu doar în raport cu Republica Moldova; simţim ce se întâmplă şi în Ucraina, şi în alte regiuni... Este necesar să avem în vedere această situaţie. Noi ne dorim o relaţie pragmatică cu Rusia, să avem relaţii reciproc avantajoase, dar, pentru noi, bazate pe interesul naţional al Republicii Moldova.
Dar cu politicienii comunişti sau, mă rog, neocomunişti, ce fel de relaţie vedeţi în viitorul imediat sau mediu?
Cei care se declară a fi comunişti, cei care trăiesc cu aceste valori, din punctul meu de vedere, rudimentare, sunt în primul rând cetăţenii Republicii Moldova şi ei beneficiază de drepturi. Dacă este să vorbim de relaţii la nivel politic, fiecare partid care reprezintă o parte componentă a landscape-ului politic din Republica Moldova urmează să ia decizii. Eu o să răspund doar pentru partidul pe care îl conduc – noi nu avem ce împărţi şi nu putem avea proiecte comune, deoarece viziunile noastre sunt diferite. Valorile pe care le avem la baza administrării acestor procese sunt totalmente diferite.
În ce zone, à propos de colaborarea România–Republica Moldova, vedeţi nişe neexplorate suficient sau încă deloc explorate?
În primul rând, spaţiul economic – de la domeniul energetic, finalizând cu piaţa serviciilor. Prezenţa capitalului românesc, prezenţa companiilor româneşti pe piaţa din Moldova lasă de dorit şi lasă de dorit mult. Sigur, sunt motive obiective – am avut mult timp o guvernare comunistă care avea la bază un antiromânism nu doar declarat, dar şi manifestat prin acţiuni concrete. Este important ca această perioadă să fie depăşită, chiar dacă suntem în plină criză economică regională, de fapt globală. Noi ne dorim ca prezenţa companiilor româneşti să fie una, haideţi să spunem aşa, suficientă în economia Republicii Moldova.
Cum apreciaţi investiţiile recente româneşti în mass-media de la Chişinău? Unele dintre personajele care stau în spatele acestor investiţii au o imagine destul de tulbure în România. Credeţi că, de pildă, un Vântu vă ajută prin ceea ce face în mass-media din Republica Moldova la democratizare, la europenizare ş.a.m.d.?
Eu privesc ca pe o situaţie benefică pentru cetăţenii Republicii Moldova deschiderea a noi televiziuni, lansarea a noi ziare, deoarece noi ne dorim să avem un cetăţean mai informat. Eu, personal, privesc aceste instituţii media prin prisma a ceea ce fac. Mai puţin mă interesează cine sunt fondatorii. Atâta timp cât, în activitatea lor, aceste instituţii vin să îşi facă meseria – şi, spuneam, această meserie e una necesară pentru noi, procesul de informare a fost puternic viciat în ţara noastră, acum trebuie să recuperăm şi în acest sens! –, totul este ok, totul este bine.
Şedinţe comune de guvern România-Republica Moldova – cum vă sună o asemenea idee?
Această idee a fost lansată încă de la prima mea vizită la Bucureşti, din noiembrie, anul trecut. Am revenit la această idee în cadrul vizitei preşedintelui Traian Băsescu în primăvară devreme din acest an şi în cadrul scurtei vizite a premierului român la Chişinău. Aveam o înţelegere de principiu că acest lucru se va întâmpla în a doua parte a anului (undeva la sfârşitul verii, începutul toamnei). Rămâne ca obiectiv şi cred că această idee este una bună, fiindcă vom avea posibilitatea să discutăm sectorial, având faţă în faţă responsabilii pe aceste sectoare.
De ce vă temeţi cel mai tare pentru viitorul Republicii Moldova?
Am spus acest lucru de foarte multe ori – nu că aş vrea să bravez acum, dar frica îmi este străină în abordările pe care le am, având în vedere şi activităţile pe care le practic. Poate că nu frică, dar o temere, să îi spun, poate o nelinişte mai degrabă e următoarea: să nu cumva să mai ratăm vreo şansă despre care, nu folosesc vorbe mari, aş spune că ne e dată de Dumnezeu. O şansă să ne mişcăm foarte rapid în multe dintre problemele semenilor noştri. Această nelinişte ne face şi pe mine şi pe colegii mei să fim foarte motivaţi, foarte incisivi în acţiunile pe care le administrăm.
Interviu realizat de CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU
Bruxelles, 9 iunie 2010
Fragmente VIDEO:
