De același autor
Acest motto deschide primul capitol al raportului În confruntarea cu „moartea pe roţi“: Cum să facem mai sigure şoselele din Europa şi Asia Centrală. Realizarea unui parteneriat multisectorial pentru a răspunde acestei epidemii tăcute, dat recent publicităţii de către Banca Mondială. Raportul atrage atenţia asupra creşterii alarmante a numărului de accidente rutiere, identificând cauzele şi consecinţele sociale şi economice ale acestui fenomen şi sugerând modalităţile adecvate de a-l aborda.
Scopul raportului este de a genera dezbateri între toate părţile responsabile, autorităţi, transportatori, societate civilă, astfel încât siguranţa în trafic să devină o prioritate în agenda publică pe termen scurt şi mediu.
Problema siguranţei în trafic nu poate fi abordată cu succes de către autorităţi, se spune în raport, decât dacă: recunoaştem că numărul de accidente mortale în traficul din ţările cu venituri mici şi mijlocii este inacceptabil; ne angajăm să implementăm soluţii sustenabile, cu impact pe termen lung, care să implice toate sectoarele responsabile şi care să fie adecvate obiectivelor de dezvoltare ale ţărilor; admitem că persoanele afectate de accidente au drepturi ce trebuie apărate; promovăm un transport sigur, curat şi accesibil.
O problemă socială aparte ridicată în raport este aceea a siguranţei în transportul public de călători din ţările aflate în tranziţie.
În aceste ţări, în ultimele două decenii, s-a creat un decalaj sensibil între creşterea nevoilor de deplasare şi a gradului de motorizare ale cetăţenilor, pe de o parte, şi scăderea investiţiilor în infrastructura rutieră şi în calitatea transportului de persoane, pe de altă parte. Previzibil, acest decalaj creează condiţiile care duc la numărul crescând de accidente în transportul public de călători. Totodată, scăderea investiţiilor publice în transportul de călători îi determină pe cetăţenii lipsiţi de resurse să apeleze la serviciile private de transport informale, adesea oferite de microbuze lipsite de siguranţă. Acest decalaj, însă, nu este compensat de o reglementare şi de un control eficiente. „Suntem îngrijoraţi pentru faptul că peste 90% dintre accidentele rutiere mortale au loc în ţările cu venituri mici şi mijlocii, în aceste cazuri cei mai vulnerabili fiind trecătorii, bicicliştii, motocicliştii şi pasagerii care apelează la mijloace publice de transport nesigure“, se arată în Declaraţia Conferinţei Ministeriale Globale privind Siguranţa Rutieră de la Moscova, din noiembrie 2009, amintită în raport.
Potrivit unui bilanţ realizat de Poliţia Rutieră şi dat publicităţii la sfârşitul anului trecut, numărul persoanelor care au murit în accidente în care au fost implicate autovehicule destinate transportului public a crescut în primele zece luni ale lui 2009 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2008. După cum susţin autorităţile, numărul mare de accidente şi creşterea numărului de victime se datorează îndeosebi nerespectării perioadelor de odihnă de către şoferi, uzurii parcului de autovehicule şi gradului scăzut de siguranţă al mijloacelor de transport. Alte încălcări constatate frecvent în cazul transportatorilor de persoane sunt: nerespectarea capacităţii de încărcare a autovehiculelor de transport persoane, starea psihică şi fizică inadecvată a conducătorilor auto, lipsa licenţei de transport şi a certificatului de competenţă profesională, neefectuarea inspecţiei tehnice periodice, nedeţinerea asigurării de răspundere civilă auto şi neachitarea taxei de utilizare a drumului naţional.
Creşterea numărului de accidente în care sunt implicaţi operatorii de transport de călători trebuie pusă nu doar pe seama acestora, ci şi pe seama crizei şi a autorităţilor, declară Augustin Hagiu, preşedintele Federaţiei Operatorilor Români de Transport (FORT), pentru revista 22. „Criza economică ce a generat scăderea fluxului de călători şi a încasărilor, neefectuarea plăţilor de către Ministerul Transporturilor a datoriilor faţă de operatorii de transport aferente deconturilor pentru transportul pensionarilor şi al veteranilor; abuzurile la care sunt supuşi transportatorii de către autorităţile locale şi judeţene, precum şi de către cele de control; lipsa de stabilitate pe care trebuie să o asigure guvernul prin prelungirea valabilităţii programelor de transport judeţean şi interjudeţean; slaba întreţinere a autovehiculelor distruse de infrastructura proastă; utilizarea de către operatori a unor cauciucuri mai proaste şi a unor piese mai ieftine ori folosirea unor şoferi mai slab pregătiţi, mai tineri şi fără experienţă“ sunt tot atâtea cauze ale creşterii numărului accidentelor, constată preşedintele FORT. //
