De același autor
Pachetul de legi privind siguranta nationala discutat la ultima sedinta a Consiliului Suprem de Aparare a tarii (CSAT) a devenit prilej nu doar pentru noi certuri între presedinte si liberali, ci si pentru relansarea unei competitii neloiale în interiorul arcului de guvernamant pe aceasta tema. Liberalii, prezenti la CSAT, au lansat prin mass-media ideea ca presedintele ar fi fost înfrant si ca modificarile propuse de Traian Basescu pentru schimbarea cadrului legislativ al sigurantei nationale nu ar fi fost bine primite nici de membrii Consiliului, nici de sefii comisiilor de specialitate din parlament invitati acolo. Intrunirea CSAT nu a avut însa ca obiectiv adoptarea acestui pachet, ci doar discutarea lui într-un cadru mai larg. De altfel, printre invitati a fost si un reprezentant al PSD, presedintele Comisiei de aparare din Camera Deputatilor, si era greu de crezut ca seful statului si-ar fi propus sa obtina consensul într-o formula atat de extinsa. “Big Brother” in varianta legala Inaintea sedintei CSAT care urma sa dezbata doctrina sigurantei nationale si schimbarile necesare legislatiei în acest domeniu, PNL si PSD au creat o serie de asteptari negative, sugerand ca Traian Basescu vrea sa obtina, prin acest pachet de legi, controlul nemijlocit al structurilor secrete si sa impuna un sistem “Big Brother”, prin care interceptarile telefonice sa devina principalul instrument de lucru al serviciilor. Dar instrumentul urmaririi exista deja prin Legea 51 privind siguranta nationala, adoptata de parlament în 1991. Articolul 13 al acestei legi stabileste ca existenta oricaror îngrijorari privitoare la siguranta nationala “constituie temei legal” pentru a cere procurorului “autorizarea efectuarii unor acte, in scopul culegerii de informatii, constand în: interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informatii, documente sau înscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea si repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si înregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, intretinerea si ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse”. Potrivit Legii 51 a sigurantei nationale, oricine ar fi banuit ca atenteaza la siguranta nationala poate fi urmarit, fara mandat din partea unui judecator, pentru o perioada nedeterminata de timp. Nu este exclusa posibilitatea absurda ca cineva sa fie urmarit operativ toata viata, fiindca acelasi articol 13 mimeaza doar limitarea perioadei de ascultare a telefoanelor si de urmarire a cuiva despre care se presupune ca poate afecta siguranta nationala: “Durata de valabilitate a mandatului nu poate depasi 6 luni. In cazurile intemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fara a se putea depasi, de fiecare data, 3 luni”. Fara sa precizeze care sunt cazurile “întemeiate”, legea lasa la îndemana procurorului general prelungirea sine die, în bucatele de cate 3 luni, a urmaririi unor persoane fizice, chiar daca împotriva lor nu s-au gasit probe evidente de vinovatie într-o perioada suficient de lunga, de pilda, de jumatate de an. La sedinta CSAT de saptamana trecuta, presedintele Basescu a propus desfiintarea Legii 51 si înlocuirea ei cu Legea privind activitatea de informatii, contrainformatii si de securitate. In paralel, pentru sincronizarea serviciilor speciale autohtone cu cele ale NATO, se vor modifica si legile de functionare a Serviciului Roman de Informatii (SRI) si a Serviciului de Informatii Externe (SIE). Principala schimbare propusa de seful statului, ceruta de mai multa vreme si de expertii euro-atlantici, este demilitarizarea celor doua servicii. Traian Basescu a explicat destul de confuz necesitatea acestei demilitarizari, vorbind mai degraba despre deraierile celor 80% de ofiteri ai fostei Securitati, care au trecut cu arme si bagaje în mediul privat, decat de principiul democratizarii serviciilor. In general, statele totalitare recurg la militarizarea structurilor secrete fiindca în acest fel sunt aparate mai bine beneficiile oligarhiilor aflate la putere. Un serviciu militarizat este, prin definitie, mult mai docil si usor de controlat decat unul civil. Statele democratice au demilitarizat cea mai mare parte a comunitatii lor informative, iar lucratorii serviciilor sunt functionari publici, greu de manevrat de catre oamenii politici ai vremii. “Big Brother” in varianta privata Presedintele Basescu argumenteaza ca demilitarizarea este necesara pentru a-i tine pe profesionistii serviciilor secrete în sistemul de stat: “Va trebui sa garantam ofiterilor de informatii un statut stabil de functionari publici. In momentul in care serviciile nu mai au nevoie de un ofiter, sa nu fie aruncat in strada, ci sa ramana într-un statut de functionar public”. Aceasta varianta este o formula de protejare a informatiilor statului, în conceptia presedintelui Basescu, care deplange pierderile provocate prin trecerea în rezerva dupa 1989 a celor mai multi ofiteri de informatii: “Ofiterii de informatii au structura lor de informatori, iar statul roman nu le-a dat o solutie, ci doar nu i-a mai tinut angajati. Efectul a fost ca acesti oameni si-au gasit de lucru la firme, in viata civila. In unele locuri, sunt adunati cate 12-15-20, la unele companii, dar nu sunt singuri, ci sunt cu toata structura lor de informatori, care le ramane la dispozitie”. Seful statului sustine ca multi dintre cei 80% de ofiteri ai fostei Securitati care au plecat în mediul privat au reusit sa-si creeze “propriile structuri de informatii, structuri paralele si adesea la concurenta cu institutiile legale ale statului”. Presedintele a ezitat sa spuna de cand sunt pe piata aceste servicii si mai ales de ce au fost lasate sa functioneze, dar a precizat ca “serviciile de informatii abilitate supravegheaza dezvoltarea acestor servicii paralele, pe care le suspectam si de capacitatea de a asculta ilegal foarte multe telefoane”. In Romania, interceptarile sunt metode traditionale de santaj politic si economic, ele se pot face cu usurinta la adapostul Legii sigurantei nationale sau de catre profesionisti ai defunctei Securitati aflati în slujba unor companii care au capacitatea de a face trafic de informatii sau de a le folosi în propriile lor jocuri de putere.
