Pe aceeași temă
Misiunea cea mai grea a părților interesate în subiectul noului regim fiscal aplicabil industriei de petrol și gaze este să negocieze un echilibru echitabil pentru toți, astfel încât să permită și încasări suficient de mari la bugetul de stat și un preț final la pompă suportabil de către cetățean. Nu în ultimul rând, statul trebuie să recunoască importanța acestei industrii și să stimuleze atragerea de investiții atât din capitalul străin, cât și din cel autohton.
Redevența petrolieră în sine nu este altceva decât o taxă percepută de stat care dă dreptul unei companii sau unui operator să prospecteze, să exploreze, să dezvolte și să proceseze resursele și rezervele naturale naționale de hidrocarburi lichide și/sau gazoase. În lume există la acest moment peste 100 de regimuri fiscale diferite și, în funcție de particularitățile economice, politice, istorice, culturale, de mentalitate și geografice, fiecare încearcă să realizeze acel raport echitabil între interesele statului și interesele companiilor petroliere. Acest raport echitabil nu reprezintă altceva decât un raport de riscuri asumate de către cei doi parteneri de negociere. În România, unde se practică sistemul de concesionare a resurselor și rezervelor pe baza unui acord de concesiune bazat pe plata unor redevențe petroliere către stat, riscurile maxime sunt de partea companiilor și riscurile minime de partea statului.
Dacă punem în balanță toate riscurile, vom observa că aceasta este mult înclinată în favoarea statului și acest lucru conduce la ideea că nivelul redevențelor ar trebui să fie scăzut tocmai pentru a permite companiilor să absoarbă aceste riscuri și să fie în stare să le atenueze prin capacitatea proprie de a suporta toate pierderile cauzate de acestea. Riscurile sunt de naturi diferite, fie ele financiare, administrative sau de timp. Orice întârziere în procesul de licitație, negociere, licențiere sau autorizare nu face altceva decât să sporească gradul de neîncredere a companiilor petroliere în capacitatea statului de a fi un partener echitabil.
Piețele internaționale și mediul de afaceri internațional reacționează foarte repede, și nu în sens pozitiv, atunci când statul transmite mesaje negative în piață, cum ar fi nerespectarea clauzei de stabilitate din acordurile de concesiune și impunerea unilaterală a unor impozite suplimentare, modificarea unui regim fiscal deja existent și acceptat de mediul de afaceri cu unul mai agresiv și mai regresiv, prin care statul instituie mecanisme de atragere forțată și mai rapidă a unor venituri suplimentare la bugetul de stat. Toate mesajele negative trimise în piață nu fac altceva decât să sperie investitorii și să confirme faptul că statul român nu poate fi un partener de încredere pe termen lung. ROPEPCA recunoaște nevoia sporită a statului de a încasa mai mult la bugetul de stat, dar această dorință nu trebuie să îngreuneze povara fiscală care apasă pe umerii industriei de petrol și gaze.
* Președinte, ROPEPCA
