Avem nevoie de o Europă competitivă!

Criza euro, criza refugiaților, criza tero­ris­mului: Europa pare să fie într-o criză aproa­pe permanentă. Populiștii și de­ma­gogii avansează în toată Europa. Critica fa­ță de Europa și în­vi­no­vățirea Bruxellesului pen­tru orice eșec par să fie „în vogă“ mai mult ca oricând. În această situație, ris­căm să pierdem din vedere ima­ginea de ansamblu: com­petitivitatea rămâne sin­gu­ra noastră opțiune, dacă to­tuși vrem să con­tăm pe scena globală.

Uniunea Europeană este o poveste de suc­ces unică. Nu doar că a pus capăt răz­boa­ielor eterne și vărsarii de sân­ge de pe în­treg continentul, dar a generat, de ase­me­nea, un nivel de prosperitate eco­nomică fără precedent pentru popoarele Europei. Unificarea Europei după al doilea război mondial s-a fondat pe integrarea eco­no­mi­că. Puterea și influența Europei în lume s-au bazat mereu pe prosperitate economică. De­­vine o problemă de auto­afir­mare a con­ti­nentului pentru a rămâne com­petitivi, cu scopul de a menține aceas­tă pro­s­pe­ri­tate.

În medie, astăzi cetățenii o duc mai bine de­cât în orice alt moment din istorie. Eu­ropa își revine încet, dar constant din cri­za economică. PIB-ul agregat al UE este în prezent cu 11% mai mare decât în 2005. În aceeași perioadă, PIB-ul Ro­mâ­niei a cres­cut cu 34%, ceea ce arată succesul eco­nomic al aderării țării la Uniunea Eu­ropeană. PIB-ul Irlandei a crescut cu 7,8% în 2015, după o creștere de 5,2% în anul precedent. Disciplina bugetară, re­for­mele structurale și investițiile specifice își arată roadele.

Cu toate acestea, șomajul - deși la nivel eu­ropean se află în declin – rămâne prin­cipala problemă pentru o mare parte din sudul Europei, unde tinerii sunt cei mai afectați. În Spania, 45% dintre tinerii cu vârste de sub 25 de ani sunt fără un loc de muncă. În Italia, șomajul în rândul ti­ne­ri­lor ajunge la 37%, în Portugalia, la 30%. Eu­ropa nu își poate permite regiuni în­tregi unde părți semnificative ale unei ge­nerații n-au capacitatea de a se susține econo­mic.

Într-o economie mondială globalizată, ță­rile europene pot să fie competitive doar îm­preună, și nu acționând una împotriva celeilalte. Pentru a salva Europa, trebuie să luăm măsuri ferme în cinci domenii pri­o­ritare.

În interiorul UE, fiecare stat membru tre­buie să își crească competitivitatea prin adop­tarea reformelor interne necesare. Ino­varea și cercetarea trebuie să fie sti­mu­late la nivel național și european, pentru ca Europa să-și recâștige locul de lider mon­dial în domeniul inovației. Piața uni­că trebuie să se adapteze lumii digitale, iar mobilitatea forței de muncă între sta­te­le membre trebuie să crească. Pe plan ex­tern, Europa trebuie să acceseze piețe noi și să profite de oportunitățile generate de comerțul liber. În același timp, trebuie să rezistăm concurenței neloiale practicate de noile puteri economice ale lumii.

I. Menținerea disciplinei bugetare și a reformelor structurale

Deși populiștii susțin că reducerea datoriei publice înseamnă pierderea suveranității, de fapt, adevărul stă tocmai invers. Scă­de­rea nivelului datoriei înseamnă recu­pe­ra­rea suveranității. Eliberate de datorii, gu­ver­nele își măresc capacitatea de a acționa și devin mai rezistente la eventualele șo­curi. Prin urmare, normele convenite prin Pac­tul de Stabilitate și de Creștere tre­buie aplicate integral și coerent, pentru a recâștiga încrederea investitorilor privați, în beneficiul tuturor cetățenilor.

În același timp, Europa trebuie să rămână pe calea reformelor structurale. Piețele for­­ței de muncă trebuie să devină mai fle­xi­bile, evitând în același timp angajarea ris­cantă. Statele membre trebuie să inten­si­fice măsurile care vizează reducerea mun­cii la negru și extinderea forței de muncă, în special pentru tineri, combinând re­du­cerea taxării muncii prin păstrarea ve­ni­tu­rilor fiscale generale. Sistemele noastre de pensii trebuie să fie aliniate la situația de­mografică. Susținem o aplicare con­sec­ven­tă și corectă a modelului economiei so­cia­le de piață în întreaga Europă.

II. Promovarea inovației și a politicilor de cercetare

În contrast cu ultimele cinci secole, toate ino­vațiile majore ale secolului XXI au fost făcute în afara Europei. Trebuie să re­de­venim continentul inovației. Trebuie să transformăm cunoșterea și puterea eco­nomică a Europei în putere de inovare. Europa trebuie să fie lider în domenii pre­cum Cloud Computing, Big Data, 5G sau Internetul Lucrurilor. Avem nevoie de o uniune a inovării, cu industrii digitale ca­re sunt lideri mondiali în domeniile lor. Industriile clasice ale Europei trebuie să fie digitalizate în continuare prin formarea competențelor electronice adecvate. Ti­ne­rii antreprenori și start-up-urile din UE trebuie să primească sprijinul necesar. Toa­te statele membre trebuie să promoveze în mod decisiv introducerea progresivă a infrastructurii digitale în conformitate cu standardele europene comune.

În același timp, marile provocări din cer­cetare, precum lupta împotriva cancerului sau măsurile împotriva schimbărilor clima­tice, trebuie continuate prin proiecte fa­ni­on. Bugetul Uniunii Europene trebuie să fie orientat în mod corespunzător. Pentru a se atinge ținta UE de 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, este nevoie de un surplus de 130 de miliarde de euro anual. Doar împreună, Europa va fi în măsură să devină un vârf al inovării.

III. Înlăturarea barierelor către o piață comună

Produsele rezultate au nevoie de o piață în care ideile noi au șansă de reușită. Pen­tru a promova inovațiile, regulile pieței uni­ce europene trebuie să fie adaptate lu­mii digitale. Doar acest lucru ne-ar putea aduce o suplimentare cu 4% a PIB-ului eu­ropean. Consumatorii nu pot fi discri­mi­nați în funcție de localizarea lor geo­gra­fică. Practicile discriminatorii, precum geo-blocking-ul, trebuie regândite. Ba­rie­re­le în calea dezvoltării transfrontaliere a co­merțului electronic trebuie anulate. Pia­ța unică europeană trebuie să tindă spre atingerea unui grad de libertate de piață comparabil cu nivelul existent în SUA.

În paralel, mobilitatea forței de muncă în toată Europa trebuie să crească în mod sem­nificativ. Trebuie să consolidăm ca­pa­ci­tatea de angajare a lucrătorilor dintr-un stat membru în altul. Competențele și spe­cia­lizările trebuie să fie mai bine re­cu­noscute și cultivate. Orice progres în aces­te domenii va avea efecte directe și con­cre­te asupra șomajului din țările afectate. În numeroase regiuni din Europa, companiile așteaptă să-și completeze pozițiile des­chi­se cu mână de lucru calificată în alte părți ale Uniunii Europene.

IV. Accesarea unor piețe noi

Bunăstarea noastră se va baza tot mai mult pe comerțul de bunuri și servicii cu piețele din afara Uniunii Europene. În 2015, deja 36,8% din valoarea exporturilor celor 28 de state membre a mers în țări ter­țe. Această cotă trebuie să crească și mai mult, dacă vrem să ținem pasul cu glo­balizarea. Noile acorduri de liber schimb au un potențial uriaș pentru accesarea de noi piețe.

Cea mai mare provocare în acest domeniu constă în negocierea unui bun acord tran^­s­atlantic. Împreună, UE și SUA reprezintă aproape jumătate din PIB-ul global și o treime din comerțul său. Trebuie să pu­nem această greutate comună pe masă, dacă dorim să stabilim standarde pentru economia mondială. Dar un aspect trebuie să fie foarte clar: preocupările cetățenilor trebuie să fie luate foarte în serios în tim­pul procesului de negociere.

CETA, acordul dintre UE și Canada, oferă un bun exemplu despre cum acest lucru este posibil. La solicitarea expresă a Par­la­mentului European, capitolul privind pro­tecția investițiilor a fost renegociat. Intro­du­cerea unui tribunal ai cărui membri sunt numiți de către UE și Canada - și nu de către investitori privați, așa cum s-a afirmat în repetate rânduri în mod fals - și care este completat de o structură de re­c­urs este acum prevăzută. Vom examina cu atenție textul final al CETA în ur­mă­toarele luni și ne vom da acordul final doar dacă suntem cu adevărat convinși de avantajele unui astfel de acord pentru toți cetățenii noștri.

Același lucru este valabil și pentru TTIP (acordul dintre UE și SUA), care este încă în curs de negociere. Trebuie să dăm ne­gocierilor o șansă. Scopul nostru nu poate fi acela de a „stopa TTIP“, ci acela de a ajun­ge la un TTIP bun, unul care servește atât interesele noastre economice, cât și cele sociale. Atingerea unui TTIP ambițios și bine conceput este o oportunitate unică în viață și o realizare de care putem fi mândri cu toții, atunci când privim în urmă, pe ambele părți ale Atlanticului.

V. Combaterea concurenței neloiale

Comerțul liber nu înseamnă lipsa unor re­guli. Europa nu-și poate permite vânzarea co­mpetențelor sale de bază și a know-how-ului. Un singur stat membru nu mai poate suporta presiunile exercitate de noi­le centre de putere economică. Prin u­r­ma­re, Comisia Europeană trebuie să se opu­nă cu fermitate practicilor comerciale ne­loiale. Surplusurile țărilor terțe nu pot du­ce la o inundare a pieței europene cu pro­duse subvenționate la prețuri de dumping, după cum se întâmplă în sectorul side­rur­gic actual. Prin urmare, politica UE în do­meniul concurenței trebuie să fie aliniată cu obiectivele strategice ale UE, permițând companiilor europene să concureze pe piețele globale.

Același lucru este valabil și pentru con­curența în interiorul Uniunii Europene. Inovațiile majore tind să genereze per­tur­bări masive la nivelul piețelor, prin crea­rea unor condiții favorabile mono­po­lu­rilor. Așa cum s-a întâmplat în primii ani ai căilor ferate, Internetul a revoluționat modul în care economiile noastre func­țio­nează, prin introducerea unor noi și indis­pensabile mijloace de transport - în acest caz, de conținut. Prin urmare, Comisia Eu­­­ropeană are sprijinul nostru deplin pentru acțiuni ferme împotriva car­te­lu­rilor și a cvasi-monopolurilor de produse și servicii de piață, în special în ceea ce privește economia digitală.

Marile companii de Internet trebuie să res­pecte nu doar protejarea datelor per­so­na­le, dar și regulile noastre de concurență. Uni­unea Europeană, spre deosebire de statele membre, este în măsură să impună legile noastre chiar și marilor giganți eco­no­mici. Politica europeană în domeniul con­curenței este necesară pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru toți participanții din piață, ceea ce per­mite ca cele mai bune produse și servicii să fie oferite într-un mediu de piață echi­tabil și în avantajul tuturor cetățenilor.

Concluzii

Acțiunile descrise în aceste cinci domenii pot fi luate doar împreună. Singur, niciun stat membru al Uniunii Europene nu își poate apăra interesele sale economice. Pia­ța uni­că poate fi realizată numai îm­preu­nă. Ță­ri­le mari sunt din ce în ce mai re­ti­cente î­n a încheia acorduri de liber schimb cu statele europene. Viitorul continentului depinde de succesul nostru în aceste do­menii. Este o luptă despre autoafirmarea Europei.

* Manfred Weber este președinte al Grupului Partidului Popular European din Parlamentul European.