22 PLUS, nr. 353 Protejarea intereselor financiare ale UE

Protecția acordată banilor europeni este în majoritatea statelor mai mare decât protecția asigurată fondurilor naționale. Ideea de la care se pleacă în această reglementare este că e de datoria UE și a statelor membre să se asigure că banii pe care statele membre îi pun în comun sunt protejați împotriva fraudelor, în timp ce pentru protejarea banilor naționali se recunoaște fiecărui stat membru competența de a adopta legi proprii prin care să își definească propriul nivel de protecție.

Discuțiile despre înființarea Parchetului Eu­ropean au început la sfârșitul anilor ’90, din anul 2000 datând primul do­cu­ment care cuprindea liniile directoare pe care urma să se cons­tru­ias­că politica publică în aceas­tă materie. Conceptul de Parchet European a fost de la început legat de nevoia de a proteja banii europeni și interesele financiare ale UE. Nu a fost niciodată în discuție ideea de a con­so­li­da la nivel european într-un singur birou capacitățile statelor membre de a com­bate infracționalitatea în general sau in­fracționalitatea gravă în special. De aceste lucruri se vor ocupa în continuare struc­tu­rile naționale de poliție, de parchet și, în ultimă instanță, judecătorii. Parchetul Eu­ro­pean va ancheta doar infracțiunile care au legătură cu interesele financiare ale UE.

Convenția pentru protejarea in­tereselor financiare este unul dintre cele mai vechi documente care instituie răspundere penală pentru încălcarea regulilor și a avut meritul de a uniformiza normele în această materie în statele membre UE. Pro­tecția acordată banilor europeni este în majoritatea statelor mai mare decât pro­tecția asigurată fondurilor naționale. Ideea de la care se pleacă în această re­gle­men­tare este că e de datoria UE și a statelor membre să se asigure că banii pe care sta­tele membre îi pun în comun sunt pro­te­jați împotriva fraudelor, în timp ce pentru protejarea banilor naționali se recunoaște fiecărui stat membru competența de a adop­ta legi proprii prin care să își de­fi­nească propriul nivel de protecție. De ace­ea, de exemplu, în directivele privind achi­zițiile publice – altfel extrem de detaliate în aspectele procedurale – nu găsim pre­ve­deri privind sancționarea penală a frau­delor, prevederi care ar conduce indirect la reglementarea unitară a fraudei din ba­nii naționali.

Pentru protejarea banilor europeni, pe lângă introducerea unui tratament sanc­ționator unitar în materie penală pentru toate statele membre, au fost înființate structuri administrative de control – OLAF și struc­turile sale corespondente din statele membre (DLAF în România). Atunci când ele identificau suspiciuni de săvârșire a unor in­frac­țiuni legate de fon­du­rile europene, sesizau struc­tu­rile de parchet și poliție competente la nivel na­țio­nal. Așa cum era de a­ș­teptat, performanța statelor membre va­riază major, ajungându-se de facto la o protejare diferită a banilor europeni. În plus, autoritățile naționale au competență teritorială strictă și adesea investigarea infracțiunilor de acest tip are ramificații în mai multe state membre. Structurile exis­tente la nivel european – OLAF, Eu­ro­just sau Europol – nu au dreptul să exer­cite urmărirea penală, rolul lor fiind fie unul de control administrativ (OLAF), fie unul de facilitare a cooperării între pro­cu­rori sau polițişti. Parchetul European va avea competență teritorială în întreaga Uni­une Europeană și va putea să efec­tu­eze urmărirea penală într-o manieră uni­tară și, se speră, mai rapidă.

În iulie 2013, Comisia Europeană a formulat către Parlament o propunere de Regulament pentru înființarea Par­chetului European. Această pro­punere include atât norme legate de organizarea internă a Parchetului Eu­ro­pean, cât și norme de procedură utilizate în activitatea investigativă a Procurorului Eu­ropean. De fapt, Procurorul European va lucra prin intermediul unor procurori naționali desemnați de fiecare stat mem­bru, care vor face parte concomitent atât din structura Parchetului European, cât și din structura obișnuită de parchet din statul membru. Astfel, se rezolvă aspectele procedurale care sunt strict legate de nor­mele în vigoare în jurisdicția în care se face ancheta și pe care cel mai bine le poa­te gestiona un procuror care lucrează deja în respectiva jurisdicție. Dosarele ins­tru­mentate de Procurorul European vor fi ju­decate de instanțele naționale în con­for­mitate cu normele interne de procedură, iar instrumentele investigative vor fi fo­losite tot în conformitate cu aceste norme – acolo unde este nevoie de mandate emi­se de judecători pentru folosirea unor me­tode intrusive, ele vor fi emise de ju­de­că­torii naționali. Probele obținute legal într-un stat membru vor putea fi folosite în pro­cedurile judiciare derulate într-un alt stat membru.

Instituirea Parchetului European nu înseamnă că autoritățile naționale nu vor mai fi competente să ancheteze astfel de dosare. Este imposibil de ima­ginat ipoteza că toate cazurile de fraudă la fondurile europene vor fi ges­ti­o­nate exclusiv de Parchetul European prin intermediul procurorilor desemnați de statele membre. În fapt, este probabil că doar dosarele extrem de complexe și care au ramificații în mai multe state membre vor fi preluate de Parchetul European, res­tul rămânând în competența structurilor naționale. Totuși, este de așteptat ca me­to­dele de investigație folosite în anchetele Parchetului European să crească nivelul calitativ al dosarelor și să stabilească un standard și în privința anchetelor efec­tuate în celelalte dosare – fie că este vorba despre fraude la fondurile europene, fie că este vorba de fraudarea banilor naționali.

Declarațiile oficialilor europeni făcute pe 17 iulie 2013, când a fost aprobată propunerea de instituire a Parchetului European

Viviane Reding, fost comisar european pentru Justiție

„Prin adoptarea propunerii de astăzi, CE îşi respectă promisiunea de a aplica o politică de toleranţă zero faţă de fraudele împotriva bugetului UE. Când sunt în joc banii contribuabililor, fiecare euro contează, cu atât mai mult în contextul economic (...) Un lucru trebuie să fie clar. Dacă la nivelul nostru, al UE, nu ne protejăm bugetul federal, nimeni nu o va face în locul nostru. Fac apel la statele membre şi la Parlamentul European să sprijine acest proiect important astfel încât Parchetul European să înceapă să funcţioneze de la 1 ianuarie 2015.“

José Manuel Barroso, fost președinte al Comisiei Europene

„După cum am promis cu ocazia discursului din 2012 privind starea Uniunii, Comisia a propus astăzi instituirea Parchetului European. Această inițiativă confirmă angajamentul Comisiei față de consolidarea statului de drept; propunerea va consolida în mod decisiv protecția banilor contribuabililor și combaterea eficace a fraudelor asupra fondurilor UE. Comisia a concretizat și angajamentul de a consolida și întări procedurile OLAF aplicate garanțiilor procedurale, similar cu garanțiile pe care le va oferi Parchetul European.“

Algirdas Šemeta, fost comisar european pentru lupta antifraudă

„Parchetul European va asigura faptul că se acordă prioritatea cuvenită protejării bugetului UE în întreaga Europă. Acesta va reprezenta puntea de legătură între sistemele penale ale statelor membre, ale căror competențe se opresc la frontierele naționale, organismele Uniunii neputând efectua anchete penale (...) Între timp, OLAF va continua să desfășoare activități importante de combatere a fraudelor în domenii care nu intră în sfera de competență a noului parchet. Ideile pe care le-am prezentat astăzi pentru a-i îmbunătăți guvernanța, împreună cu recenta reformă, vor transforma OLAF într-un organism mai eficient și mai responsabil în activitatea sa. Ca atare, succesul nostru în combaterea și descurajarea fraudelor la nivelul UE va spori foarte mult.“