Arhitectura, constructii, urbanismDe la lipsa de responsabilitate la coruptie!?

Fara Autor | 16.04.2008

Pe aceeași temă

Joi, 10 aprilie, la Centrul de Presaal Romanea avut loc dezbaterea cu tema , constructii, urbanism. De la lipsa de responsabilitate la coruptie!?, organizata de de Istoria Constructiilor, Academia Civica,  pentru Dialog Socialsi Salvati Bucurestiul.

La dezbaterea moderata de Nicolae Noica, fost ministru al Lucrarilor Publice, au participat reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, ai asociatiilor profesionale de arhitecti si constructori, ai autoritatilor si jurnalisti.

Publicam in continuare fragmente din aceasta dezbatere, impreuna cu rezolutia cu care s-a incheiat discutia.

 

O provocare

 

Nicolae Noica (profesor inginer, vicepresedinte al Fundatiei Academia Civica): Cu totii - de la simplul locuitor al orasului la specialist - asistam astazi la o serie de derapaje in urbanism si constructii care au si vor avea consecinte grave asupra mediului nostru de viata.

De la daramarea caselor de patrimoniu la distrugerea spatiilor verzi, de la agresarea monumentelor istorice si a lacaselor de cult la inaltarea zgarie-norilor.

Si noi ce facem?

Constatam, discutam, adesea ne plangem si adesea nu reusim sa ne depasim orgoliile si sa comunicam. Nu intelegem ca fiecare dintre noi are o responsabilitate pentru ceea ce se intampla.

Spuneam la Grupul pentru Dialog Social, in octombrie 2007, ca "nu exista comunicare intre arhitecti, urbanisti, ingineri, sociologi. Ministerele - Ministerul Culturii si Cultelor si Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor - fac diverse programe, dar nu le dezbat cu specialistii si opinia publica; iar putinele manifestari ce au loc nu au rezultate concrete". Amintesc intalnirea ce a avut loc la Academia Romana in prezenta presedintelui Academiei, Ionel Haiduc, si a primarului general Adriean Videanu. Prezidiul Academiei si-a insusit propunerile privind dezvoltarea orasului si de atunci nu s-a intamplat nimic. Din contra, derapajele continua.

O parte a societatii civile a inteles aceste aspecte si, in dorinta de a se trece de la vorbe la fapte, i-a invitat astazi pe cei implicati in domeniu.

Tin sa va multumesc in numele organizatorilor, dumneavoastra, celor prezenti, cu speranta ca vom face un prim pas in gasirea unor masuri concrete de indreptare si disciplinare a situatiei.

Si, pentru a lansa o provocare la discutii, voi puncta cateva dintre derapajele de care vorbeam.

Primul derapaj a fost institutional: desfiintarea in anul 2001 a Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, infiintat in tara noastra cu 140 de ani in urma de Alexandru Ioan Cuza si, ironic, el este trecut la Ministerul Transporturilor, minister creat in 1948 pentru a fi ocupat de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Al doilea derapaj il reprezinta urbanismul derogatoriu, termen surprinzator intr-o lege. Ca, de altfel, si termeni ca "poate sa", "dupa caz". Cu astfel de legi nu vom impune niciodata disciplina; din contra, vor prolifera abuzurile.

Amintesc aici ca dezvoltarea durabila a unui oras se face prin Planul Urbanistic General (PUG).

De asemenea, ca in anul 1999, prin Hotararea de Guvern nr. 59, s-a stabilit ultimul termen pentru elaborarea PUG 30 iunie 2000, alocandu-se si bani de la buget.

La sfarsitul lui 2000, 90% dintre localitati aveau PUG-uri aprobate de forurile in drept.

In continuare, anual se aloca sume de bani pentru PUG; in 2005-2006 - 86,18 miliarde, in 2007 - 50 miliarde. Si totusi, se spune ca nu sunt planuri. Unde se duc banii?

La Bucuresti, in decembrie 2000, s-a aprobat PUG coordonat de prof. univ. Sandu Alexandru si prof. arh. Doina Cristea. El reprezinta legea. Afirmatia ca este depasit este lansata de cei ce nu vor disciplina.

Se accepta PUZ-uri, dar care sa tina cont de prevederile PUG, de interesele comunitatii, si nu de persoanele particulare care le platesc.

Dar, pentru a raspunde "solicitarilor de derogare", deci "intereselor", se introduce, prin Legea 289 din 2006:

"Art. 32 (3) Modificarile aduse reglementarilor din Planul Urbanistic General asupra Procentului de Ocupare al Terenului (POT) si distantele fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul Urbanistic de Detaliu, iar cele aduse regimului de construire, functiunii zonei, inaltimii maxime admise, Coeficientului de Utilizare al Terenului (CUT) si retragerii cladirilor fata de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale".

Cum sa modific POT prin PUD si CUT prin PUZ?

Cine sunt arhitectii si urbanistii care semneaza aceste planuri? Nu exista un cod deontologic al meseriei?

Numai asa s-a putut intampla ce s-a petrecut langa Biserica Armeneasca si Catedrala Sf. Iosif.

Este responsabilitatea ministerului sa puna ordine, dar el actualizeaza aceasta "aberatie" prin Legea 289 din 07.07.2006.

Ce se intampla?

In sfarsit, un al treilea derapaj din domeniu, pe care nu-l vom discuta astazi, dar il punctam pentru ca este vorba despre multi bani, a fost introdus prin termenul de "confidentialitatea contractului". Cum, pe banul public?

Concret, autostrada Bechtel de la 2,3 miliarde a ajuns la 5 miliarde. Iar acum se vehiculeaza 7,2 miliarde... Creste ca Fat-Frumos.

Toate aceste derapaje se datoreaza lipsei de responsabilitate si confuziei din legislatia ambigua.

Grav este ca se permite coruptia.

Prezentam formula coruptiei:

C = M + P - R(t)

C - coruptia

M - monopolul de putere

P - puterea discretionala a oficialitatilor

R(t) - responsabilizarea (transparenta)

As mai adauga ca toti suntem de acord (sau asa cred) ca este necesara corectarea legislatiei prin eliminarea lui "poate", "dupa caz", "urbanismului derogatoriu" etc.

Sa se faca printr-un cod, cine sa-l faca, sunt probleme auxiliare.

Sa ne inspiram din Codul francez sau cel austriac. De ce nu insa din Codul romanesc, pe care il avem din 1864, sau din Regulamentul de constructii din 1939 care prevedea Comisia pentru supravegherea planului urbanistic general (al carui aviz era obligatoriu). Sa infiintam si noi o comisie-birou in acest sens.

 

Bucurestiul - un dezastru urbanistic

 

Nicusor Dan (presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul): In studiul Bucurestiul - un dezastru urbanistic am sintetizat problemele Capitalei, pe care le-am impartit in urmatoarele capitole: Trafic si dezvoltare urbana, Sanatatea populatiei si spatii verzi si Patrimoniu. Am descris mecanismele care le produc, am descris rolul autoritatilor locale si nationale, adica responsabilitatea acestora, si am propus si niste solutii.

In ceea ce priveste traficul rutier, dau ca exemplu timpul pe care il face o ambulanta pentru a raspunde la un apel: 15 minute in 2002, 35 de minute in 2006. Din cauza aceasta, numarul de decese inregistrat la domiciliu, din cauza intarzierii ambulantei, a crescut de la 1.800 in 2002 la 2.300 in 2006.

Una dintre principalele probleme care blocheaza traficul este data de construirea in diferite zone a unor cladiri inalte de birouri. Spre exemplu, sunt cladiri de birouri construite in zone cu strazi pe un singur sens, iar la plecarea autoturismelor de la sediu se blocheaza intregul trafic. Se intelege care este efectul in cazul unui apel la ambulanta. Iar din 2004 si pana acum au aparut o multitudine de astfel de cazuri in Bucuresti.

Referitor la sanatatea populatiei, voi da doar cateva cifre. Din 1995 pana acum numarul copiilor bolnavi de bronsita cronica s-a dublat, iar numarul copiilor bolnavi de astm bronsic a crescut de cinci ori. De ce toate acestea? Din cauza poluarii. Pentru dioxidul de azot, fata de norma maxima admisa avem cu 50% mai mult. Asta pentru ca multe spatii verzi au disparut din 1989 pana azi, din doua motive: au fost retrocedate si este permisa schimbarea destinatiei lor, putandu-se construi pe spatiile verzi, prin modificarea Planul Urbanistic General.

Numarul de turisi in 2007 era de 50.000 in Bucuresti, fata de 1.800.000 in Budapesta. In ceea ce priveste imobilele cu valoare de patrimoniu, sunt cateva sute de cazuri in care sunt afectate de imobile care au fost construite in raza lor de protectie, cateva sute de case cu valoare arhitecturala sunt demolate deja. Mai sunt cateva mii de case in curs de a fi demolate. La fel, patrimoniul industrial este intr-o situatie dezastruoasa. De unde vine situatia monumentelor pe care am expus-o? Din legislatia monumentelor, care este deficitara, si din cauza Planurilor Urbanistice Zonale, care modifica Planul Urbanistic General.

In ceea ce priveste solutiile, ele tin de procesul legislativ si de autoritatile locale. Credem ca este mult mai eficient schimbi o lege decat sa urmaresti cateva sute de administratii locale din Romania. Pentru ca problemele acestea pe care le-am prezentat se intampla practic in toate orasele din Romania. Deci prima solutie este corectarea legislatiei urbanismului.

In ceea ce priveste spatiile verzi, exista o Ordonata de Urgenta a guvernului, care interzice schimbarea destinatiei spatiilor verzi. Ea a fost respinsa de Senat si este in dezbatere la Camera Deputatilor, unde a fost amanata. Referitor la legislatia monumentelor, exista un studiu, o propunere legislativa pentru zonele protejate, elaborat in 2007.

In ceea ce priveste solutiile locale, exista mai multe organizatii nonguvernamentale care se vor reuni saptamana viitoare si vor lansa o serie de propuneri pentru partide si candidatii lor la functiile de primar general sau primari de sector si consilieri locali. Speram ca, prin presiune publica, sa reusim sa-i facem sa se angajeze ca vor respecta aceste lucruri.

Exista o disputa mai veche intre arhitecti si constructori. Nu am venit aici sa-i sustinem pe unii sau pe altii. Eu cred ca noi toti cei de aici putem sustine o modalitate de a se trece la o procedura de urgenta in rezolvarea acestor probleme.

 

Disciplina in urbanism si patrimoniul urban

 

Dorina Nicolina Isopescu (inspector general de stat, Inspectoratul de Stat in Constructii): Reprezint o institutie, Inspectoratul de Stat in Constructii, care are o mare responsabilitate in asigurarea protectiei cetatenilor. Politia in constructii nu este o sintagma care presupune doar oprimare, ci si prevenire, si asta este ceea ce incercam sa facem.

Sa prevenim: incalcarea disciplinei in urbanism; incalcarea prevederilor reglementarilor tehnice care ar conduce la realizarea unor constructii cu risc mare de degradare sau prabusire sub actiunea fortelor naturii.

Sa sanctionam: incalcarile prevederilor legale si tehnice.

Orasul este, mai intai de toate, spatiu definit prin materialitatea si spiritualitatea sa. Atunci cand societatea este corupta, gresit intocmita sau nedreapta, mediul construit - arhitectura sau oras - este privit drept cauza prima sau rezultat al acestor degradari. Orasul este metafora dominatiei umane asupra spatiului fizic si, din aceasta perspectiva, spatiu al culturii, spiritului, ratiunii si ordinii. In toate timpurile, orasul i-a ajutat pe arhitecti, filozofi si scriitori sa-si exprime si sa-si reprezinte timpul, punand in discutie raportul problematic pe care omul il intretine cu spatiul inconjurator si cu natura.

Dezvoltarea haotica din ultimii ani a oraselor a prins pe nepregatite unitatile administrativ-teritoriale. Constructiile s-au ridicat la voia intamplarii, in afara unor planuri coerente de urbanism. Fiecare a construit de capul lui, dupa cati bani si cata imaginatie a avut de investit. Principalele probleme si deficiente privind dezvoltarea constructiilor de orice categorie, ce afecteaza in mod direct si imediat viata oamenilor, se intalnesc in interiorul localitatilor. In consecinta, tema principala supusa dezbaterii de astazi se refera la aspecte ce tin de urbanism: Disciplina in urbanism si patrimoniul urban.

Ca definitie: urbanismul reprezinta stiinta cu ajutorul careia se intreprind actiuni in vederea sporirii calitatii unei zone date, astfel incat calitatea vietii umane sa se imbunatateasca. Acest lucru este prevazut de art. 12 si art. 13 ale Legii 350/ 2001.

Principalele obiective ale activitatii de urbanism sunt urmatoarele:

a) imbunatatirea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii;

b) crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor si ale persoanelor cu handicap;

c) utilizarea eficienta a terenurilor, in acord cu functiunile urbanistice adecvate; extinderea controlata a zonelor construite;

d) protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural construit si natural;

e) asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localitatile urbane si rurale;

f) protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale.

Din punct de vedere tehnic, urbanismul, conform art. 4 al Legii 350/ 2001, trebuie sa reprezinte o activitate:

a) operationala, prin detalierea si delimitarea, in teren, a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;

b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localitatilor;

c) normativa, prin precizarea modalitatilor de utilizare a terenurilor, definirea destinatiilor si gabaritelor de cladiri, inclusiv infrastructura, amenajari si plantatii.

Plecand de la aspectele teoretice ale urbanismului, definite de Legea 350/2001, si ajungand la aspectele practice ale urbanismului, se constata o abordare defectuoasa a acestei activitati. Aceasta afirmatie se bazeaza pe elemente vizibile cu ochiul liber, cum ar fi constructii prost gandite a fi dezvoltate in raport cu calitatea vietii oamenilor ce traiesc in vecinatatea sau in interiorul acestora.

Urmarind evolutia modificarii Legii 350/2001, constatam ca nu avem ca instrument de lucru o metodologie de aplicare a acesteia si niciun alt document care sa ilustreze intr-un mod explicit procedura de intocmire, de elaborare, analiza, aprobare si aplicare a documentatiilor de urbanism.

Ca urmare a verificarii documentatiilor de urbanism efectuate de Inspectoratul de Stat in Constructii la nivelul intregii tari, s-au facut mai multe constatari si vom exemplifica cateva:

- numarul foarte mare de documentatii de urbanism derogatorii de la regulamentul stabilit de Planul Urbanistic General (PUG), vorbim anual de zeci sau chiar sute de Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) sau de Detaliu (PUD) la nivelul municipiilor sau oraselor mari. De exemplu: la Bucuresti, Consiliul General al Primariei Municipiului Bucuresti a elaborat hotarari de consiliu general pentru aprobare PUZ-uri in numar de 26 in 2006 si 117 in 2007, cu anexe care contin de la una sau mai multe, chiar multe pozitii. La Constanta, HCL din 2007 transforma peste 400 documentatii PUD in PUZ.

- modalitatea de realizare si cerintele impuse in vederea realizarii, la nivel de principiu si de concept, diferite de la o localitate la alta, cu toate ca legea este aceeasi pe tot teritoriul Romaniei. De exemplu, s-au intalnit cazuri de CUT prin care se solicitau documentatii de urbanism derogatorii: PUD cu elemente de PUZ, documentatii care nu sunt reglementate in lege.

- introducerea unei stari de confuzie in randul locuitorilor unei zone sau a unei localitati privind dezvoltarea viitoare a acelei zone sau localitati, ca urmare a posibilitatii de schimbare continua a Regulamentului de urbanism, in functie de interesele private ale unui investitor. De exemplu, se aproba pentru aceeasi zona documentatii urbanistice care modifica regulamentul de mai multe ori intr-un an.

- crearea unor noi regulamente de urbanism, insuficient analizate, fara a se tine cont de toate elementele ce influenteaza regulamentul urbanistic local sau care vor fi afectate de acesta. Exemple: s-a constatat ca au fost intocmite si aprobate documentatii de urbanism care ulterior s-au dovedit ineficiente, intrucat nu s-au luat in considerare urmatoarele aspecte: 1) studiile de insorire, ceea ce a determinat imbolnavirea populatiei; 2) studiile de circulatie, ceea ce a condus la imposibilitatea circularii pietonilor, autoturismelor, ambulantelor, masinilor de pompieri sau de gunoi - vezi strazile din Pipera -, precum si la lipsa locurilor de parcare; 3) studii privind debitul de apa, gaz sau dimensionarea corecta a instalatiilor de canalizare si a celor electrice; 4) studii privind protectia mediului si calitatea aerului; 5) studii privind nivelul zgomotului sau chiar confortul psihic al oamenilor; 6) studii privind serviciile necesare populatiei, rezultate ca urmare a reconfigurarii unei zone.

Si exemplele ar putea continua. Toate aceste constatari ne fac sa tragem concluzia ca, in fapt, calitatea vietii oamenilor a scazut, nu a crescut, asa dupa cum s-a vrut la momentul reintroducerii urbanismului si conform definitiei acestuia. Spunem reintroducere pentru ca, dupa cum ne arata istoria constructiilor, se observa ca reguli de urbanism dateaza inca de la 1864.

Analizand modalitatea de realizare a planurilor derogatorii, se observa ca nu se evidentiaza felul in care modificarile (derogarile) propuse influenteaza din punct de vedere economic, social, demografic si chiar tehnic orasul si/sau zona supusa analizei. Aceste precizari nu apar in regulamentele date de PUZ-uri, pentru ca la elaborarea lor, in realitate, nu participa o echipa pluridisciplinara, asa cum ar trebui, lucru mentionat de altfel si in Regulamentul din 2006 referitor la organizarea si functionarea Registrului Urbanistilor din Romania.

Se impune, asadar, stoparea realizarii pe banda rulanta de regulamente derogatorii si elaborarea unei legi a constructiilor si a urbanismului care sa duca la evolutia unei localitati, nu la involutia acesteia. La nivelul Municipiului Bucuresti vorbim de sute de astfel de lucrari elaborate de ani de zile de aceleasi echipe sau persoane.

Ca urmare a dinamicii evolutiei activitatii in domeniul constructiilor, in ultima perioada, Inspectoratul de Stat in Constructii a constatat toate cele prezentate, in ceea ce priveste interpretarea reglementarilor legale in domeniu, dar si in ceea ce priveste aplicarea acestora.

Intrucat se inregistreaza tot mai multe plangeri si sesizari referitoare la constructii care sfideaza normele minime de urbanism, am concluzionat ca avem de-a face cu o tendinta generalizata. O simpla deplasare pe strazile din Bucuresti conduce la constatarea evidenta ca administratia nu este capabila sa gestioneze problema urbanismului. Bucurestiul este, incetul cu incetul, acaparat de cladiri care nu fac parte din respectivul peisaj, de blocuri sufocate de aparitia caselor ce au distrus spatiul verde, de cladiri monument strivite de turnuri mult prea inalte, de locuinte fara retele de utilitati. In acelasi timp, lipsiti de alternative, cetatenii sunt nevoiti sa cumpere astfel de locuinte, la preturi exorbitante, facand mari compromisuri legate de confort.

Ne-am pus intrebari! Am pus intrebari si am solicitat explicatii, raspunsuri si actiuni corective de la si impreuna cu factorii responsabili ce activeaza in domeniu.

Inspectoratul de Stat in Constructii a identificat si a incercat sa stapaneasca haosul creat in municipii si orase prin modalitatea in care se construieste in Romania. A intins o mana de ajutor tuturor celor lezati de indiferenta si incompetenta celor care trebuiau, inainte de a da mana libera in constructii, sa vina cu o viziune de ansamblu si cu reguli clare de urbanism.

Toate eforturile noastre, blocate de legi permisive si interese de grup, au condus la o concluzie: legislatia existenta este toleranta si stufoasa si, in unele privinte, necorelata cu domeniile conexe, de cele mai multe ori interpretarea normelor aplicabile fiind discutabila, atat in relatia cu actele normative subsecvente sau conexe, cat si in ceea ce priveste coroborarea cu dispozitiile Uniunii Europene in domeniu.

Sistemul legislativ de dupa 1990 s-a elaborat fara a se tine seama de interconexiuni in aplicare. Fiecare domeniu a cautat sa detina suprematia si sa fie independent si s-a reusit, in detrimentul interesului general.

In acest context, Inspectoratul de Stat in Constructii (ISC) a elaborat proiectul Codul amenajarii teritoriului, al urbanismului si al constructiilor din Romania, care intr-o prima forma este un cumul al legislatiei in domeniu, cu eliminarea unor inadvertente evidente si cu introducerea unor corecturi, adaptari si actualizari de stricta necesitate. S-a considerat util si potrivit acest mod de abordare pentru a pune la dispozitia tuturor celor implicati in domeniu - investitori, utilizatori, proiectanti, constructori, autoritati locale, organisme de control etc. - a unui act normativ complet si complex, care trateaza in mod unitar modul de actiune in acest domeniu, atat de important pentru existenta unei societati.

Codul amenajarii teritoriului, al urbanismului si al constructiilor sistematizeaza si coreleaza dispozitiile si se considera ca, prin aplicarea lui:

- se vor diminua costurile financiare indirecte ale contribuabililor prin scurtarea termenelor si eficientizarea activitatii de coordonare a executarii constructiilor;

- se va asigura intarirea disciplinei in urbanism si constructii concomitent cu asigurarea urmatoarelor deziderate: protejarea investitiilor, protejarea lucratorilor si descurajarea fenomenului contraventional si infractional in domeniul constructiilor;

- vor fi descurajate actiunile infractionale cum ar fi construirea pe terenuri pentru care nu se poseda titlul de proprietate sau de folosinta, spatii verzi, modificarea constructiilor prin actiuni care pot pune in pericol viata oamenilor sau a animalelor sau mediul inconjurator, intocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum si a proiectelor pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii de catre persoane fara drept de semnatura dobandit potrivit dispozitiilor legale.

Reflectand asupra spatiului urban, putem vorbi de un oras utopic si de un oras real. Orasul utopic este un oras perfect, un oras vazut de sus, de un ochi rece, care cuprinde totul in orizontul sau, insa un oras lipsit de viata. Realitatea cotidiana, insa, este orasul vazut de jos, de aproape, de la nivelul pasilor, este orasul prins in istoriile sale.

Cand va fi Bucurestiul o capitala precum Londra?

Noi, Inspectoratul de Stat in Constructii, vrem sa lasam generatiilor care vin posibilitatea indeplinirii acestui vis. Ii invitam pe toti factorii responsabili implicati sa ni se alature sa corectam realitatea cotidiana, caci "fara trecut, nu avem viitor!".

 

Trebuie sa profitam de faptul ca ne aflam intr-un an electoral

 

Radu Filipescu (presedintele Grupului pentru Dialog Social): GDS si revista 22 sunt de mai multa vreme preocupate de aceasta problema a urbanismului, a organizarii Capitalei. Am apreciat discursurile de dinainte, dar, pe undeva, cred ca sunt paralele cu realitatea, pentru ca reusesc destul de greu sa influenteze ceea ce se intampla. Demersurile noastre, ale societatii civile, si, din cate am observat, chiar ale Inspectoratului de Stat in Constructii nu prea au rezultate pentru ca, de fapt, puterea nu se afla in aceasta zona. Puterea se afla in zona politica, in zona partidelor, in zona institutiilor, cum sunt DNA si Procuratura, apoi vin institutiile de stat si societatea civila. Mai este si televiziunea, care este foarte importanta, si avem ocazia sa cerem televiziunilor sa se implice in aceste probleme. Sunt multe probleme importante de dezbatut, dar aceasta este o problema importanta si trebuie sa profitam de faptul ca ne aflam intr-un an electoral. Acum sunt alegeri locale si sunt propusi candidati care acum sunt in situatia de a promite. Vom vedea in ce masura respecta promisiunile pe care le fac. Dar ocazia aceasta nu trebuie pierduta.

As vrea sa dau un exemplu pentru toate aceste probleme generale, pentru ca exemplele concrete sunt foarte interesante. S-a vorbit mult de situatia in care s-au construit imobile care nu-si aveau locul. O tema de care ne-am ocupat, pe care o cunosc destul de bine - am studiat acte si contracte, dar tot timpul apar lucruri noi -, e legata de Strandul Tineretului. E un exemplu care ma face sa ma gandesc ca acest mecanism se repeta in alte zone, din cand in cand, cu acelasi succes, in sensul ca poti sa incalci orice lege. E vorba de doua contracte pe care Agentia Nationala pentru Sport le-a semnat cu doua firme, Trigranit si Tineretului SA, contracte care incalca vreo trei-patru legi. Nu e numai parerea mea, ci e si parerea Corpului de Control al Guvernului, care a facut un raport de 20 de pagini, in care sunt trecute cateva incalcari ale legii foarte clare si se cere pedepsirea celor care au semnat, anularea contractului si sesizarea DNA. Dupa acest raport, guvernul nu a mai urmarit ce se intampla. A fost incalcata Legea sportului. ANS a semnat un contract impotriva scopului pentru care ea functioneaza. Ea trebuie sa sprijine sportul, dar a semnat un contract prin care da 65.000 de metri patrati Tineretului SA, 11.000 de metri patrati catre Trigranit SA, actuala Kiseleff Bussines Plaza, pentru constructii imobiliare care prin contract nu au nicio legatura cu sportul. Poate, tangential, daca e o bunavointa a celor care au inchiriat acest spatiu. Dupa presiunile noastre, aceasta mica bunavointa se vede, dar nu prin contract: au inceput acum foarte superficial sa repare bazinele. Dar cum putem sa avem o garantie ca acest lucru se va pastra timp de 150 de ani? Contractele sunt pe 150 de ani si au prevazuta o clauza care precizeaza ca, daca chiriasul construieste pe teren orice, acea constructie e a lui. Aceasta nu e clauza de inchiriere, ci de contract de vanzare-cumparare si e o incalcare a Codului Civil. Acel raport al Corpului de Control al Guvernului impreuna cu contractul sunt dovezi suficiente pentru DNA, pentru Procuratura ca sa-i cerceteze pe cei care au semnat. De obicei, cand se ancheteaza un furt, se cauta amprente, dar in cazul acesta sunt suficiente aceste acte. Sunt semnate, sunt aprobarile fostului ministru Georgiu Gingaras, mai sunt niste aprobari care nu figureaza pe contract, dar sunt tacite.

S-a vorbit aici de cod in constructii, dar, daca el nu functioneaza, trebuie sa mai ai niste parghii. Sunt uneori situatii discutabile, dar Bucurestiul acum nu are strand, nu are bazine, vine vara, se fac 40 si ceva de grade si noi ne uitam la televizor cum anunta ministrul Administratiei si ministrul Mediului ca se schimba codul portocaliu in codul rosu. Nu mai ai altceva de facut decat sa te duci la strand sa te racoresti. In Bucuresti era Strandul Tineretului, iar acum nu stim ce se va intampa cu el. Deci, problema este ca noi sa insistam, fata de politicieni si fata de televiziuni, ca aceste teme sa fie sustinute si continuate. Noi, la GDS, ne ocupam de doi ani de Strandul Tineretului si cred ca fiecare caz trebuie urmat la fel. Am avut discutii in care am cerut dezvoltarea unor baze sportive, a caror situatie in Bucuresti a ajuns un dezastru. D-l Nicusor Dan propune ca aceste intalniri sa se continue cu candidatii la primarie, ceea ce cred ca ar fi o idee buna. Bazele sportive sunt foarte putin sustinute, pe de o parte, pentru faptul ca nu tin neaparat de primarii. Dar acum, candidatii sunt persoane care de obicei au functii in partide. E o pacaleala: candideaza cineva la primarie si dupa aceea apare o problema, spune "nu eu hotarasc, ci consilierii". Cred ca ar trebui sa incercam sa responsabilizam partidele cu aceste teme.

 

Grupuri infractionale in administratia locala

 

Mihai Tatulici (realizator la Realitatea TV): Sprijinim initiativa dvs., dar acesta nu e un motiv sa nu vad tai maioneza iluziilor si tonul academic in care vorbiti si care nu foloseste la nimic. In diversele formate de emisiuni pe care le-am facut la Realitatea TV, am abordat acest domeniu si am constatat de fiecare data ca lupta impotriva coruptiei e un subiect desuet. Mai mult decat atat, e invelit de dvs. intr-un academism fasait, fara nicio relevanta, care ascunde lasitatea, lipsa de atitudine, profesionalism si incapacitatea de a lupta, adica de a depasi conditia de cetatean egoist care vrea sa se salveze singur in tranzitie.

 Inspectoratului de Stat in Constructii nu are nicio putere. Acolo unde ar trebui sa inceapa puterea lui se termina prerogativele legale. E de tot rasul sa constati in teritoriu - si am facut in 4 ani 126 de emisiuni, intalnind administratie locala, judeteana, centrala si institutiile statului -, ca e un smen generalizat, fioros si obraznic pe deasupra. Ti se rade in nas. L-am auzit pe d-l Filipescu invocand nevoia abordarii partidelor. Cred ca glumiti. Consiliul local de la Voluntari este un grup infractional organizat majoritar PSD, cu primarul PSD in frunte. Consiliul local de la Snagov este un grup infractional organizat majoritar PD-L, cu primar PD-L in frunte. Consiliul local Otopeni este, de asemenea, un grup infractional organizat PNL, cu primar PNL in frunte. Mai mult decat atat. Centura de bani a Capitalei, care inseamna trecerea din domeniul public in privat, in concesiune si dupa aceea la diversi baieti destepti a unei suprafete reprezentand 146 de miliarde de euro este marea miza a developerilor, a brokerilor si a altor structuri de interese economice care survoleaza partidele ca Boeing-ul, nici nu se vede partidul la inaltimea de la care vorbesc ei. Mecanica de lucru a ajuns sa fie generalizata pe un sistem foarte subred din cauza mizei vanzarilor terenurilor. Un consiliu local, format din 14-17 persoane, este mituit pana la nivelul de 100.000 de euro pe consilier. Exemplele sunt foarte multe. Centurile orasului, aglomerarile urbane, constructiile de autostrazi, toate au nascut un concubinaj fioros si sinistru intre primar, consilieri, arhitectul-sef, cu concursul impotent si obraznic al institutiilor statului. Am exemplu - d-na Isopescu o sa primeasca si documentatia - de inspector in Inspectoratul de Stat in Constructii Ilfov, care fuge de la o emisiune, realizand ca el e in cauza, care copiaza din actele primariei raspunsuri pe care le da cetatenilor revoltati: ce scrie primarul, trimitandu-l pe cetatean la plimbare, asa scrie si ISC, cu acelasi text, cu aceeasi virgula, semn ca intre cei doi este un concubinaj perfect. Este trimis la plimbare un cetatean nenorocit, care si-a construit casa pe vremea cand PUZ-ul era P+2 si acum constata ca e inconjurat de blocuri P+9, P+11, care sunt toate in gradina lui. Omul asta e dement ca lupta pentru drepturile lui? Dar stiti cu cine lupta? Cu o structura infernala, organizata, obraznica si insolenta, care-si bate joc de el inclusiv in Tribunalul de la Buftea. Care si aia e o structura organizata sa protejeze distractia asta de multe sute de milioane de euro. Imi zdrobesc plamanii si mintea ca sa gasesc solutii, dupa lege, incercand sa apar oameni care n-au nici o sansa nici in justitie, nici la primarie, nici la consiliul local, nici la ISC si, regret, nici la televiziune, pentru ca noi nu suntem o institutie care cerem case pentru oameni.

Materia cu care lucram noi sunteti dvs. Ce ne oferiti dvs.? Mici subiecte despre conflictul dintre constructori si arhitecti. Lucrurile sunt foarte simple. Reformele legislative sunt neterminate, iar legile sunt intr-o forma de haos cumplit, la un nivel de inadecvare pe care orice specialist dintr-o institutie a statului o cunoaste, dar n-are nici un chef sa opuna rezistenta. Sa lupte acum, cand e de furat, de strans bani pentru cumparat case, pentru cumparat terenuri? Asta este problema. Eu va felicit pentru faptul ca ati facut acest seminar, va admir foarte mult pentru cat de multe lucruri stiti si va detest pentru cat de putin faceti. Asta este provocarea mass-media.

R. Filipescu: Va spun despre dosarul privind Strandul Tineretului. Am trimis o scrisoare la DNA, care ne-a raspuns ca a fost trimisa la Procuratura, Procuratura ne-a raspuns ca s-a trimis la Circa 6 de Politie. Deci e clar, din ce spune ISC, si dvs., si noi, ca blocajul este si la justitie. Daca ei, din atatea cazuri, nu au niciunul rezolvat, e clar ca mecanismul merge mai departe.

M. Tatulici: Stiti ce salariu are un arhitect-sef dintr-un consiliu local al unui oras de 30.000 de locuitori? 9 milioane de lei. Stiti pe cati bani traieste? Intre 150.000 si 200.000 de euro pe luna.

 

E in joc prestigiul arhitectilor si al inginerilor

 

Ana Blandiana (presedinta Fundatiei Academia Civica): Aceasta intalnire a fost organizata din partea Academiei Civice de vicepresedintele ei, d-l Nicolae Noica. Mi se pare absolut impresionant felul in care un fost ministru al Lucrarilor Publice - si ar fi extraordinar daca tot felul de ministri din alte domenii ar proceda la fel - continua de pe bancile societatii civile sa-si urmareasca obiectivele si sa incerce sa salveze si sa continue ceea ce incepuse sa faca.

 Trebuie sa va fac o marturisire: in acest domeniu al dvs. sunt cel mult victima. Am trecut si trecem in continuare prin niste intamplari absolut incredibile, ca proprietari ai unei case cu mansarda, langa care, pe baza unor schite false, care au primit aprobari fara sa fie verificate, urma sa se ridice un bloc.

Dezastrul urbanistic al Bucurestiului nu este decat un simbol, decat ceva care se vede prin propria constiinta, prin faptul ca este vorba de lucruri care se vad, un simbol al coruptiei care exista in toate domeniile. Nu pot sa nu generalizez, din moment ce in acest domeniu, in care totul se vede si fiecare locuitor si fiecare trecator pe strada isi da seama ca nu poate fi vorba decat de coruptie, atunci cand casele de patrimoniu sunt lasate sa se darame de la sine ca sa se poata folosi terenul, atunci cand se ridica langa o catedrala un bloc de patru ori mai inalt s.a.m.d. Tocmai fiindca ne afecteaza viata de fiecare zi, nu trebuie sa tacem si cred ca nu trebuie sa taca nimeni. Sunt convinsa ca tot ce a spus d-l Tatulici este adevarat, dar trebuie sa spun ca televiziunile publice si comerciale nu fac nimic din ce ar trebui sa faca pentru asta.

Arhitectii si constructorii au trecut printr-o perioada tragica in care nimeni nu le putea cere sa fie eroi. A te opune indicatiilor familiei Ceausescu - si cu siguranta stiti mai bine decat mine, aceste indicatii devenisera anecdota si povestiri in toata tara - presupunea eroism. Nimeni nu are dreptul sa ceara nimanui sa fie erou. Eroii hotarasc singuri daca sunt sau nu in stare sa fie eroi. Dar daca, dupa o asemenea perioada, in care prestigiul a doua profesiuni absolut demne de admiratie a fost terfelit, urmeaza o perioada in care nimanui nu mai are de ce sa-i fie frica si in care cei care nu s-au opus dictatorilor nu se opun nici mafiotilor, atunci prestigiul profesiunilor dvs. intr-adevar nu mai are scapare. Este vorba despre cum se va vedea si din afara, si din perspectiva istoriei ce au facut arhitectii si inginerii din Romania pentru ca Romania sa nu arate ca un haos murdar si acoperit de dovezile coruptiei. Pentru ca nu e nevoie sa se aduca dovezi juridice pentru a intelege ca tot ce se intampla este o forma de coruptie, inclusiv a justitiei, asa cum de altfel spunea si Radu Filipescu. Daca nu ar fi asa, atunci de mult cei care fac astfel de lucruri pe care le vedem noi ar fi fost pedepsiti. Nu-mi doresc decat sa ajungem intr-un moment in care sa ne putem intalni si sa ne spunem ca am contribuit cu ceva, cat de putin, la oprirea acestui dezastru.

 

Ordinul Arhitectilor nu e de acord cu Codului constructiilor

 

Serban Sturdza (presedintele Ordinului Arhitectilor): As vrea sa incep cu un gest. Am sa scot de pe panou o fotografie ca sa clarific lucrurile. Atata timp cat fotografia cladirii Uniunii Arhitectilor este pusa alaturi de fotografiile cladirilor de langa Catedrala Sf. Iosif si de langa Biserica Armeneasca, inseamna ca noi nu avem ce cauta in compania dvs. Adica, arhitectii si urbanistii nu au ce cauta in aceeasi sala cu Inspectoratul de Stat sau cu alte institutii de stat, atata timp cat fotografiile astea stau alaturi. Aceasta fotografie reprezinta premiul Uniunii Arhitectilor de acum cativa ani, recunoscut in toate publicatiile de profesie din lume, si este opera unor reputati arhitecti ai nostri si nu poate fi niciodata pusa alaturi de celelalte fotografii. Faptul ca este pusa dovedeste ca dreptul la arhitectura in tara aceasta nu exista.

Daca o sa cititi in Codul constructiilor, asa cum e el alcatuit acum, o sa va mirati de cat de putine ori apare cuvantul "arhitectura". Chestiunea aceasta explica faptul ca noi cautam sa transformam actul de construire in act politienesc, exact cum o facea Ceausescu. Orasele sunt conduse de primarii in toata lumea si primariile trebuie sa faca controlul asupra constructiilor, fiecare in ograda ei. Deci, lasati primariile sa-si administreze ograda.

Sa luam cazul absolut regretabil si revoltator de la Constanta. Peste 100 de documentatii au fost trisate ca sa capete realizare. Eu ma intreb de ce nu ati actionat in momentul in care ati observat si trebuie sa schimbam legile pentru ca, de fapt, sa respectam ceea ce este normal, sa respectam o legislatie absolut obisnuita. Se putea pur si simplu observa sau descoperi acest lucru, asa cum este si cazul cu Strandul Tineretului. Inseamna ca nu se doreste. In schimb, se doreste putere suplimentara pentru manevre. Din cauza aceasta am afirmat public ca actualul Cod al constructiilor, cum este propus, este o cacealma. Si pot sa dovedesc pas cu pas, daca este cazul.

As vrea sa ma refer la ce spune d-l Tatulici si va rog sa cercetati situl Salvati Sinaia si ce trebuie sa salvam. Inspectoratul de Stat, din pacate, merge mana in mana cu primarul orasului Sinaia si cu tot grupul infractionar. Acum cateva zile au fost fisuri pana si in primarie, din cauza proastelor lucrari pe care le face. As vrea sa anunt GDS si pe d-l Filipescu ca Ordinul Arhitectilor, Filiala Bucuresti, printr-o actiune absolut laudabila, a hotarat sa deschida un concurs pentru salvarea Strandului Tineretului din proprie initiativa, ca manifest. Concursul vizeaza restaurarea si refacerea strandului.

Senzatia mea este ca, daca stau sa ma uit la Codul civil al dezvoltarii urbane, urbanismului si constructiilor in Viena, imi dau seama ca nu poti sa faci o legislatie foarte scurta si concisa dintr-o problema foarte complexa si nici nu poti sa pui aceasta legislatie, asa cum e facuta, in spinarea unui minister cum este Ministerul Lucrarilor Publice si d-lui Borbely. Deci nu d-l Borbely a facut aceasta documentatie si nici nu si-a insusit-o. Chestia asta trebuie sa fie clara.

In concluzie, vreau sa va transmit ca Ordinul Arhitectilor din Romania dezavueaza ideea Codului constructiilor asa cum e el compus acum, inclusiv ceea ce se cheama justificarea lui, pentru ca acolo sunt lucruri neadevarate. Noi vom incerca sa ajutam societatea romaneasca si nu suntem deloc departe de a fi dispusi sa conlucram, dar nu in conditiile astea. Este o chestiune legata de manipularea opiniei publice.

Nicolae Noica: Raman putin surprins de punctele de vedere exprimate de d-l arhitect Sturdza. Am subliniat de la inceput ca nu discutam aici de Codul constructiilor. Am spus ca noi discutam ca legislatia din Romania nu este bine pusa la punct si permite din aceasta cauza urbanism derogatoriu si tot felul de abuzuri. Vreau sa mai lamurim inca un lucru, ca principiu, pe care trebuie sa-l intelegem foarte bine: noi vrem sa gasim aici solutii, nu sa ne descarcam unul pe altul pe diverse treburi. Suntem toti o echipa si trebuie sa gasim niste cai de rezolvare a acestor probleme, acesta este mesajul: sa incercam sa rezolvam problemele cu care ne confruntam.

 

Sanctiuni necesare

 

Peter Derer  (fost presedinte al Uniunii Arhitectilor din Romania): Zona in care discutam presupune doua componente: interesele particulare si interesele publice. In fiecare dintre noi exista aceste tipuri de interese. Interesele particulare sunt sustinute, evident, indiferent daca cineva este doar o simpla persoana particulara, investitor, dezvoltator etc. Aici ar fi de discutat despre calitatea lor. Unii sunt seriosi, altii sunt investitori itineranti, a caror prezenta am simtit-o anul trecut si se simte si anul acesta. Prezenta lor se simte in diferentele de pret de constructii din Romania, in comparatie cu cele din Ungaria si Bulgaria. De partea cealalta suntem noi toti. Problema e ca atunci cand vrei sa locuiesti intr-un oras trebuie sa accepti sa renunti la anumite drepturi. Iar drepturile astea ar trebui sa fie girate, armonizate de administratia publica. Adevarul este ca in Romania administratia publica lasa de dorit, nu isi face treaba. Sigur ca nu trebuie generalizat. Dar se vede foarte limpede: orasul reflecta societatea. Noi ar trebui sa fim aparati in interesele noastre. Exista cateva instrumente: unul dintre ele este autorizatia de construire. De partea primariei, ar trebui sa fie justitia, urbanistii. Trebuie inteles ca urbanismul nu este o profesiune liberala, dar in acceptiunea din Romania ea este trecuta in aceasta categorie.

In partea cealalta, interesele private sunt sustinute de profesiile liberale. Nu avem ce sa facem. Arhitectul lucreaza pentru un investitor privat. Investitorul privat este interesat sa scoata un profit. Dar trebuie sa existe o ponderare din partea administratiei publice. Or, aceasta sita, la noi, nu exista.

In aceasta idee as propune cativa pasi mici. Aceasta administratie publica trebuie controlata. E adevarat exista controlul la 4 ani, dar in 4 ani fac tot felul de lucruri. Deci trebuie sa o controlam si intre alegeri. Ar trebui sa avem Legea participarii publice. Deci trebuie sa prevenim anumite lucruri. Chestia cu Strandul Tineretului sau alte situatii: ele trebuiesc afisate in public. Trebuie sa existe PUZ-uri in discutie publica. Oamenii invata sa faca o dezbatere publica, o consultare publica pentru PUZ. In momentul in care PUZ-ul este obtinut acesta devine lege. Dam dreptul sa faca legea unui singur individ impotriva tuturor? Legea participarii publice a fost anuntata acum vreo 7 ani si inca o mai asteptam.

A doua problema legata de PUZ-uri este ca in primarie sa existe un birou de urmarire a implementarii PUG-ului, unde s-ar putea vedea de ce este nevoie de 2-3 PUZ-uri pentru acelasi amplasament. Sau sa vedem de ce e nevoie sa inlocuiesc eu PUG-ul, care a costat bani publici, cu PUZ-uri.

Parlamentarii s-au chinuit 20 de ani sa scoata legi. Ele sunt cum sunt. Pentru ce se intampla in spatiu important e nu sa modific toate legile, nu sa fac o culegere de extrase, ci sa incerc sa verific tot ce exista la nivel de lege in materie de sanctiuni. Atunci se poate face in Parlament completarea legilor: sa existe capitole de sanctiuni si, in acelasi timp, sa se prevada resursele pentru aceste structuri care urmaresc sanctionarea.

 

Problemele sunt la administratia locala

 

Crisan Atanasiu (vicepresedintele Ordinului Arhitectilor din Bucuresti): Sunt arhitect practicant cu experienta de peste 40 de ani in proiectarea si realizarea cladirilor. Aceasta experienta m-a invatat ca actul de arhitectura este imposibil fara a tine cont de intentiile constructorilor. Sunt dintre aceia care militeaza pentru colaborare si evidentierea interesului comun si repudiez orice idee de conflict intre aceste doua profesii. Personal, sunt pentru ideea de a disciplina domeniul investitiilor in constructii. Modalitatea in care incercam sa facem aceasta disciplinare ar trebuie sa faca obiectul discutiei.

Noi sustinem ca nu exercitarea profesiei de arhitect creeaza probleme in realizarea si dezvoltarea constructiilor in Bucuresti. Problemele Bucurestiului sunt altele si ele se localizeaza, in special, la administratie. Bucurestiul are nevoie de un nou Plan de Urbanism General. Au aparut noi cartiere, dezvoltari imobiliare vaste. Or, pentru aceasta este nevoie de reconsiderarea POT, a CUT, regimurilor de inaltime.

Alta problema este aceea legata de dreptul de proprietate si de interesul obstesc fata de acesta. Exista o reticenta nejustificata fata de expropieri si demolari. Ceea ce impiedica de multe ori sa se ajunga la o solutie adecvata. In acelasi context este problema a sute de parcele neconstruite sau constructii de clasa inferioara - cocioabe -, care blocheaza terenuri cu o amplasare si valoare deosebite. Si aici apare reticenta in a pune ordine si de a realiza o proportie mai buna in relatia dintre proprietate si urbanizare.

Apoi avem problema cartierelor noi, unde s-a construit haotic, pe strazi cu aspect de ulita, fara pic de acces, fara adaptare la traficul prezent si mai ales la cel viitor, fara utilitati, pe suport topografic defectuos. Eu nu ma refer la calitatea arhitecturii: o casa dureaza 50 de ani, un cartier dureaza 200 de ani.

Este inadmisibila prevalenta intereselor comerciale asupra imaginii urbane: daca unele locuri suporta afise publicitare, s-a mers prea departe cu acoperirea unor fatade cu reclame. Aici, sigur, tot administratia are un cuvant de spus. Noi trebuie sa o convingem ca asa nu mai merge.

Este o conceptie total eronata despre spatiul verde: sunt de parere ca trebuie mai degraba arbori decat flori, mai degraba iarba decat alei si mai degraba plantatii decat garduri. Cu toti stim ce se intampla: s-a macelarit Parcul Obor, unde s-a cladit sediul Primariei Sector 2, s-a macelarit spatiul verde din jurul Salii Palatului, unde s-au facut niste alei odioase, si exemplele pot continua.

Bulevardele si strazile Capitalei au debitul depasit. Degeaba se propun garaje si parcaje. Singura solutie este descurajarea transportului individual si incurajarea transportului in comun. Este nevoie mai ales de reabilitarea tramvaiului. Experienta oraselor civilizate ne arata ca este nevoie de tramvaie moderne si silentioase, in contradictie cu tramvaiele grele si zgomotoase, datand din anii 1970, care au o uzura tehnica si morala de 30 de ani. Nu ma refer la solutiile paguboase adoptate pe Soseaua Giurgiului, Bulevardul Timisoara si linia tramvaiului 41. Aceste solutii cu sit propriu pentru linia de tramvai nu sunt adecvate.

In legatura cu autorizarea constructiilor: arhitectii se lovesc de nerespectarea termenelor eliberarii avizelor, de lipsa de profesionalism din partea operatorilor din primarii, bete in roate in realizarea documentatiei.

Revin la idea disciplinarii activitatii in domeniul constructiilor. Eu cred ca exista necesitatea de a intocmi un codex de legi care sa reglementeze juridic. Cred ca se poate face treaba asta in trei etape. In prima etapa sa se stabileasca si sa se defineasca ideile generale, corelate cu cele din domeniile implicate: organizarea teritoriului, urbanism, arhitectura, inginerie, tehnici, moduri de executie a constructiilor, instalatii etc. Etapa a doua: fiecare entitate responsabila de un domeniu sa-si alcatuiasca propria lege. Etapa a treia: corelarea si armonizarea reglementarilor specifice si delimitarea clara a segmentului ce revine Inspectoratului de Stat in Constructii.

 

Feed-back-ul societatii civile

 

Mariana Eftenie  (profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti): Arhitectura este in egala masura gen artistic si gen pragmatic si, in consecinta, in zona genului pragmatic ea poate fi cuantificata si judecata ca atare. Propunerea pe care o fac este urmatoarea: un sistem de feed-back de reglare a gestului arhitectural in oras prin interventia societatii civile. Pentru aceasta trebuie ca societatea civila din Romania sa-si gaseasca mijloacele operationale concrete si eficiente, nu doar dezideratele.

In 1990, cu prilejul unui prim concurs arhitectural urbanistic pentru Piata Victoriei, m-am ocupat, alaturi de un grup de studenti de la Arhitectura, de sondaje de opinie. Si acum am caietele de la sondaj, pe care as vrea sa le public. Raspunsurile unei societati care abia iesise dintr-un al tip de experienta demonstrau un urias potential de reactie, de initiativa, care acum doar trebuie asezat intr-un sistem operational. Este singura posibilitate ca gestul arhitectural urbanistic in oras sa se reconfigureze, sa iesim din aceasta situatie in care ne aflam in acest moment trist. Reactia societatii civile arata ca situatia este grava. Nu as spune ca este dezastruoasa, pentru ca orasul este un organism viu, are capacitatea de a se regenera. Important este sa intelegem acest lucru si cred ca impreuna putem sa incercam sa facem ceva, nu la modul demonstrativ, retoric, sentimental, emotional, ci cu instrumente profesionale precise.

 

Legislatia in domeniu trebuie modificata, actualizata si armonizata

 

Marin Cristea (directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii): Din tot ce traim, din tot ce auzim rezulta clar ca legislatia in domeniu, fie ca este vorba despre urbanism, fie ca este vorba despre executii, trebuie modificata, actualizata si armonizata. Cand spun armonizare, ma refer la faptul ca fiecare minister si-a dorit sa faca tot felul norme care sa nu permita nereguli in constructii. Uitati-va in toata legislatia Ministerului Mediului, a Ministerului Culturii, a Ministerului Agriculturii si a Ministerului Transporturilor, fiecare are niste reguli care, de fapt, converg mai bine sau mai rau la o legislatie coerenta in domeniul arhitecturii, urbanismului, amenajarii teritoriului si constructiilor. Cu alte cuvinte, este de stricta necesitate o astfel de armonizare, pentru ca altfel se ajunge la situatii grele chiar pentru justitie. Cand justitia nu are un element clar, care sa o determine sa traga o concluzie si sa propuna o masura, avem o problema.

In al doilea rand, este vorba de a veghea inca o data asupra masurilor directe de blocare a accesului la nereguli. Aproape totul se face incalcand legile. Le-am permis celor care sunt obisnuiti sa traiasca in nereguli sa se imbogateasca din ele. Nu intelegem ca, de fapt, urbanismul conditioneaza poate 100% calitatea vietii in localitatea in care traim.

Cobor putin catre aceste proiect de Cod, in care ne propunem modificari legislative care sa blocheze neregulile. Citindu-l, am vazut ca nu s-a urmarit eliminarea in totalitate a posibilitatii de nereguli. Nu este suficient pentru inlaturarea neregulilor. Nu sunt prezente limitarea acelor activitati in documentarea de urbanism care ingreuneaza si lungesc drumul pana la executia lucrarilor.

Sunt, in acelasi timp, lucruri grave legate de incadrarea si categorisirea inginerilor in constructii. S-au tot cautat forme de exprimare. Ce este inginerul in constructii? Ingineri in constructie sunt absolventii Universitatii Tehnice de Constructii si de Instalatii. Numai acestia au drept de semnatura. Apoi, este vorba de o raspundere solidara cand vorbim de proiecte de urbanism. Cu alte cuvinte, arhitectul, proiectantii de executie, inginerii, tehnicienii raspund solidar pentru neregulile privind calitatea constructiei. Raspunderea ar trebui sa fie personala.

 

Sanctionarea e importanta, dar mai importanta este prevenirea

 

Gheorghe Patrascu  (director general in Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor): Sigur ca legislatia este foarte importanta, dar nu este totul. In conditiile din Romania s-a simtit faptul ca ea este inadecvata, dar aceasta nu inseamna ca tot ce se intampla se intampla din cauza legilor.

Exista multa dreptate in ceea ce s-a afirmat acum. Dar trebuie sa vedem de ce exista derogarile invocate. Ele sunt de la inceputul existentei legii, dar atunci nu exista presiunea economica. Noi am recomandat un audit realizat pe doua planuri: cu o grupa de experti romani si o grupa de experti francezi. El este finalizat. S-au tras niste concluzii. Senzatia ca este o problema foarte complexa si grava s-a accentuat si nu se poate merge pe o modificare legislativa instantanee. Nu cred ca se poate merge nici macar doar pe amendarea legii. Este nevoie de o schimbare mai profunda, pentru ca urbanismul nu inseamna numai legislatie. Ar trebui sa se emita o ordonanta de urgenta care sa intervina pe niste zone limitate. Exista prevederi care se refera la proprietate, deci ele s-ar putea sa nu fie modificate prin ordonanta de urgenta. Una din constatarile expertilor este aceea ca legislatia nu este conectata la restul legislatiei. Este nevoie de vointa politica. Aici va trebui sa avem in vedere si acest context al dezbaterii publice, al problemelor ridicate de societatea civila. Cred ca asa vom reusi sa avem mai repede rezultate decat cu initiative izolate sau chiar inadecvate. Deci, referindu-ne la legislatie, nu cred ca o modificare izolata va rezolva problema si nu cred ca numai capitolul sanctiuni este important. Legat si de activitatea Inspectoratului de Stat in Constructii, pot spune ca sanctionarea e importanta, dar mai importanta este prevenirea. Urbanismul modern se practica prin informare, prin consultare, si mai putin prin pedepse.

 

Problema patrimoniului

 

Maria Berza  (vicepresedinte al Fundatiei Pro Patrimonio): Romania este membra a UE, un club continental a carui deviza este "unitate in diversitate". Care este diversitatea pe care Romania o aduce in unitatea continentului european? Diversitatea culturala, fireste. Romania are un patrimoniu cultural deosebit de bogat, de divers, este o tara multiculturala. Dar ce face Romania pentru apararea culturii sale si a diversitatii sale culturale si pentru transmiterea ei intacta sau imbogatita generatiilor viitoare? Nu voi face comparatii cu Londra, cu Parisul, cu Roma, ci cu tari care vin ca si noi din zona comunista, fostele tari comuniste din Europa Centrala si de Est si din fosta Uniune Sovietica: Tarile Baltice, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia si Slovacia. Ce fac aceste tari, spre deosebire de noi? Din momentul in care statul de drept a inceput sa functioneze in ele, primul efort a fost acela de conservare si reabilitare a patrimoniului lor cultural. Noi am reusit, cu foarte multe fraze, cu foarte putini bani, sa realizam mari proiecte pe care le-am prezentat ca modele propriei noastre tari, cum este proiectul Sibiu, dar care nu constituie, din pacate, exemple de urmat aproape pentru nimeni.

 Riscam sa devenim o populatie care nu va mai avea in prospecte turistice decat manastirile din nordul Moldovei, satele cetati fortificate sasesti din Ardeal, manastirile din Oltenia si cateva palate celebre: Peles, castelul Huniazilor etc. In jurul lor toate celelalte vor disparea. Stim foarte bine ce se intampla cu cladirile monument istoric. Situatia cea mai dramatica este starea in care se afla zonele de arhitectura protejata. Acesta este un subiect pe care as vrea sa-l abordez. Deoarece in vara trecuta  Uniunea Arhitectilor, Ordinul Arhitectilor, cateva ONG-uri si asociatii ale arhitectilor si Fundatia Pro Patrimonio au elaborat impreuna un proiect de completare a Legii monumentelor istorice privind instituirea aceluiasi regim al zonelor de arhitectura protejata si, cu aceasta ocazie, instituirea unui moratoriu in ce priveste autorizarea demolarilor de cladiri sau eliberarea de autorizatii de constructie in zonele protejate. Am inaintat MCC aceasta suma de articole si nu s-a intamplat nimic.

Romaniei ii lipsesc multe, dar mai ales o strategie culturala coerenta, o strategie de patrimoniu si asumarea unei politici de protejare a patrimoniului cultural. Acesta este un lucru care nu a preocupat niciodata cu prioritate niciun guvern postrevolutionar al Romaniei. Cred ca toti cei care ne aflam aici, reprezentanti de ministere, ai organizatiilor profesionale, societate civila etc., trebuie sa dam o urmare vehementa si perseverenta intalnirii noastre. Altfel, ne vom intalni din nou peste doi ani, vom constata ca orasele noastre vor fi si mai mutilate, ca o populatie obosita si deznadajduita le priveste fara sa aiba niciun fel de speranta de rezolvare.

Romulus Rusan (vicepresedinte al Fundatiei Academia Civica): Dupa ce Sibiul a fost Capitala Culturala Europeana, acum cateva zile s-a distrus o moara foarte veche saseasca, care era piesa de patrimoniu. Eu cred ca trebuie o politie asupra autoritatii care abuzeaza, asupra celor care profita de permeabilitatea autoritatilor. Si in sensul acesta, desi eu nu sunt specialist, subscriu la orice masura, oricat de dura, care sa dea inspectoratelor in constructii puterea de a interveni acolo unde este cazul. Pentru ca, altfel, noi cetatenii suntem pusi in fata unor fapte implinite.

 

 

Rezolutia dezbaterii Arhitectura, constructii, urbanism

10 aprilie 2008

 

 In cei doi ani care au trecut de la precedenta reunire a organizatiilor neguvernamentale interesate de corecta dezvoltare a oraselor Romaniei, inclusiv a Capitalei Bucuresti, sectorul constructiilor a continuat sa creasca exponential, paralel cu degradarea peisajului urban si agresarea patrimoniului monumental. Imaginea procesului de dezvoltare imobiliara exemplificat pe Bucuresti este redata corect in raportul  Asociatiei Salvati Bucurestiul, publicat in presa si difuzat pe canale TV in luna martie a.c.

Fata de aceasta situatie, organizatiile neguvernamentale si profesionale subsemnate, delegatii ministerelor de resort s.a. au trecut in revista cele mai recente evolutii in domeniul arhitecturii, constructiilor si urbanismului, au analizat situatia asa cum s-a concretizat in cazul Capitalei, discutand probleme legate de armonizarea, aplicarea si monitorizarea cadrului legal specific. Urmare a analizelor si dezbaterilor pe marginea starii dramatice a oraselor din Romania, inclusiv a Capitalei Bucuresti, rezulta urmatoarele propuneri:

1. Promovarea pana la 1 octombrie a.c. de catre Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor a proiectului de act normativ privind informarea populatiei si participarea ei la activitatile de urbanism si amenajare a teritoriului;

2. Incheierea, pana la 1 octombrie a.c., a contractelor pentru lucrarile de reactualizare a Planurilor Urbanistice Generale pentru orase, municipii si pentru Bucuresti, incluzand un capitol dedicat strategiei de reevaluare si evidentiere a patrimoniului construit si a peisajului cu valoare culturala. Pana la finalizarea PUG-urilor,  PUZ-urile nu vor putea fi elaborate decat la comanda autoritatilor locale, fiind avizate de ministerele de resort;

3. Reasezarea pe baze temeinice a institutiei arhitectului-sef, prin extinderea atributiilor in domeniul dezvoltarii durabile, a esteticii urbane si a protectiei peisajului cultural, perfectionarea activitatii departamentelor locale de control in constructii, concomitent cu eliminarea prin ordonanta de urgenta a prevederilor legale care genereaza situatii de urbanism derogatoriu;

4. Asumarea obligatorie de catre Ministerul Culturii si Cultelor, precum si de catre structurile sale deconcentrate a rolului de monitor al dezvoltarii localitatilor pe fundamentele mostenirii istorice si in perspectiva unui orizont cultural marcat de individualitatea fiecarui oras;

5. Adresarea catre administratia publica locala a solicitarii de completare a organigramei cu birouri de monitorizare a aplicarii planurilor urbanistice generale si de verificare a manierei de protectie a patrimoniului cultural (zone protejate, zone de protectie a cladirilor de cult etc.);

6. Stimularea bunei conduite in urbanism, prin infiintarea unei sectii specializate in imobiliare pe langa DNA, a unor instante judecatoresti specializate, a postului de Avocat al Comunitatii pentru procese in domeniul imobiliar, ca si introducerea in legislatia specifica a imprescriptibilitatii pentru fraude in imobiliar cu efecte grave asupra localitatii;

7. Continuarea conlucrarii dintre ONG-urile interesate de domeniul urbanismului, constructiilor si arhitecturii, precum si tiparirea in comun a unei publicatii (eventual sub forma unei "Gazete Municipale", dupa modelul interbelic din Capitala).

 

Semnatari:

Grupul de Istoria Constructiilor

Fundatia "Academia Civica"

Grupul de Dialog Social

Asociatia "Salvati Bucurestiul"

Fundatia "Pro Patromonio"

 

Cosemnatari:

Ordinul Arhitectilor din Romania

Ordinul Arhitectilor - Filiala Bucuresti

Uniunea Arhitectilor din Romania

Registrul Urbanistilor din Romania

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2023 Revista 22