Pe aceeași temă
CRISTIAN PREDA
Ne-am propus să discutăm în această întâlnire despre Republica Molodva şi în special despre perspectivele ei europene. În acest moment, RM se află într-o conjunctură foarte interesantă: suntem după un nou contact la nivel înalt între preşedintele României şi preşedintele Ghimpu, după semnarea unui parteneriat strategic, care e plasat de altfel într-un context european, pentru că s-a afirmat deja că este un punct de plecare pentru parteneriate similare cu alte ţări din UE.
MONICA MACOVEI
Republica Moldova este extrem de prezentă la Bruxelles, după alegerile care au adus la putere alianţa proeuropeană şi un guvern democratic. Premierul, preşedintele parlamentului, şefii partidelor vin la instituţiile europene, în grupurile politice, ceea ce nu se întâmpla în trecut. În acest moment se negociază cu Comisia Europeană Acordul de Asociere şi, din discuţiile pe care le-am avut cu cei de la CE, înţeleg că sunt foarte mulţumiţi de modul în care Executivul de la Chişinău tratează aceste negocieri, apreciind că „Au trecut de la vorbe la fapte“. Se speră ca la sfârşitul acestui an să se finalizeze Acordul de Asociere. Se lucrează şi pe cel de liber schimb şi, din mai, aşa cum am solicitat în mod repetat (direct ori prin acţiuni personale de lobby), va incepe dialogul pentru liberalizarea vizelor. La Conferinţa Donatorilor, acum circa o lună, am văzut un entuziasm extraordinar din partea instituţiilor europene, FMI, alţi actori inclusiv ambasadori din statele UE puternice, SUA, Japonia şi altele. Există încredere în această Alianţă, iar îndemnul este: rămâneţi împreună, ca să treceţi peste problemele constituţionale şi politice prezente.
Deci, reformele se fac şi spriijinul vine, evident, cu condiţia să rămână o forţă democratică la conducere. Sunt două-trei evenimente pe lună referitor la RM, faţă de o perioadă în care nu ştiu dacă era unul pe an. Sigur că aici ideal este ca toate grupurile politice – mă refer la Parlamentul European – să vorbească într-un glas şi să sprijine o alianţă democratică. În actualul context constituţional, Comisia de la Veneţia a propus alegeri anticipate, nu există un termen prevăzut, dar aproximativ într-un an de la data de 16 iunie, când se poate dizolva parlamentul, potrivit Constituţiei. Există, desigur, un risc vizibil, când reformele abia au început şi unele, cum ar fi liberalizarea preţurilor, aduc o viaţă grea, ca de această situaţie să profite comuniştii, aşa cum s-a mai întâmplat în RM şi în alte părţi.
TITUS CORLĂŢEAN
Moldova în clipa de faţă se află într-o parte vizibilă a agendei politice europene, într-un proiect mai coerent care vine de la Bucureşti. Există însă şi nişte vulnerabilităţi, nişte evoluţii în plan regional care nu sunt neapărat favorabile. Am participat recent la două dezbateri în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. La prima dezbatere a fost invitat preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, la cea de-a doua ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov. Preşedintele ucrainean a spus-o foarte clar: din punctul de vedere al securităţii, nu ne interesează să intrăm în niciun bloc de securitate, nici mai la stânga, nici mai la dreapta, ca să vorbesc figurativ. Ceea ce înseamnă că decizia Summit-ului NATO de la Bucureşti reprezintă un subiect închis, cu toate consecinţele care decurg pentru toată regiunea, inclusiv Republica Moldova. Ministrul de Externe Lavrov a spus-o de o manieră foarte clară şi seacă, fără să existe nici o reacţie din partea marilor democraţi din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: Federaţia Rusă nu are intenţia să execute hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, pe multe dintre ele considerându-le politizate. Sunt hotărâri cum e cea din 8 iulie 2004, în care Federaţia Rusă şi Republica Moldova au fost condamnate în speţa Ilaşcu şi ceilalţi. Alte chestiuni legate de vulnerabilităţi se referă la dificultatea unei guvernări într-o coaliţie. Prea multe orgolii, prea multe voci distincte pe subiecte importante nu ajută actul de guvernare şi coerenţa procesului, riscând să altereze continuitatea unei guvernări proeuropene. Cred că noi putem să ajutăm, alături de partenerii europeni, foarte mult la continuitatea acestui proiect. Lipseşte din păcate o voinţă politică de coordonare la nivelul partidelor familiilor politice româneşti. E nevoie însă de o coordonare, o conjugare a efortului politic românesc în a sprijini un proiect politic la Chişinău şi european. Este nevoie de un efort politic la Bucureşti ceva mai profund din partea tuturor actorilor, mă refer la familiile politice româneşti; în al doilea rând, noi, care suntem partenerul principal, trebuie să ţinem la ceea ce înseamnă reformele în profunzime în societatea moldovenească – instituţionale, democratice, legi, acquis comunitar. Noi le-am dat şi baza de date, cele 80.000 de pagini de acquis comunitar traduse în limba română, implementat înainte de data aderării, şi acces la diferite alte baze de jurisprudenţă a Curţii de la Luxemburg, lucruri care fac parte din acquis-ul comunitar. Trebuie să insistăm pe necesitatea reformelor, faţă de un guvern care este partener, este proeuropean, pentru că acest lucru aşază fundamentul trainic pentru evoluţiile proeuropene care sunt în curs. Or, lucruri de genul violenţelor, acte de tortură şi tot ce s-a întâmplat în 7 aprilie, de exemplu, fac parte dintr-o necesitate democratică de clarificare.
CRISTIAN PREDA
Subscriu fără rezerve ideii pe care aţi exprimat-o privind solidaritatea diverselor grupuri politice. În ce priveşte Parlamentul European, există asemenea solidaritate. D-na Macovei conduce delegaţia în care sunt prezenţi membri din toate partidele: de la PDL sunt şi eu şi d-l Ungureanu, de la PNL d-l Buşoi, de la PSD e d-l Cătălin Ivan.
TEODOR MELEŞCANU
Noi vorbim despre RM în faţa extinderii UE, dar, din păcate, trebuie să fim cu toţii foarte conştienţi de faptul că, dintre candidaţii potenţiali la aderarea la UE, RM este poate cea mai întârziată. Al doilea dezavantaj este că foarte mult vor depinde lucrurile de capacitatea păstrării actualei majorităţi democratice în parlamentul RM şi de ceea ce se va întâmpla în legătură cu decizia de ţinere a alegerilor, modificarea Constituţiei, când vor avea loc etc. Acest guvern, aşa cum este, cu preşedinte interimar, a făcut deja dovada capacităţii practice de a intra în dialog. Acesta este un prim element pozitiv, iar al doilea element pozitiv este normalizarea relaţiilor cu România şi semnarea parteneriatului strategic. S-a vehiculat ideea că ar fi bine ca Moldova să intre în ceea ce se numeşte „pachetul Balcanilor de Vest“. Ar fi însă o mare eroare, pentru că Moldova nu va primi automat extinderea tuturor drepturilor care s-au acordat celorlalţi şi va trebui oricum o decizie specială pentru ea. În al doilea rând, nu cred că e o zonă unde perspectiva integrării în UE să fie foarte apropiată. Din punctul meu de vedere, cel mai bine este ca pe politica răsăriteană a UE, pe sistemul care există, cu acorduri aprofundate de asociere, acordurile de desfiinţare a vizelor, evident şi pe baza eforturilor pe care le face guvernul de la Chişinău şi a sprijinului de care se bucură de la UE şi de la noi, să poată avansa cât mai rapid. Ceea ce lipseşte este o colaborare mult mai directă la nivelul societăţilor comerciale, economice din România şi Moldova.
CRISTIAN GHINEA
Am câteva observaţii, prima legată de acordul de asociere UE-RM. Cred că sunt şanse să fie încheiat în acest an şi pentru că autorităţile de la Chişinău au o atitudine foarte binevoitoare, sunt gata să accepte condiţionalităţile UE. Singurul punct în care riscă să se blocheze este perspectiva sau neperspectiva unei aderări. Nu există, cel puţin din punctul de vedere al celor de la Comisie, o asemenea perspectivă pentru RM. Şi atunci, lucrurile ar putea fi mişcate doar de către Parlament, după părerea mea. Şi acum întrebarea ar fi pentru europarlamentarii aici prezenţi dacă există suficientă voinţă în PE pentru a presa spre aşa ceva. În al doilea rând, mi se pare că aglomerăm acum pe agendă foarte multe promisiuni. Vom avea nevoie de un mecanism care să monitorizeze ce se întâmplă cu dosarele astea, pentru că altfel creăm aşteptări foarte mari la Chişinău. Ştim problema capacităţii administrative şi în România, şi în Moldova şi va trebui să avem un mecanism fie guvernamental, fie nonguvernamental, fie, preferabil, şi guvernamental, şi nonguvernamental, prin care să monitorizăm efectiv ce se întâmplă cu fiecare dosar, într-o perspectivă de 4 ani.
MONICA MACOVEI
Referitor la Acordul de Asociere, da, PE îl susţine. Noi facem tot ce ţine de noi.
CRISTIAN PREDA
Eu am văzut o declaraţie a ministrului de Externe Baconschi care spunea zilele trecute, cu ocazia vizitei d-lui Ghimpu la Bucureşti: „Moldova era un caz închis şi o ţară uitată în propria subdezvoltare şi Alianţa a reuşit, prin voinţa politică, bazată pe rezultatul unor alegeri democratice, spre orientarea unor noi generaţii de politicieni către UE, a reuşit să ratrapeze simbolic şi să crească vizibilitatea internaţională statului vecin în 7 luni cât n-au reuşit alţii în 17 ani“. Eu cred că, din momentul iunie 2009, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în PE. Faptul că la şefia delegaţiei cu RM e Monica Macovei din România înseamnă ceva în acel plan şi există şi o solidaritate despre a cărei necesitate vorbea şi d-l Corlăţean. În plan simbolic, Balcanii de Vest au o perspectivă europeană foarte clar afirmată, în timp ce Moldova era foarte absentă, şi din dezbateri, şi din orice însemna discuţia pe acest plan. Faptul că, încet-încet, se pun pe agendă chestiuni legate de Moldova e un pas înainte. Aşa cum şi rezolvarea unor chestiuni punctuale sau împingerea unor dosare e semnificativă. Am văzut declaraţia preşedintelui despre numărul de dosare de cetăţenie, legate de o chestiune care în relaţia bilaterală a însemnat foarte mult în ultimii ani. În acelaşi timp, ca şi Monica Macovei, vom sprijini cu toţii orice mecanism care să apropie mai mult RM de această perspectivă.
VEACESLAV PITUŞCAN
Cred că ar trebui să delimităm obiectivele pe termen scurt de obiectivele pe termen mediu şi lung pentru Republica Moldova şi cele de integrare în UE. Cele pe termen scurt ar fi în primul rând finalizarea negocierilor în Acordul de Asociere cu UE, semnarea acordului de liber schimb, aprofundat şi cuprinzător, şi demararea dialogului privind liberalizarea regimului vizelor şi semnarea unei foi de parcurs, similare eventual cu cele semnate cu celelalte ţări din Balcanii de Vest. Dacă ne referim la obiectivele pe termen mediu şi lung, în primul rând la perspectiva europeană, la momentul actual ţările membre ale CE nu sunt gata să dea un asemenea semnal. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să transmitem mesajul respectiv în continuare, să continuăm lucrul pe plan extern, discuţiile, dialogul cu toată ţările membre UE. Şi aici va fi apreciat în continuare sprijinul UE şi rolul grupului de acţiune informal pentru sprijinul integrării RM, care a fost format recent la Bruxelles. Care ar fi scenariul optim pentru RM, calea parteneriatului estic sau calea Balcanilor de Vest? Obiectivul este ca RM să devină un lider în cadrul parteneriatului estic, fiindcă parteneriatul estic este cadrul de cooperare oferit de UE pentru RM. Ţinând cont că Moldova este o ţară mică, s-ar putea ca să finalizăm negocierile de asociere destul de rapid şi declaraţiile recente ale comisarului european sunt destul de optimiste pentru noi. În momentul atingerii acestui obiectiv, vom putea decide deja care va fi pasul următor, să ne asociem la scenariul cu Balcanii de Vest sau vom vedea care vor fi sugestiile pentru etapa a doua. Acum trebuie să ne concentrăm pentru a deveni lideri în cadrul parteneriatului estic şi de a avea un argument foarte solid în cadrul negocierilor, când vom ajunge la momentul discuţiilor cu Comisia Europeană, cu ţările membre ale UE care este pasul următor. Pe lângă faptul că am putea deveni lideri în parteneriatul estic, mai avem şi argumentul unor avantaje comparativ cu ţările din estul UE, pentru că suntem deja membru CEFTA, suntem membru în Consiliul de Cooperare Regională, la toate discuţiile care sunt acum în sud-estul Europei RM este parte.
VIOREL BADEA
România trebuie să trateze chestiunea basarabeană ca pe o chestiune de politică internă. Atâta timp cât noi nu reuşim să ne reformulăm interesul instituţional pentru românii din Basarabia, nu vom reuşi să atingem ţintele pe care ni le-am propus şi riscăm să promitem, fără să fim capabili să ducem la capăt ce am promis. În acest sens, cred că ar trebui să venim mai mult în întâmpinarea lor în ceea ce priveşte problema cetăţeniei, să schimbăm, eventual, legislaţia, pentru că avem nevoie în acest moment de rezolvarea unei bune părţi a cererilor pe care ei le-au făcut. Consider că statul român, dacă într-adevăr va vrea să dea o măsură a interesului său pentru românii care trăiesc în afara graniţelor ţării, va trebui să schimbe priorităţile şi, evident, să lucreze la bugetele necesare pentru a putea să ne implementăm politicile noastre în aceste comunităţi.
IULIAN FOTA
Eu cred că ceea ce România a reuşit în ultimii ani – şi asta este o performanţă remarcabilă, iar la performanţa asta a contribuit enorm şi efortul celor de la Chişinău începând cu vara trecută – a fost să scoată Republica Moldova dintr-un con de umbră, punându-se astăzi problema candidaturii ei europene. Logica extinderii Occidentului către Est a fost una în trepte şi o primă etapă a privit Europa Centrală, apoi România. Logica mutării Moldovei din dosarul estic în Balcanii de Vest era până la urmă punerea ei într-un loc unde factorul rus nu este atât de prezent şi de presant. Din păcate, aici ajungem la una dintre vulnerabilităţi, Rusia respinge multe dintre regulile trasate şi construite de noi după 1990, fie că sunt reguli de folosirea forţei, fie că sunt alte reguli, inclusiv acceptarea deciziilor unor foruri pe care chiar ei acum câţiva ani le recunoşteau.
Într-adevăr, Moldova are marea şansă de a fi campionul următorului val, dar nu pe un orizont de timp scurt, pentru că ceea ce discutăm noi acum priveşte începuturile următorului val de lărgire a Occidentului către Est, care, după părerea mea, va fi inevitabil, măcar parţial. Moldova face parte dintr-un dosar geopolitic mai complicat. Vedem toţi ce se întâmplă în Ucraina. Dacă Moldova va face eforturi pentru europenizare prin implementarea unor reforme, sunt şanse mari pentru integrarea ei într-un anume orizont de timp. Sunt semnale foarte serioase venite de la lideri ucraineni importanţi, care avertizează nu numai asupra renunţării la relaţia Ucrainei cu NATO, dar şi asupra imposibilităţii de a mai întreţine relaţia Ucrainei cu UE, având în vedere că discutăm pe fond despre un alt sistem de valori decât cel folosit în momentul ăsta în Estul continentului. Pe de altă parte, zona economică e extrem de importantă. Noi o neglijăm în continuare, pentru că, până la urmă, avem propriile noastre probleme economice, Europa are de asemenea probleme, iar acesta e un factor de vulnerabilitate. Este important în continuare efortul României de a ţine chestiunea RM pe agenda Bruxellesului. Dar ce putem spune mass-media din România asta este: suntem în ceea ce priveşte RM într-un proces pozitiv, este o sticlă care se umple uşor-uşor.
TITUS CORLAŢEAN
Pentru cei care cunosc mai puţin, parteneriatul estic este o formă evoluată, urmare a iniţiativei polono-suedeze, un pas înainte faţă de politica de vecinătate, care a reprezentat până la urmă o chestiune care nici n-a făcut rău, nici n-a ajutat prea mult. Obiectivul este o întărire a cooperării cu cele 6 state partenere: Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Belarus. Ceea ce înseamnă că mecanismele de aici, inclusiv aceste acorduri de asociere, nu înlocuiesc mecanismele clasice, tip de aderare la UE, ceea ce înseamnă că aceste acorduri de asociere sunt de alt tip şi aşa sunt concepute de Comisia Europeană. Cu tot respectul pentru cei care reprezintă Comisia Europeană în această sală, eu o voi numi în continuare birocraţia, şi cu cele bune, şi cu cele mai puţin bune, birocraţia de la Bruxelles. Ceea ce iarăşi înseamnă că într-adevăr trebuie să fim şi în primul rând Chişinăul trebuie să fie extrem de atent la negocierile privind Acordul de Asociere cu privire la finalitate. Nu este exclusă o clauză, un paragraf care să dea consistenţă unei vocaţii europene şi unei finalităţi europene în sensul aderării. Pentru asta însă cred că trebuie să ieşim din acest cerc vicios pe care tot îl acceptăm în raportul cu Comisia Europeană. Este o decizie politică la nivel de stat, la nivel de Executiv, la nivelul parlamentelor. Dacă stăm la negocierea Comisiei Europene, Moldova aia va avea, va avea un mecanism ranforsat de cooperare şi atât.
DORINA NĂSTASE
Comisia aplică ceea ce decide Consiliul. În momentul în care Consiliul va lua o decizie în privinţa extinderii Uniunii la Republica Moldova, Comisia va reacţiona cum a reacţionat în toate celelalte cazuri. Noi facem ceea ce ne acordă prerogativele actuale: adică, informăm Bruxellesul cu privire la relaţiile României cu RM. De asemenea, delegaţia Uniunii de la Chişinău face acelaşi lucru. Până în momentul în care va primi libertatea să acţioneze.
ARMAND GOŞU
Vă vorbesc în calitate de membru GDS, şi nu de consilier al ministrului Afacerilor Externe. Din păcate, d-l ministru Baconschi nu poate participa la această dezbatere, în aceste minute având programată întâlnirea cu omologul său croat, care vizitează România. Vreau să punctez doar câteva lucruri. Încep cu observaţia că este, probabil, pentru prima dată când la dezbaterile organizate de GDS participă şi reprezentanţi ai Ambasadei Rusiei de la Bucureşti, deşi dacă-mi amintesc bine au fost invitaţi şi cu alte ocazii. Colegul Cristian Preda a insistat să invităm şi diplomaţi străini şi iată-i prezenţi aici în număr destul de mare. Cred că reprezentanţii Ambasadei Ruse apreciază sinceritatea dezbaterilor de la GDS sau cel puţin sper să aprecieze acest lucru.
În ultimii ani ai guvernării comuniste, interesul pentru Republica Moldova scăzuse dramatic în România. Lucrurile s-au schimbat, între timp. Se profilează public tot mai bine tineri cu o expertiză valoroasă pe Republica Moldova. Pe unii îi văd prezenţi la această dezbatere, Cristian Ghinea, Sergiu Panainte. Mă gândesc la Sorin Ioniţă, care nu este astăzi alături de noi. Ei toţi sunt vectori pentru conştiinţa publică românească, împing problema Republicii Moldova cât mai sus pe agenda Bruxellesului. Fără ei, poate că nici Ministerul de Externe, nici alte structuri guvernamentale din România, oricât s-ar strădui, nu ar reuşi să facă acest lucru. N-aş fi intervenit în discuţie, dar simt nevoia să subliniez câteva lucruri. Foarte pe scurt: suntem într-o perioadă de deschidere fără precedent în relaţia dintre România şi Republica Moldova. Este aproape neverosimil ce se întâmplă. Aproape lunar se semnează acorduri între ministere, aşa încât autorităţile de la Bucureşti şi cele de la Chişinău utilizează la maximum această fereastră de oportunitate. În câteva luni au avut loc două vizite prezidenţiale extrem de importante: cea a lui Traian Băsescu la Chişinău, cea a preşedintelui interimar Ghimpu la Bucureşti, chiar zilele trecute. De asemenea, s-au realizat proiecte care au stat îngheţate vreme de mulţi ani. Vă dau un exemplu: acordul de mic trafic, care deja a fost implementat. Avem consulatele care vor fi inaugurate în curând, oficiile pentru cetăţenie. Sperăm ca, din toamnă, şi ICR la Chişinău să-şi deschidă porţile. Preşedintele Băsescu vorbea despre alte noi proiecte care ne-ar apropia şi mai mult. Peste câteva luni, TVR va emite din nou, de data aceasta pe digital, în Republica Moldova. Sunt multe proiecte. De astă dată autorităţile de la Bucureşti sunt mult mai pragmatice în abordarea relaţiei cu RM. Şi cred că pe această fereastră de oportunitate vor împinge lucrurile suficient de departe încât să nu mai poată reveni vechile tensiuni, chiar dacă la Chişinău s-ar schimba majoritatea politică şi ar veni la putere o guvernare mai puţin prietenoasă. Acuzaţiile pe care le mai auzim încă, fie din Est, fie din Vest, că nu am recunoaşte independenţa Republicii Moldova, că am avea o agendă ascunsă faţă de Republica Moldova, că urmărim să-i furăm cetăţenii, toate aceste acuzaţii, până la urmă, sunt nefondate, sunt răuvoitoare şi tot ce vor decidenţii politici de la Bucureşti este să răspundă cererilor care vin dinspre Chişinău, în măsura în care aceste cereri corespund şi interesului naţional al României. Şi în acest moment ele corespund. De aceea noi sprijinim apropierea Republicii Moldova de UE, pentru a putea, într-o etapă ulterioară, să sprijinim chiar aderarea Republicii Moldova la UE.
Monica Macovei m-a întrebat mai devreme dacă avem o strategie pentru RM. Da, avem. Apropierea Republicii Moldova de UE. Și care-i tactica României în această etapă? Cred că acum România ar trebui, în mod discret, inteligent să sprijine unitatea, omogenitatea, coerenţa şi activitatea acestei coaliţii de guvernământ, pentru ca AIE să implementeze reforme, pentru ca AIE să facă ireversibilă apropierea de UE pe care a păşit RM. Mă gândesc că România ar trebui să manifeste o deschidere maximă faţă de toate forţele politice care compun actuala coaliţie de guvernământ.
Mi-ar plăcea să-i avem în vizită la Bucureşti nu numai pe d-l preşedinte interimar Ghimpu, ci şi pe premierul Vlad Filat, şi pe preşedintele Partidului Democrat, Marian Lupu, şi pe Serafim Urechean, preşedintele Alianţei Moldova Noastră. Știu că acest lucru nu depinde numai de noi. Dar noi vrem să le spunem direct că în România, la nivelul întregului spectru politic, există un mare interes pentru ca Republica Moldova să devină o poveste de succes.
IULIAN FOTA
Sprijinirea RM de către România pentru aderarea la UE este compatibilă cu relaţia Rusiei cu UE. Ce se întâmplă în RM este compatibil şi similar cu relaţia strategică pe care Rusia o are cu UE.
ARMAND GOŞU
Poate că ar trebui să depunem mai multe eforturi pentru a-i convinge şi pe prietenii, dar şi pe neprietenii noştri că nu avem agendă ascunsă în legătură cu RM şi că susţinem acele proiecte la care Republica Moldova ne solicită sprijinul. În tot ce ţine de orientarea vestică, veţi găsi întotdeauna la Bucureşti un suport important.
ANDREI KOSILIN
Referitor la hotărârile CEDO (nota red.: referire la intervenţia lui Titus Corlăţean), unde au fost inculpaţi Federaţia Rusă şi Republica Moldova, imediat după luarea acestei decizii, reprezentantul Rusiei a precizat că decizia este pur politică şi nu are nimic comun cu justiţia. Şi nu îmi aduc aminte dacă era vorbe de trupe. Era vorba despre eliberarea unor prizonieri. Acum cinci ani a fost eliberat ultimul. În ceea ce priveşte aluzia la conflictul ruso-georgian, conflictul nu a venit din parea rusă. Georgia a atacat Rusia, prin atacul asupra Osetiei de Sud, iar Rusia a reacţionat conform mandatului său internaţional. A respins această agresiune. Şi s-a prevenit o acţiune de genul acesta.
FILON MORAR
Este just că s-a invocat faptul că există un moment favorabil în relaţia cu RM. Şi, în acelaşi timp, este importantă şi observaţia că orice fereastră se poate închide, fie şi din cauza unui curent, şi există aprehensiuni îndreptăţite în ceea ce priveşte fragilitatea majorităţii actuale din parlamentul de la Chişinău. Din punct de vedere strict electoral şi practic, în eventualitatea unui nou scrutin sau referendum în Moldova, cred că este esenţial felul în care va fi organizat totul în afara ţării. Să nu uităm că universalitatea dreptului la vot al cetăţenilor moldoveni, ca şi în cazul altor ţări, este practic limitată în funcţie de opţiunile tehnice legate de organizarea votului în afara ţării.
CRISTIAN PREDA
În opinia mea, ar fi foarte interesant şi, în primul rând, foarte util pentru opinia publică din România şi pentru elite ca mai multe informaţii despre RM să ajungă la Bucureşti. Avem date care vin pe canale directe, ni se scriu pe adresele de mail care sunt adrese publice, de către guverne sau asociaţii din ţările care sunt în raport cu Uniunea în diverse relaţii, de la Croaţia, care este foarte avansată, la Islanda. Deci există o nevoie de informare, pentru că suntem totuşi în situaţia paradoxală în care avem această solidaritate a clasei politice. Pe de altă parte, impresia mea este că e întotdeauna loc de mai multă informaţie, pentru că riscăm să avem mai multe informaţii despre viaţa politică sau despre societatea franceză sau britanică decât despre societatea moldovenească. Şi cred că, deşi e foarte importantă prezenţa studenţilor din RM în România, ea nu este suficientă.
A consemnat RODICA PALADE
