Altă societate, altă elită

Dan Perjovschi | 06.12.2016

Cu ce-am greșit? Prietenii mei artiști din Turcia, UK și US sunt fierți. Ungurii, polonezii și slovacii erau în starea asta de ceva vreme (și au tulit-o la Berlin).

Pe aceeași temă

 Nu mai zic nimic de fran­cezi, care sunt mereu în buza disperării sociale. Iar în Grecia, nefiind bani de artă, lucrurile merg voios prin empatie pură. La Seul, artiștii sunt pe stradă de câteva săp­tămâni, la Hong Kong încearcă să re­zis­te cu umbrele unei Chine tot mai puti­nis­te, la Moscova nu mai vrea nimeni să ex­pună, italienii au scăpat și n-au scăpat de clownul Berlusconi, olandezii au fumat toată toleranța și în ultimii ani au închis de tot sau pe jumătate muzee și centre de artă etc. Bate un vânt conservator-po­pu­list în toată lumea. Vorba Norei, teo­re­ti­cia­na culturală austriacă: „Cu ce-am greșit? Ce n-am făcut bine?“. Nora mai are o săp­tămână până se alege cu primul președinte fascistoid post războaie mondiale. Și asta în­tr-o țară care n-a cunoscut criza... Dar nu despre efectul Orbán-UKIP-Trump-Er­doğan asupra artei vreau să vorbesc aici.

 

Ceva s-a schimbat

 

Nu mai țin minte când mi-am dat seama. Poate când în loc de mutre acre am în­ce­put să întâlnesc peste tot prin uni­ver­si­tă­ți­le și muzeele occidentale români tineri și vioi. Poate de când am început să mă în­vârt mai mult prin țară și să văd ici și colo fapte eroice în războiul româno-român, vechi vs. nou, reformă vs. antireformă.

 

Eram pe vremuri familiarizat cu entitățile desprinse din Fundația pentru o Societate Deschisă care stăteau în network pe toate subiectele alea grele, romi, educație. ONG-uri născute sub presiunea FSN și a lui Vadim, supraviețuind miraculos fără banii de odinioară.

 

Acum e altă generație, cu alte subiecte și alte platforme, născute sub alte urgențe. În toate zonele. Și pe toate meridianele. Când, la Paris, Uniți, salvăm a rezervat o întreagă cafenea de aia franțuzească și a umplut-o ochi cu simpatizanți tineri, mi-am dat seama că lucrurile au altă dinamică. Oamenii voiau să aibă un cuvânt de spus asupra viitorului țării de unde veneau și unde aveau de gând poate să se întoarcă.

 

Tot felul și tot soiul

 

În fine, NOD makerspace e un hub enorm unde muncesc cot la cot orizontal desig­ner și creativi care n-au șefi, dar împart timp și banii de chirie sau de mașini scum­pe de tăiat cu laser, Fabrica de pensule de la Cluj e un roi de galerii și ateliere de artiști autoadministrați, care se finanțează din buzunare proprii, plus fonduri nor­ve­gie­ne... cum zicea o liceancă, la TEDxEroilor Cluj, tehnologia se schimbă ex­ponențial și noi învățăm că în secolul XIX... aaa... și da, asociația aia de liceeni de la Constanța care l-a dat pe Mazăre în ju­decată și a obținut pentru prima dată trans­portul gratuit legiferat cu 10 ani îna­inte. Când băiatul ăla subțire cu coșuri pe obraz a fost întrebat: dar cine v-a re­pre­zentat în instanță?, s-a uitat incredul și a răspuns: cum cine? Eu.

 

Dar începusem cu românii din Vest și din America. Cred că eram la University of Gai­nesville, în Florida... sau poate la Prin­ceton, când am stat pe îndelete la discuție cu unii dintre ei. Ei știau mai bine ce au de făcut cu viața lor decât eu cu a mea. Erau la zi cu ce se întâmplă în țară și nu doar că vroiau să se implice, dar știau și cum. Nu-mi venea să cred. Nu mai erau veș­nicele tânguieli și smuls părul din cap. Nu mai era pa și pusi, n-am cuvinte. Era o analiză serioasă, un calcul pragmatic și în același timp emoțional.

 

Am văzut o mulțime de inițiative artistice, civice sau economice, organizări pe ori­zon­tală, sharing, valori comunitare... une­le de nișă, altele de nivel național, unele ultracritice, altele adaptabile, eco, drep­tu­rile omului, drepturile animalelor etc.

 

Mind Bomb, La Terenuri, Matka, Replika, Cerc, Cuib, Roi, TUB, Fundația Co­mu­ni­tară, CitiZenit, A.L.E.G, CUB, Tranzit.ro, Funky Citizens, CERE Participare, Ro­mâ­nia Respiră, Agent Green, Centrul de Re­surse Juridice, Grupul de Inițiative Lacul Tei, Metru Cub, Casa Jurnalistului, Uniți, salvăm...

 

Când acest miriad de asociații, grupuri de inițiative, proiecte, platforme, bloguri, re­viste online și proiecte artistice se unește, cad generali și prim-miniștri, se blochează legi cu dedicație și se salvează niște munți. Salvăm Roșia Montană a fost primul pro­test global din istoria recentă a României (săptămâni la rând, fiecare ambasadă a României de pe planetă avea în față unul, doi sau câteva sute de protestatari) și unul dintre puținele momente de alianță țăran-orășean, hipster-miner.

 

După aia, au urmat alegerile pre­zi­den­țiale...

 

Concluzie înainte de concluzie

 

România s-a schimbat. Asistăm la ultimele zbateri ale unui sistem care vrea să con­serve un statu quo bazat pe un model so­cial incompatibil cu secolul XXI. Lumea tâ­nără de acum e globală, instruită și res­ponsabilă social și politic. O lume care se implică și face diferența.

 

Marius a lăsat banca elvețiană unde câș­ti­ga grozav, și-a cumpărat o casă lângă Si­biu, și-a renovat-o ca în visele lui de co­pil, cu pereți albi și foc la șemineu și e toa­tă ziua cu aparatul de filmat în mână pe coclaurii patriei. Da, dar Marius a cum­pă­rat și renovat două apartamente pe care le închiriază B&B în Sibiu și de ceva vreme e membru de bază în USR-ul local...

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22