22 PLUS, nr 343: E posibil să ne înțelegem?

Ar fi o litotă să spunem că relațiile UE-Rusia sunt complexe. În Europa am avut așteptări nerealiste, din 1991 încoace. Mulți au așteptat ca această țară să se schimbe peste noapte. Dar nu a fost așa și evoluțiile din ultimii 20 de ani au fost im­pre­vizibile și, cel puțin uneori, contradictorii. Tranziția de la comunism la o de­mo­cra­ție desăvârșită cu o eco­no­mie de piață s-a dovedit a fi dificilă.

Dificilă, pentru că e nevoie de mai mult decât o Cons­tituție și privatizarea între­prinderilor. Înainte de toa­te, democrația este o stare de spirit, o cultură.

Deși trebuie să respectăm dificultățile pe care societatea rusă și politicienii ei le-au înfruntat în ultimii 20 de ani și trebuie să realizăm că tranziția rusă continuă, nu putem face com­pro­misuri în ceea ce privește rezultatul final: statul de drept, competiția deschisă între partide politice mature și o societate civilă activă. În cele din urmă, numai un astfel de sistem poate garanta cu adevărat sta­bilitatea. În același timp, Europa ar trebui să înțeleagă că această evoluție nu poate fi impusă; ea trebuie să fie asumată chiar de către ruși. Ceea ce le putem oferi este know-how.

Trebuie să fim realiști în privința relațiilor noastre cu Rusia și a dezvoltării acestora în viitor. Bineînțeles, există un potențial enorm, dar în același timp UE exprimă preocupări foarte serioase. Preocupări, în primul rând, relative la deteriorarea cli­ma­tului pentru dezvoltarea societății civile în Rusia. Legislația recent adoptată privind demonstrațiile, ONG-urile, defăimarea și reglementarea juridică a Internetului con­țin dispoziții preocupante, care ar putea duce la o aplicare arbitrară. Ar trebui să le reamintim autorităților ru­se că o societate modernă și prosperă trebuie să re­cu­noască și să protejeze drep­turile individuale și colec­tive ale cetățenilor săi.

În al doilea rând, pare să existe o atitudine negativă, de suspiciune, în ceea ce privește Europa în general și inițiativele acesteia la adresa Rusiei. Acest lucru este legat și de sporirea na­ționalismului unora dintre mișcările politice.

În al treilea rând, nicio mo­dernizare socială sau economică nu poate fi de succes, atâta timp cât problema co­rupției nu este rezolvată. Statul de drept și un sistem judiciar independent sunt o condiție necesară atât pentru dezvoltarea politică, cât și pentru cea economică. Chiar factorii de decizie din Rusia se re­feră adesea la această problemă, dar nu se face nimic. Până și actualul președinte Pu­tin a afirmat, în ianuarie 2012, că Rusia suferă încă de corupție sistemică și că sta­tul rus, și în particular puterea executivă și judiciară, trebuie transformate. Acum este momentul să se transpună vorbele în fapte.

În fine, economia rusă are nevoie de di­versificare și de dezvoltarea între­prin­de­rilor mici și mijlocii (IMM). Acest lucru va stimula emergența unei veritabile clase me­dii. În UE, de exemplu, 67% din forța de muncă lucrează în sectorul IMM, în timp ce în Rusia nu este vorba decât despre aproximativ 25%.

Toate acestea sunt importante și trebuie abordate. Chiar dacă împărtășesc aceste preocupări și am o abordare realistă, nu înseamnă că nu cred în posibilitatea sau necesitatea unui parteneriat strategic în­tre UE şi Rusia. Un pas important a fost făcut deja în 2012, odată cu primirea Ru­siei în Organizația Mondială a Co­mer­țului (OMC), după 18 ani de negociere. Cred cu tărie că ancorarea Rusiei în sis­temul comercial multilateral și regulile sa­le reprezintă încă un pas în sensul îm­bu­nătățirii relațiilor noastre. Cu toate aces­tea, trebuie să ne asigurăm că Rusia își va respecta angajamentele ca membru al OMC și aici sunt încă multe chestiuni ră­mase în suspans.

Atât UE, cât și Rusia ar trebui să își propună obiective ambițioase pentru parteneriatul nostru și să facă tot ce tre­buie pentru a le atinge. Recâștigarea în­crederii reciproce va fi foarte importantă pentru viitorul relațiilor UE-Rusia. Va trebui să construim acest viitor pe baza noului Acord de Parteneriat și Cooperare (APC). Acesta este un instrument im­por­tant, însă trebuie să îl facem din nou re­levant. Negocierile asupra unui nou APC s-au oprit, dar sper sincer că le vom pu­tea în curând redemara. În ceea ce pri­vește noul APC, eu identific două puncte fundamentale care ar trebui rezolvate. No­ul APC trebuie să fie flexibil, dar tre­buie și să includă toate aspectele relațiilor UE-Rusia. Prin urmare, cooperarea în do­me­niul energiei, a securității energetice și lup­ta împotriva schimbărilor climatice sunt ca­pitole indispensabile. Transparența și reciprocitatea sunt cuvinte cheie, care sunt vitale atât pentru Rusia, cât și pentru UE. În al doilea rând, Rusia trebuie să accepte că un parteneriat veritabil nu este bazat doar pe interese comune, ci și pe valori comune. Nu este vorba despre dat lecții, ci despre standarde internaționale la care ambii parteneri au subscris. A fi parteneri implică faptul că, deși pot exista opinii diferite, există întotdeauna loc pen­tru discuție asupra valorilor comune.

Dacă putem realiza toate astea, sunt con­vinsă că putem face progrese și da un im­puls foarte puternic relației UE-Rusia. Îmi dau perfect seama că negocierile vor fi di­ficile și că va fi nevoie de multă voință po­litică de ambele părți. Potrivit unora, este imposibil ca 27 de state membre și Rusia să ajungă la un acord comprehensiv. Eu nu pot accepta asta.

Știu că experiența istorică poate fi un ob­stacol. Și totuși, nu putem lăsa poverile trecutului să ne împiedice să construim viitorul, după cum membrii fondatori ai Con­siliului Europei și ai Comunității Eu­ropene a Cărbunelui și Oțelului au în­vățat lecțiile istoriei și au lansat coo­pe­rarea între foștii inamici. Căderea Cortinei de Fier ne-a oferit această posibilitate, hai­deți să o utilizăm. Trebuie deci să dia­logăm mai mult unii cu alții și să vorbim mai puțin unii despre alții.

* Ria Oomen-Ruijten, deputată PPE aleasă în Olanda, este membră a Delegației la Comisia Parlamentară de Cooperare UE-Rusia.