22 PLUS, nr 343: E timpul pentru o schimbare a politicii UE față de Rusia

Dat fiind eșecul actualei politici a UE față de Rusia, nu am nicio îndoială că Par­te­neriatul Strategic este un concept vid. Este timpul să admitem că actualul guvern rus nu împărtășește aceleași valori cu UE și să învățăm o lecție din aceasta.

Summit-ul UE-Rusia din decembrie 2012, ca și cele din anii anteriori, nu a dus la nimic concret. Liderii nu au fost în măsură să gă­sească un teren de în­țe­le­gere pentru a aborda ches­tiunile energetice, comer­ci­ale și pe cele legate de drep­turile omului. Comisia Eu­ropeană ezită încă să de­pună o plângere oficială la OMC în legătură cu mă­su­rile protecționiste recent adoptate de că­tre Rusia. Comisia amână această decizie pentru că se teme de represaliile rusești. To­­tuși, domnul Putin nu pare să ezite atunci când este vorba de a critica cel de-Al Treilea Pachet Energetic. În timpul ul­ti­mu­lui summit, el și-a reiterat opoziția față de dispozițiile ce separă producția ener­getică de rețele, ceea ce ar duce la slă­birea poziției Gazprom. El a numit acest pachet de măsuri „necivilizat“, subliniind că în­cal­că Acordul de Parteneriat și Coo­perare.

Insă summit-urile lipsite de succes nu sunt singura slăbiciune a politicii noas­tre. Strategia europeană inițiată în 2000 era menită să modernizeze și să democratizeze Rusia prin coo­pe­rarea economică și energetică. Singurul rezultat obținut până în prezent este însă dependența noastră mai puternică de gazul rusesc. Economia rusă este încă ba­zată pe exportul de materii prime. Între timp, în loc să adopte regulile europene, Kremlinul s-a amestecat în legislația in­ternă a UE, excluzând din cel de-Al Treilea Pachet Energetic conducta North Stream. Chiar în acest moment domnul Putin în­cearcă să obțină aceleași con­ce­siuni pen­tru rețeaua preluată de Gazprom de la Win­gas în Germania, ca și pentru con­ducta South Stream.

„Parteneriatul pentru modernizare“ a fost conceput pentru a aduce Rusia si ce­tățenii ei mai aproape de UE, prin in­ten­sificarea cooperării în arii ca justiția, lupta îm­po­triva corupției, promovarea IMM-urilor și energia. După recentele arestări ale lide­rilor opoziției și ai reprezentanților soci­e­tății civile ce au precedat summit-ul, ni­meni nu își mai face iluzii despre efica­citatea încercărilor noastre de a moder­niza și democratiza Rusia. Preluarea pute­rii de către Vladimir Putin după două man­date ca președinte și unul ca prim-mi­nistru încalcă în mod clar spiritul Cons­tituției ruse. Kremlinul a admis că nu se identifică cu valorile europene, după cum au demonstrat-o și incidentele din decem­brie anul trecut. La prima aniversare a demonstrațiilor de la Moscova, mii de ruși s-au strâns în centrul orașului pentru a protesta împotriva regimului lui Putin. Nu numai că autoritățile au arestat liderii opo­ziției, printre care Serghei Udalcov, dar au și dat amenzi celorlalți participanți. În paralel, bloggerul Alexei Navalny și fratele său Oleg erau acuzați de fraudă.

Merită să amintim că toate acestea au avut loc imediat după ce Senatul american a adoptat Legea Magniţki. Aceasta inter­zice acordarea vizelor pentru toți oficialii ruși care au fost implicați în moartea avocatului rus care a dat la iveală abu­zu­rile trezoreriei rusești, atunci când lucra pentru filiala rusă a Hermitage Capital Management. De­cizia Congresului Ame­ri­can ar trebui să fie nu nu­mai o sursă de inspirație, dar și o incitare pentru acțiuni mai eficace, care să aducă o schimbare a po­liticii noastre vizavi de Ru­sia. Fără îndoială, rezoluția Parlamentului adoptată în octombrie trecut, care solicita Consiliului crearea unei liste negre cu oficialii res­ponsabili de moartea lui Magniţki, re­prezintă un pas înainte semnificativ. În ce­ea ce mă privește, am salutat decizia Con­gresului American, întrucât acum Con­siliul Uniunii va fi sub presiune, iar pen­tru statele membre va fi mai greu să igno­re rezoluția noastră.

Trebuie să ne aducem însă aminte că afa­cerea Magniţki este doar vârful aisber­gului. Nu trebuie să mai ascundem faptul că politica UE este depășită. Perpetuarea unei ficțiuni nu este benefică nici pentru noi, nici pentru societatea civilă rusă. Este nevoie să ne păstrăm scopurile intacte, dar să schimbăm mijloacele folosite pen­tru a le atinge. Pentru noi este important ca Rusia să fie un partener guvernat de lege mai degrabă decât de corupție. Dorim ca Rusia să își modernizeze economia prin spiritul antreprenorial al cetățenilor săi mai curând decât prin exploatarea pe scară largă a materiilor prime. În prezent, mai puțin de 10% din PIB-ul Rusiei este produs de IMM-uri, în timp ce în alte țări dezvoltate acest sector contribuie cel mai mult la creșterea economică. Am dori ca cetățenii ruși să aibă o adevărată alegere în privința guvernanților lor. Last, but not least, trebuie să fim atenți la se­cu­ritatea vecinilor est-europeni și la inte­resele economiilor noastre. Pentru a rea­liza toate astea, trebuie să separăm clar po­litica UE față de autorități de ceea ce privește societatea.

Nucleul sistemului actual din Rusia este exploatarea re­sur­se­lor statului și ale societății de către un grup restrâns de per­soane afiliate Kremlinului. Prin acest sistem foarte dezvoltat de co­rupție, veniturile provenite din vânzările de ma­terii prime și de arme merg către per­soanele aflate la putere și sunt mai apoi transferate către conturi în stră­ină­tate, inclusiv în UE. Prin urmare, nu tre­buie să tratăm aceste persoane la fel cum îi tra­tăm pe cetățenii obișnuiți. Este ne­cesar să identificăm acele sfere de coo­pe­rare care sunt benefice pentru noi și să co­o­perăm cu Kremlinul în deplin respect față de standardele noastre. Este însă ne­voie să adoptăm o poziție mai puternică atunci când Rusia ne înfruntă interesele. Acestea includ nu numai chestiuni co­merciale și energetice, dar și atitudinea Ru­siei față de vecinii din Est și din Cau­cazul de Sud, zone privite de Kremlin ca fiind sfera sa de influență. Rusia nu poate să-și permită să ignore interesele noastre, din moment ce economia sa este foarte dependentă de Europa. Nu vom avea însă succes dacă sta­tele membre nu cooperează între ele.

Până acum, statele membre au fost di­vizate între țările din Estul și Centrul Eu­ropei, care tratau Rusia cu neîncredere, și state precum Germania sau Italia, care au fost mai indulgente față de vecinul nostru din Est, datorită intereselor lor economice și comerciale. Din fericire, această divi­zi­u­ne pare să se estompeze. Bundestagul a adoptat recent o rezoluție care critică re­culul democrației în Rusia. Se pare că UE începe, încetul cu încetul, să realizeze că nu se poate construi o politică eficace pe baza unor premise greșite. Ne dorim un Acord de Parteneriat și Cooperare am­bițios, dar în același timp nu trebuie să ne dorim să evităm cu orice preț o con­frun­tare cu Rusia. Prin urmare, trebuie să ne apărăm interesele comerciale la OMC și să continuăm cu Al Treilea Pachet Energetic.

Ar trebui să punem capăt influxului de capital rusesc provenind din surse ilegale. Ar trebui să avem în vedere nu numai Rusia, dar și Ucraina, Belarus, ca și multe alte țări. Pentru a limita acest influx de capital este necesar să stabilim un me­ca­nism de control al surselor de capital in­vestit în Europa.

Prin adoptarea unei poziții ferme față de Kremlin, ar trebui să ne arătăm deschiși față de rușii de rând. Este nedrept ca profitorii capitalismului de stat și cei ce aparțin lumii interlope ruse să poată că­lători fără probleme în Europa, iar cetă­țenii obișnuiți să nu poată face asta. Tre­buie să susținem liberalizarea vizelor, pen­tru ca rușii să poată veni în contact cu va­lorile, standardele și practicile noastre.

Chiar dacă guvernul rus nu ne îm­părtă­șeș­te valorile, nu putem uita că există mulți ruși care o fac. Ei sunt activi mai ales în me­diul online, pentru că este mai dificil pen­tru autorități să controleze Inter­netul de­cât presa tradițională. Politicienii UE ar tre­bui să știe că dialogul cu Rusia nu în­seamnă numai discuții la reuniuni de ni­vel înalt cu reprezentanții guvernului și ai partidelor politice, ci și comunicarea cu mi­­litanții societății civile, ai ONG-urilor și bloggerii care luptă pentru o Rusie demo­cratică.

UE trebuie să adopte o poziție coerentă și puternică în privința arestărilor operate în rândul liderilor opoziției, anul trecut, în decembrie, ca și asupra limitării liber­tății de expresie și de reuniune. Trebuie să cerem autorităților ruse să revoce legea asu­pra ONG-urilor ce interzice acestor or­ganizații să primească fonduri din străi­nătate. Această lege ne umilește nu numai pe noi, dar și pe rușii angajați în activități nonguvernamentale. Este absolut nedrept ca ei să fie numiți „agenți străini“.

O asemenea politică ar putea să-i ajute pe democrații ruși. De fapt, acesta este lucrul care ar trebui să-l preocupe pe fiecare po­litician care crede în valorile UE.

* Paweł Zalewski, deputat PPE ales în Polonia, este vicepreședinte al Comisiei de Comerț Internațional a Parlamentului European.