Pe aceeași temă
Nu mai zic nimic de francezi, care sunt mereu în buza disperării sociale. Iar în Grecia, nefiind bani de artă, lucrurile merg voios prin empatie pură. La Seul, artiștii sunt pe stradă de câteva săptămâni, la Hong Kong încearcă să reziste cu umbrele unei Chine tot mai putiniste, la Moscova nu mai vrea nimeni să expună, italienii au scăpat și n-au scăpat de clownul Berlusconi, olandezii au fumat toată toleranța și în ultimii ani au închis de tot sau pe jumătate muzee și centre de artă etc. Bate un vânt conservator-populist în toată lumea. Vorba Norei, teoreticiana culturală austriacă: „Cu ce-am greșit? Ce n-am făcut bine?“. Nora mai are o săptămână până se alege cu primul președinte fascistoid post războaie mondiale. Și asta într-o țară care n-a cunoscut criza... Dar nu despre efectul Orbán-UKIP-Trump-Erdoğan asupra artei vreau să vorbesc aici.
Ceva s-a schimbat
Nu mai țin minte când mi-am dat seama. Poate când în loc de mutre acre am început să întâlnesc peste tot prin universitățile și muzeele occidentale români tineri și vioi. Poate de când am început să mă învârt mai mult prin țară și să văd ici și colo fapte eroice în războiul româno-român, vechi vs. nou, reformă vs. antireformă.
Eram pe vremuri familiarizat cu entitățile desprinse din Fundația pentru o Societate Deschisă care stăteau în network pe toate subiectele alea grele, romi, educație. ONG-uri născute sub presiunea FSN și a lui Vadim, supraviețuind miraculos fără banii de odinioară.
Acum e altă generație, cu alte subiecte și alte platforme, născute sub alte urgențe. În toate zonele. Și pe toate meridianele. Când, la Paris, Uniți, salvăm a rezervat o întreagă cafenea de aia franțuzească și a umplut-o ochi cu simpatizanți tineri, mi-am dat seama că lucrurile au altă dinamică. Oamenii voiau să aibă un cuvânt de spus asupra viitorului țării de unde veneau și unde aveau de gând poate să se întoarcă.
Tot felul și tot soiul
În fine, NOD makerspace e un hub enorm unde muncesc cot la cot orizontal designer și creativi care n-au șefi, dar împart timp și banii de chirie sau de mașini scumpe de tăiat cu laser, Fabrica de pensule de la Cluj e un roi de galerii și ateliere de artiști autoadministrați, care se finanțează din buzunare proprii, plus fonduri norvegiene... cum zicea o liceancă, la TEDxEroilor Cluj, tehnologia se schimbă exponențial și noi învățăm că în secolul XIX... aaa... și da, asociația aia de liceeni de la Constanța care l-a dat pe Mazăre în judecată și a obținut pentru prima dată transportul gratuit legiferat cu 10 ani înainte. Când băiatul ăla subțire cu coșuri pe obraz a fost întrebat: dar cine v-a reprezentat în instanță?, s-a uitat incredul și a răspuns: cum cine? Eu.
Dar începusem cu românii din Vest și din America. Cred că eram la University of Gainesville, în Florida... sau poate la Princeton, când am stat pe îndelete la discuție cu unii dintre ei. Ei știau mai bine ce au de făcut cu viața lor decât eu cu a mea. Erau la zi cu ce se întâmplă în țară și nu doar că vroiau să se implice, dar știau și cum. Nu-mi venea să cred. Nu mai erau veșnicele tânguieli și smuls părul din cap. Nu mai era pa și pusi, n-am cuvinte. Era o analiză serioasă, un calcul pragmatic și în același timp emoțional.
Am văzut o mulțime de inițiative artistice, civice sau economice, organizări pe orizontală, sharing, valori comunitare... unele de nișă, altele de nivel național, unele ultracritice, altele adaptabile, eco, drepturile omului, drepturile animalelor etc.
Mind Bomb, La Terenuri, Matka, Replika, Cerc, Cuib, Roi, TUB, Fundația Comunitară, CitiZenit, A.L.E.G, CUB, Tranzit.ro, Funky Citizens, CERE Participare, România Respiră, Agent Green, Centrul de Resurse Juridice, Grupul de Inițiative Lacul Tei, Metru Cub, Casa Jurnalistului, Uniți, salvăm...
Când acest miriad de asociații, grupuri de inițiative, proiecte, platforme, bloguri, reviste online și proiecte artistice se unește, cad generali și prim-miniștri, se blochează legi cu dedicație și se salvează niște munți. Salvăm Roșia Montană a fost primul protest global din istoria recentă a României (săptămâni la rând, fiecare ambasadă a României de pe planetă avea în față unul, doi sau câteva sute de protestatari) și unul dintre puținele momente de alianță țăran-orășean, hipster-miner.
După aia, au urmat alegerile prezidențiale...
Concluzie înainte de concluzie
România s-a schimbat. Asistăm la ultimele zbateri ale unui sistem care vrea să conserve un statu quo bazat pe un model social incompatibil cu secolul XXI. Lumea tânără de acum e globală, instruită și responsabilă social și politic. O lume care se implică și face diferența.
Marius a lăsat banca elvețiană unde câștiga grozav, și-a cumpărat o casă lângă Sibiu, și-a renovat-o ca în visele lui de copil, cu pereți albi și foc la șemineu și e toată ziua cu aparatul de filmat în mână pe coclaurii patriei. Da, dar Marius a cumpărat și renovat două apartamente pe care le închiriază B&B în Sibiu și de ceva vreme e membru de bază în USR-ul local...
