ANUL XXVIII (1445) (12 Decembrie 2017 - 18 Decembrie 2017)

Dincolo de imaginea „bunului rege“, mesajul morții în exil se îndreaptă acuzator împotriva noastră, cei care îl vom însoți pe ultimul drum cerșind o iertare istorică, dar pe fond nerecunoscând nici vina, nici definitiva înfrângere.

Deși n-a fost o surpriză, moartea Regelui Mihai a fost un șoc. Părea că nu se va întâmpla niciodată - pentru că Regele Mihai avea în sine o parte de nemurire: e vorba de partea sa de istorie, partea sa de eternitate. Ultimul Rege al României și ultimul ei personaj istoric a fost un personaj tragic (îți amintea de Regele Lear) până la sfârșit, când, încă o dată, nu și-a mai aparținut.

Moartea Regelui Mihai i-a făcut pe urmașii bolșevicului Iliescu să-și anuleze mitingurile de luptă împotriva statului paralel, sperând că monarhismul lor de ziua a șaptea și lacrimile paseiste vor impresiona poporul și că vor reuși să împrumute pe datorie ceva din onoarea, statura morală și bunul-simț al marelui dispărut.

Pe 26 aprilie 1992, sute de mii de oameni s-au strâns în jurul Hotelului Continental de pe Calea Victoriei din Bucureşti pentru a-l vedea şi asculta pe Regele Mihai.

Ați publicat acum șapte ani cartea Abdicarea Regelui Mihai. Documente diplomatice inedite. Sunteți sau ați fost monarhist?

Dacă în 2019 și în 2020 opoziția nu va fi unită, ea nu va fi deloc, ceea ce presupune ca liberalii să-și abandoneze tradiția de factor blocant al unității opoziției.

Sănătatea românească se află în derivă. Fenomenul nu este unul nou, ci are drept rădăcină lipsa totală de interes pentru fenomene legice care, ignorate, răbufnesc, uneori dureros, alteori răspândind moarte.

Toată violența fizică, verbală, hărțuirea, provocările de orice fel nu au venit din Stradă spre putere. Ci invers.

La începutul lunii decembrie, o misiune de investigație a Parlamentului European s-a deplasat în Malta pentru a obține informații despre stadiul anchetei de poliție în legătură cu asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia și pentru a analiza situația.

Acum aproape două săptămâni, a început la New York un proces la capătul căruia există șanse mari ca regimul lui Recep Tayyip Erdoğan din Turcia să fie demistificat în toată urâțenia lui autoritară și coruptă. Povestea este suficient de complicată încât să fie material de thriller politic global, dar, în rezumat, este următoarea.

Dincolo de retorică, recunoașterea Ierusalimului, de către Statele Unite, drept capitala Israelului nu schimbă statu-quo-ul. Ierusalimul, chiar și fără ambasade, este de multă vreme capitala de facto a Statului Israel.

What Happened, volumul autobiografic lansat recent de Hillary Clinton, seamănă prea mult cu justificările unui premiant atunci când nu se mai alege cu niciun fel de coroniță. Cauzele eșecului sunt multiple, unele văzute, altele mai puțin evidente. Hillary refuză să privească dincolo de tiparele pe care le stăpânește perfect.

Într-o mișcare surprinzătoare, Jarosław Kaczyński (președintele partidului Lege și Justiție - PiS) a decis schimbarea șefei cabinetului, Beata Szydło, cu numărul doi în ierarhia guvernamentală - Mateusz Morawiecki.

THE SQUARE / PĂTRATUL (2017) • Scenariul şi regia: Ruben Östlund • Cu: Claes Bang, Elisabeth Moss, Dominic West, Terry Notary • Câştigător al Palm d’Or la Cannes şi al celor mai importante premii ale Academiei Europene de Film • Distribuit în România de Independenţa Film.

Yuval Noah Harari practică un tip de discurs mai rar întâlnit la un istoric: un dublaj savant pe care îl asigură dinspre noile științe câtorva dintre marile și fecundele locuri comune ale istoriei omenești.

REGELE MOARE, de Eugène Ionescu (Traducere: Vlad Russo şi Vlad Zografi) • Regia: Andrei şi Andreea Grosu • Scenografia: Vladimir Turturica • Light design: Chris Jaeger • Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ana Ciontea, Şerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki • Teatrul Naţional Bucureşti, premiera la 28 noiembrie 2017.