De același autor
Proiectul european Economie, Legislaţie, Concurenţă, desfăşurat în perioada ianuarie 2013 - septembrie 2014, a răspuns necesității de formare a magistraților în dreptul concurenței, oferind acele elemente de analiză economică necesare înțelegerii în detaliu a dosarelor de concurență. Proiectul a fost derulat de Freedom House România în parteneriat cu Consiliul Concurenţei, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Public, Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Achiziţii şi Magistrats européens pour la démocratie et les libertés (MEDEL).
Rezultatele practice ale activității Consiliului Concurenței rămân oarecum necunoscute marelui public, deși sunt unele cazuri spectaculoase. Care sunt, în ultimii ani, marile investigații și care au fost consecințele acestora?
Rezultatele activității Consiliului Concurenței nu se măsoară în amenzi, ci în impactul pe care îl avem asupra mediului concurențial. Desigur, am avut și cazuri de amploare, finalizate cu amenzi consistente și care au avut parte de o reflectare răsunătoare în presă, dar am avut și demersuri în domeniul legislativ, care au contribuit la bunăstarea consumatorilor; aș menționa aici modificarea OUG 50, în sensul creării unui mecanism menit să faciliteze creşterea concurenţei între furnizorii de servicii bancare.
De departe, cazul cu cea mai mare amploare a fost investigația finalizată în 2011, prin care Consiliul Concurenței a sancționat companiile OMV Petrom Marketing, OMV Petrom, Rompetrol Downstream, ENI Romania, MOL Romania Petroleum Products și Lukoil Romania cu amenzi care cumulează peste 200 milioane de euro, reprezentând aproximativ 3% din cifrele de afaceri realizate în anul 2010. În acest caz, au existat dovezi că respectivele companii s-au înțeles în perioada 2007-2008 să retragă de pe piață sortimentul de benzină ECO Premium, care le genera sub 20% din vânzări și reprezenta mai puțin de 5% din cifra de afaceri. Am mai avut cazuri interesante și care au implicat companii de renume în domeniul telecomunicațiilor, farmaceutic, deșeuri electronice și electrocasnice, fonduri de pensii, gaze.
Ultima decizie a Consiliului, amenda dată unor companii de publicitate, în valoare de 3,2 milioane euro, a generat o reacție vehementă din partea acestora. Ele spun că nu a fost încălcat dreptul concurenței. Cum comentați?
Consiliul Concurenței a sancționat înțelegeri între companii concurente, ce au avut ca scop eliminarea concurentului lider de pe piața comercializării serviciilor de media din România. Înțelegerile anticoncurențiale de tip cartel, prin natura lor, sunt acorduri care urmăresc un interes economic. În cazul agențiilor de media, înțelegerea anticoncurențială a fost încheiată între 11 agenții importante din piață, ce cumulează peste 70% din piața media. Eliminarea unui concurent puternic din procesul competițional are drept efect diminuarea intensității concurențiale, aspect care produce consecințe directe atât asupra clienților, întrucât aceștia nu mai pot obține cel mai bun serviciu din punct de vedere al prețului și calității, cât și asupra jucătorilor rămași în joc, întrucât le permite practicarea unor condiții comerciale mai relaxate.
Consiliul Concurenței a desfășurat împreună cu Freedom House proiectul european Economie, Legislaţie, Concurenţă, care a urmărit să ofere o mai bună înțelegere, una de detaliu a dosarelor de concurență. Se constată că, într-adevăr, mecanismele din acest domeniu sunt destul de puțin înțelese nu doar de public, ci chiar de cei care se ocupă direct de domeniu. Ca, de exemplu, magistrații care fac dosare. Ce credeți că ar trebui să se facă mai mult în această direcție?
Rolul principal în promovarea „culturii concurenţei“ îl are chiar autoritatea naţională în domeniu, respectiv Consiliul Concurenţei. De altfel, înţelegerea principiilor și instrumentelor politicii de concurenţă reprezintă o prioritate pentru majoritatea autorităţilor de concurenţă din întreaga lume. Proiectul derulat de Freedom House s-a adresat mai degrabă magistraţilor, urmărind să întărească abordarea multidisciplinară (juridică şi economică) a acestora în materie de concurenţă. Problema principală a promovării ideii de concurenţă liberă constă în faptul că aceasta se aseamănă foarte mult cu sănătatea: o apreciem mai mult atunci când nu o avem. În plus, oamenii acceptă cu greu ideea de concurenţă atunci când trebuie să li se aplice chiar lor.
Este important nu doar ca oamenii de afaceri să cunoască şi să respecte legislaţia în domeniul concurenţei, dar şi cei care lucrează la stat şi au atribuţii legislative trebuie să cunoască şi să înţeleagă mecanismele funcţionării pieţelor şi principiile reglementării fără afectarea concurenţei.
Pe de altă parte, formarea specialiştilor în domeniu cade în sarcina mediului academic şi, în acest sens, pot să vă spun faptul că Consiliul Concurenței colaborează cu Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi Academia de Studii Economice.
Ați spus la conferința organizată de Freedom House pe tema achizițiilor publice că foarte puține cazuri ale Consiliului Concurenței nu ajung în instanță. Mai spuneați de o mai strânsă colaborare cu procurorii. La ce v-ați referit?
Cazurile noastre sunt foarte clare și, cu toate acestea, peste 90% sunt contestate în instanță de companiile implicate. Companiile se încăpățânează să se judece, în condițiile în care avem variante de settlement, de reducere a sancțiunilor.
Cazurile construite de Consiliul Concurenţei sunt niște încălcări clare ale legii, avocații și clienții lor trebuie să înțeleagă că, dacă nu se ajunge la o rezolvare amiabilă, atunci decizia noastră va fi confirmată de instanţă.
Companiile investigate au la dispoziție instrumente pentru reducerea sancțiunii sau chiar de eliminare a acesteia. Astfel, în urma recunoașterii faptei anticoncurențiale, companiile pot beneficia de o reducere a amenzii de până la 30%. De asemenea, programul de clemență derulat de Consiliul Concurenței poate oferi reduceri la amendă sau chiar imunitate companiilor, sub rezerva unei cooperări necondiționate și furnizării de informații pe perioada derulării investigației. În acest fel, numărul proceselor ar scădea considerabil, economisindu-se resursele societății.
Pe de altă parte, ne dorim o colaborare cât mai bună cu Parchetul, astfel încât probele culese de experții noștri pentru demonstrarea cazurilor aflate în lucru să fie cât mai solide.
Observăm că marile fraude se fac la achizițiile publice. Care sunt mecanismele de fraudare, din ceea ce a constatat Consiliul Concurenței?
.jpg)
Metoda cel mai frecvent întâlnită de trucare a achizițiilor publice este înțelegerea între companiile participante pentru stabilirea prețului din oferta financiară. De exemplu, două companii s-au înțeles cu privire la prețul ofertat, în cazul licitației organizate de Transgaz în anul 2011, pentru execuția de lucrări de racorduri gaze naturale. O altă metodă folosită este participarea unor companii „ca mâini moarte“, prin omisiunea intenționată a depunerii unor documente din ofertă, împărțirea loturilor sau împărțirea contractelor pe autorități contractante sau pe tipuri de lucrări, cum a fost în cazul licitațiilor organizate de MApN în anii 2005-2007, când patru companii s-au înțeles să-și împartă produsele licitate, sau în cazul unei licitații organizate de CNADNR în anul 2006, două asocieri de companii și-au împărțit loturile.
Raportul investigației privind retail-ul alimentar a fost trimis companiilor, audierea urmând să aibă loc la finele lui octombrie. Ce ați urmărit în acest caz și la ce concluzie ați ajuns?
Este o investigație declanșată în 2009, ca rezultat al unui studiu de piață derulat timp de doi ani și prin care s-au colectat date de la toți retailerii. Am urmărit în acest caz relaţiile între patru lanţuri de magazine şi furnizorii lor: Interex, Metro, Selgros şi Mega Image. În perioada în care am demarat investigația existau discuții privind Codul de bune practici, se vorbea despre comportamentele reprobabile ale retailerilor ș.a.m.d. Noi nu am obiectat la taxele de raft, dar am avut semne de întrebare asupra managementului de categorie și asupra MFN (clauza clientului cel mai favorizat), care înseamnă „dă-mi mie prețul cel mai mic“. Dacă există o condiționare care spune „nu ai voie să revinzi sub un anumit preț“ sau „nu ai voie să vinzi altcuiva sub un anumit preț“, pentru noi e o restricționare a concurenței, care poate să afecteze bunăstarea consumatorului. Cu alte cuvinte, avem suspiciuni că retailerii și furnizorii lor stabilesc prețuri minime pentru vânzarea anumitor produse.
Este drept că au trecut cinci ani de când ne ocupăm de această investigație. Cazul putea fi finalizat în urmă cu un an, dar am avut anumite probleme procedurale create de avocații unor companii.
Acest gen de caz nu este o premieră: e o înțelegere verticală de prețuri. Noi am avut multe cazuri de genul acesta - în majoritatea am dat sancțiuni și cele mai multe cazuri au fost susținute și de deciziile instanței. Este un caz special poate doar pentru faptul că e un sector mai mare și mai important decât altele.
Interviu realizat de GELU TRANDAFIR
CITIȚI ȘI:
