Pe aceeași temă
Stabilizarea politică s-a dovedit, însă, o sarcină dificilă, din cauza majorităţii fragile câştigate de Alianţa pentru Integrare Europeană. Polarizarea extremă a atmosferei politice de la Chişinău şi atitudinea comuniştilor faţă de guvernul actual au împiedicat atât desemnarea preşedintelui de către parlament (în cele două runde care deja au avut loc), cât şi desfăşurarea constructivă a procesului legislativ. Comisia de la Veneţia a recomandat, ca posibilă soluţie imediată, modificarea articolului 78 din Constituţie de către parlament, pentru a permite alegerea preşedintelui cu o majoritate mai mică decât cea actuală. Unii lideri politici moldoveni susţin varianta modificării aceluiaşi articol din Constituţie, eventual printr-un referendum, pentru ca preşedintele să fie ales prin sufragiu universal direct. Modificarea Constituţiei în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui este un pas necesar pentru rezolvarea blocajului instituţional şi evitarea reproducerii acestuia în viitor.
O altă sarcină stringentă pentru liderii de la Chişinău este aducerea în faţa justiţiei a vinovaţilor pentru violenţele din 7 aprilie 2009. Din păcate, până în acest moment, nici o persoană nu a fost găsită vinovată, cu toate că procurorii au formulat trimiteri în judecată, iar unii poliţişti au fost suspendaţi din funcţie. A fost creată şi o comisie parlamentară pentru a elucida evenimentele, care şi-a prezentat concluziile la sfârşitul săptămânii trecute (pe 7 mai 2010).
În ciuda acestor obstacole instituţionale, Alianţa a reuşit să realizeze importante reforme pe plan intern în ceea ce priveşte stabilitatea economică (cu o creştere de aproximativ 3,5% a PIB-ului prevăzută pentru 2011), libertatea mass-media sau sporirea accesului la informaţie. Încadrate într-un demers de armonizare cu standardele europene, aceste eforturi au fost remarcate şi apreciate la Bruxelles. Astfel, Uniunea Europeană a oferit Moldovei un sprijin financiar de 273 de milioane de euro pentru perioada 2011-2013. Moldova este, de asemenea, după Ucraina, a doua ţară membră a Parteneriatului Estic care a început negocierile cu Comisia Europeană pentru încheierea unui Acord de Asociere. Potrivit declaraţiilor reprezentanţilor Comisiei Europene, autorităţile de la Chişinău „au trecut de la vorbe la fapte“, iar negocierile avansează rapid şi Acordul ar putea fi finalizat la sfârşitul acestui an. Un acord de liber schimb, care va oferi Republicii Moldova, pe lângă sprijin financiar şi tehnic, acces liber la piaţa europeană internă este de asemenea negociat şi va fi parte a Acordului de Asociere. În plus, în iunie se preconizează deschiderea discuţiilor pentru liberalizarea vizelor şi stabilirea măsurilor pe care Republica Moldova va trebui să le implementeze. Aşa s-a întâmplat şi cu statele din Balcani. Prin urmare, este multă treabă de făcut atât la Chişinau, cât şi la Bruxelles.
Care este rolul Parlamentului European în tot acest proces? Fiind singura instituţie europeană aleasă în mod direct de către cetăţenii europeni, Parlamentul European este învestit cu o importantă legitimitate şi credibilitate morală, având rolul de a contribui la conturarea marilor orientări politice la nivelul UE. Până acum, PE a afirmat în mod clar posibilitatea Ucrainei de a invoca articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană pentru a deveni stat membru al UE. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi pentru Moldova. Cu siguranţă, aderarea Republicii Moldova la Uniune nu se va întâmpla în următorii cinci ani şi va depinde de implementarea reformelor necesare în primul rând pentru beneficiul populaţiei. Dar introducerea sistematică a acestui subiect pe agenda europeană este deja o importantă etapă, în care Parlamentul şi deputaţii europeni pot juca un rol cheie. Republica Moldova se află pe drumul cel bun pentru atingerea acestui obiectiv, însă este nevoie de voinţă politică, concretizată prin reforme instituţionale şi, nu în ultimul rând, de sprijinul populaţiei pentru a finaliza procesul de apropiere de UE. Şi, foarte important, de menţinerea coaliţiei actuale proeuropene.
