Pe aceeași temă
Atunci când a fost vorba despre comerț, Uniunii Europene şi Rusiei le-a fost mereu greu să ajungă la o înțelegere, din cauza faptului că la Moscova problemele economice şi cele politice nu sunt niciodată separate. Rusia a avut nevoie de 18 ani de negocieri pentru a deveni membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). De asemenea, negocierile pentru un nou Acord între UE şi Rusia au durat aproape cinci ani. Între timp, relaţiile UE-Rusia au fost reglementate de Acordul de Parteneriat şi Cooperare extins, care nu oferă un cadru adecvat pentru comerțul bilateral.
Trebuie recunoscut faptul că Rusia a fost mereu un partener comercial important, însă dificil, pentru UE. De fapt, în ultimii ani, volumul comerțului cu Rusia a crescut în mod constant, ea ajungând a doua destinație a importurilor în UE și a patra destinație a exporturilor europene. Nu facem mai mult comerţ decât cu SUA şi China. Pe de altă parte, Uniunea Europeană este de departe principalul partener comercial al Rusiei, reprezentând 45,5% din cifra de afaceri din comerţ pe anul 2011 - de cinci ori mai mult decât cel de-al doilea partener comercial al Rusiei, China. Este de notat faptul că, potrivit FMI, Rusia exporta în 2011 către ţările UE aproape de două ori mai mult (226 miliarde de dolari) decât importa (104 miliarde de dolari). Uniunea Europeană este, deci, principala piaţă de import pentru bunurile ruseşti şi, în special, pentru petrol și gaze naturale (combustibilii naturali reprezentând 79% din totalul exporturilor ruseşti). În acelaşi timp, exporturile europene către Rusia sunt dominate de maşini, piese auto şi utilaje (48%).
Având în vedere considerabilul volum comercial cu Rusia, aderarea la OMC a fost îndelung aşteptată. Cu toate acestea, momentul de bucurie, care a marcat în august 2012 aderarea, nu a durat mult. UE a sperat în van că statutul de membru OMC va accelera negocierile bilaterale cu Rusia în vederea unui nou Acord, menit a înlocui Acordul de Parteneriat şi Cooperare. Practica impunerii de măsuri protecționiste de către Rusia continuă la fel ca înaintea aderării la OMC. Comisia Europeană consideră că Rusia folosește nouă măsuri protecționiste care încalcă regulile OMC. Cea mai manipulatoare dintre aceste politici este legislația care introduce taxe suplimentare pentru importul mașinilor noi, aproximativ 5-10%. Această taxă poate părea o glumă de prost gust, având în vedere că legislația asupra taxei de reciclare a vehiculelor a fost adoptată pe 1 septembrie, la doar câteva zile după ce Duma a ratificat aderarea la OMC. Adevărul este că noile măsuri nontarifare care se aplică vehiculelor importate sunt o împlinire a promisiunilor de compensare făcute de Putin mediului de afaceri din Rusia. Aceste promisiuni au fost făcute mai ales industriei de automobile, care trebuia să facă faţă unei competiții mai importante. Rusia încălcând în mod deschis prevederile acordurilor comerciale internaționale, este evident că, mai devreme sau mai târziu, Comisia Europeană va trebui să recurgă la Organismul de soluționare a diferendelor din cadrul OMC.
Negociatorii europeni au realizat de nenumărate ori că este imposibil să ajungi la un acord cu Rusia. În ceea ce privește noul acord, ambele părți se luptă de ceva vreme să depășească blocajele. Ultimul summit UE-Rusia (20-21 decembrie 2012) nu a adus nici el o soluționare a acestor divergențe. Cu siguranță, atunci când vine vorba despre acorduri comerciale cu vecinul său oriental, singura cale disponibilă pentru europeni este cea a unei poziționări puternice, care să dea garanții că toate acordurile comerciale bilaterale includ și proceduri pentru soluționarea litigiilor. Patru acorduri bilaterale, semnate în paralel cu obligațiile Rusiei în cadrul OMC, au adus anumite progrese în această direcţie. Astfel, acordul privind alocarea contigentelor tarifare aplicabile exporturilor de lemn din Rusia pune la dispoziția Uniunii Europene modalități clare de a rezolva posibilele încălcări ale regulilor. Acest acord este unul excepțional, nu atât datorită taxelor de import, cât mai ales datorită procedurilor prevăzute pentru soluționarea conflictelor. Acordul privind exporturile de lemn oferă un model de organizare a relaţiilor comerciale bilaterale. Dacă Uniunea Europeană îşi dorește să îmbunătățească relațiile comerciale cu Rusia, poziţia sa trebuie consolidată, deoarece Rusia nu respectă un partener slab. Mai mult decât atât, este esențial să tragem învățăturile necesare după ce, în numeroase instanțe, Rusia a încălcat regulile OMC, adoptând practici noncompetitive. Faptul că Acordul privind exporturile de lemn nu a întâmpinat probleme de implementare subliniază necesitatea de a apăra producătorii și importatorii europeni şi în viitoarele acorduri bilaterale cu Rusia.
Rusia reprezintă 30% din importurile totale de gaze naturale şi petrol ale UE, aşadar Uniunea este dornică să continue Dialogul Energetic cu Rusia şi să consolideze cooperarea în acest domeniu. Pe de altă parte, este în interesul nostru, al europenilor, să implementăm pe deplin reformele prevăzute în Al Treilea Pachet pe Energie. Acesta a intrat în vigoare în 2009 şi vizează continuarea deschiderii pieţei gazului şi a electricităţii în Uniunea Europeană. Printre altele, unul dintre scopuri este acela de a spori comerţul transfrontalier şi accesul la surse diversificate de energie. Pentru moment, piaţa energetică europeană este prea restrictivă faţă de actorii nou intraţi pe piaţă, în principal din cauza faptului că alimentarea cu energie se face prin conducte care se află adesea în proprietatea furnizorului de energie şi care nu pot fi accesate de alţi furnizori. Cele mai vulnerabile sunt cele zece state membre în care mai mult de 50% din gazul natural pentru consum intern este importat din Rusia. Separarea exploatării conductelor de gaz de furnizarea acestora şi de producerea de energie este un alt obiectiv al legislaţiei energetice europene. Această regulă trebuie să se aplice şi Rusiei, în ciuda faptului că ea doreşte să invoce o excepţie. Mai mult decât atât; dacă Comisia Europeană conchide că Gazprom a avut practici noncompetitive în Europa Centrală şi Orientală, vor trebui luate măsurile necesare pentru a asigura implementarea celui de-Al Treilea Pachet pe Energie. UE nu trebuie să aprobe excepţii pentru Rusia, doar pentru că Putin a calificat politica energetică UE ca fiind „necivilizată“. Deşi este controlat în mare parte de guvernul rus, Gazprom trebuie să se comporte ca oricare alt actor de pe piaţa liberă a energiei şi să respecte legislaţia europeană. Toate statele membre trebuie să „vorbească cu o singură voce“, iar nu să se comporte ca „prietenii speciali“ ai Rusiei.
Noul Acord Rusia-UE, care ar înlocui Acordul de Parteneriat şi Cooperare existent, trebuie să pună fundaţiile unei cooperări bilaterale îmbunătăţite. Este esenţial să clarificăm aşteptările noastre în legătură cu acest acord: el trebuie să ofere un cadru de viitor, complet şi obligatoriu al relaţiilor bilaterale. Acordul trebuie, de asemenea, să promoveze valorile şi interesele europene în domeniile în care interesele noastre nu coincid cu cele ale Rusiei.
Dorinţa Rusiei de a-şi lărgi aria de influenţă nu cunoaşte margini. Ultima „jucărie“ din mâinile Moscovei a fost uniunea vamală cu Belarusul şi Kazahstanul. Deşi nu are un impact direct asupra Uniunii, acest acord vamal influenţează în mod indirect comerţul dintre Rusia şi UE, deoarece nici Belarusul, nici Kazahstanul nu sunt membri ai OMC. De aceea, orice acord dintre Rusia şi UE trebuie să rămână strict bilateral. Rusia trebuie să accepte Uniunea Europeană ca pe un partener egal în negocieri şi să ne respecte valorile. Dacă Uniunea Europeană nu va vorbi cu o singură voce, Rusia va continua să folosească strategia divide et impera.
* Inese Vaidere, deputată PPE aleasă în Letonia, este membră a Grupului de Monitorizare a Rusiei din Parlamentul European.
