ANUL XXVI (1361) (19 Aprilie 2016 - 25 Aprilie 2016)

Liberalii speră să promoveze la alegerile generale o versiune populist-naționalistă, eventual cu accente șovine, a „liberalismului“ lor. Dacă i-a mers lui Viktor Orbán în Ungaria, de ce nu le-ar merge și lor cu ajutorul lui Marian Munteanu, în România?

În acest moment, cred că este datoria morală și politică a membrilor PNL să își facă publice preferințele ideologice, să împartă apele în partid și să decidă dacă își pierd iremediabil electoratul sau nu. Dar, mai ales, să decidă dacă vor să submineze sau să consolideze democrația liberală.

Pe ultima sută de metri până la alegerile locale, când fiecare formațiune și-a făcut deja socotelile, a făcut toate blaturile posibile, a bătut palma cu adversarul în spatele cortinei, totul s-ar putea schimba, datorită unui jurnalist care crede în democrație și justiție.

Bucureștenii ar trebui să se reorienteze spre partidele noi, necompromise, respingând ferm reprezentanții vechii clase politice. Numai așa vor demonstra întregii țări și generațiilor viitoare că au refuzat să transforme imoralitatea publică în destin.

Fără a exclude neapărat ipoteza unor puseuri naționaliste, cazul Operei Naționale ilustrează însă mai degrabă un alt fenomen: enorma rezistență la schimbare existentă în zona instituțiilor publice românești, și nu doar în spațiul cultural.

Premierul Groisman este persoana potrivită spre a regla mecanismul fin al descentralizării din Ucraina.

Una dintre țintele frecvente din ultimul timp ale candidatului Donald Trump a fost NATO și în general sistemul de alianțe al Statelor Unite. În fond, el pune sub semnul întrebării un anumit mod de a face politică pe scena globală.

„Când ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne, oricât de improbabil, trebuie să fie adevărul.“ (Sherlock Holmes, personaj imaginar, în Sir Arthur Ignatius Conan Doyle, Semnul celor patru) „Lucrurile s-au petrecut cu noi, dar pe lângă noi.“ (Ion Iliescu)

Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.

Spectacolul Valentinei Carrasco de la ONB va rămâne fără-ndoială unul de referință în șirul nu foarte lung al montărilor cu Oedipe de George Enescu, o reușită de anvergură care va spulbera, sperăm, prejudecățile care mai fac și azi victime printre spectatori.