Pe aceeași temă
Avem nevoie de igienă mintală și emoțională așa cum avem nevoie de aer și de apă. Trăim în vremuri aride, în care ar fi potrivit să ducem atenția spre sănătatea mintală pentru a gestiona provocările crizelor cu care populația ia contact – de la criza medicală la cea economică, la cea socială, până la cea legată de mediu și sustenabilitatea resurselor.
Sănătatea psiho-emoțională reprezintă un pilon-cheie la nivelul echilibrului minte-corp-suflet, deoarece emoțiile și calitatea proceselor din spațiul intrapsihic și fiziologic sunt interconectate. Organul central al ființei umane este creierul. Creierul, un suprasistem care influențează fiecare aspect al funcționării fiziologice și trece dincolo de aspectele organice, spre emoții care impactează nervii și rețelele neuronale, nervii acționează asupra hormonilor, hormonii, asupra sistemului imunitar; iar acesta din urmă, asupra creierului și viceversa, într-un cumul de procese dinamice.
O trăsătură de bază a creierului este neuroplasticitatea - fiecare persoană își poate retrasa căile neuronale pentru a reconfigura tipare relaționale, emoționale și atitudinale. Asta înseamnă să alegi ce vrei în viața ta și să te gândești la acel ceva, să ți-l imaginezi, să faci acțiuni care să te conducă spre a-l avea, să reconfigurezi modul în care te raportezi la sine și la stările interioare. Neuroplasticitatea are în vedere transformarea, și nu schimbarea de sine.
Nu putem vorbi despre sănătatea fizică fără să abordăm și elemente ale psihicului, deoarece corpul influențează creierul și implicit mintea. Specialiștii sănătății mintale sunt psihologul, psihoterapeutul și medicul psihiatru. Iar starea de sănătate necesită intervenții interdisciplinare care vizează dezvoltarea resurselor persoanei pentru a nu scăpa din vedere un aspect esențial al traiului de zi cu zi, și anume, influența esențială a mediului mintal, emoțional și social asupra echilibrului personal și relațional.
Copilul se naște cu posibilitatea de a se adapta la tot ceea ce se desfășoară în jurul lui. Pe lângă faptul că vine cu o moștenire neprețuită în bagajul genetic și transgenerațional, se naște cu un creier care se dezvoltă și se formează după ieșirea din pântecele mamei pentru a se adapta la ceea ce-l înconjoară. Copilul intră în această lume cu tot ce are nevoie pentru a se adapta la ea. Dar mediul, familia, locația, cultura – toate influențează, chiar pun limite și direcționează dezvoltarea copilului prin adaptare și evoluție, unor fundamentate pe traume.
Ca psihoterapeut, lucrez zilnic cu cazuri în care psihosomatica ajunge să genereze dezechilibre majore în viața oamenilor pentru că, de fapt, există o disociere majoră între corp și emoții. Disocierea aceasta poate să vină pe un fond de lipsă de cunoaștere legată de corp, emoții, sine ori pe fondul unor traume majore nevindecate. Astfel, apare impactul negativ pe care stările îl au asupra organelor. Studiile din ultimii ani ne arată că traumele reprimate și nevindecate ajung să se instaleze la nivelul organelor și să declanșeze o serie de patologii fiziologice. De ce? Tocmai pentru faptul că există acest dezechilibru între minte, emoție și corp, atunci când traumele sunt reprimate, negate, blocate.
Percepția despre lume și viață se construiește la intersecția dintre emoții, funcționalități organice, experiențe și relații interpersonale. Lumea în care un om trăiește este creată de el la nivel mintal, iar instrumentul creator este creierul său, cu sprijinul căruia poate da valoare conștientizărilor pe care le are.
Cu cât trauma este mai profundă, cu atât blocajele sunt mai intense și corpul răspunde ca atare prin boli de rinichi, stomac și intestin, neuro‑degenerative și așa mai departe.
Ideal ar fi să existe reale programe de prevenție pentru stabilizarea sănătății psiho-emoționale și să se integreze încă de la vârste fragede o serie de strategii terapeutice prin care fiecare persoană să fie conștientă de ceea ce conține de la nivelul corpului spre minte și emoții. Astfel, se creionează un parcurs conștient de la gând și stare spre acțiune. Atât prevenția, cât și intervenția la nivelul sănătății au la bază demersuri de informare și educație, ulterior acțiune din partea fiecăruia.
Acordarea de atenție spre reducerea stresului, gestionarea (și nu controlarea) emoțiilor manifeste sau reprimate și grija față de starea de bine au efecte majore asupra echilibrului minte-suflet-corp. Știind aceste aspecte, e nevoie să trecem de la teorie și gânduri la practică și acțiune.
Mintea este capabilă de tot ceea ce ne dorim și ne putem imagina, manifestă dorințe, până și vindecare cu intervenție specializată. Propun o serie de cinci pași ce pot fi parcurși de oricine își dorește, începând chiar de azi, pentru a trece de la gând la acțiune spre echilibrul minte-suflet-corp, pentru sănătate psiho-emoțională.
Tot ce este nevoie să facă o persoană e să rămână constant informată și să își propună clar ce vrea să realizeze, astfel încât să își construiască noi tipare mintale care să genereze comportamente de succes și autoreglarea emoțională.
Pasul nr. 1. Identifică valorile prin care trăiești viața cotidiană. Valorile pot fi definite ca repere fundamentale după care te ghidezi, conștient sau inconștient – alegerile, relațiile și, în general, parcursul în viață. Pot părea a fi niște concepte abstracte, absorbite din familie și/sau din cultură ori au fost învățate pe parcursul vieții prin prisma experiențelor de viață. Aceste repere se structurează într-un sistem intern dinamic și stau la baza convingerilor și comportamentelor performate zi cu zi. Clar, putem spune că valorile personale sunt un soi de filtru prin care se trece de la a acționa pe pilot automat la a avea claritate.
Cunoscându-ți valorile înseamnă că poți prelua controlul conștient al sinelui și oprești pilotul automat. Ce ai răspunde la întrebarea Care sunt valorile tale?, dacă am fi față în față? Atenție, răspunsul e nevoie să se raporteze la prezent, respectiv după ce valori te ghidezi în prezent, nu ce valori ai vrea să ai. Căci, dacă te îndrepți spre valori dezirabile, trăiești evitarea contactului cu prezentul și nici nu ai cum să evoluezi.
Pasul nr. 2. Stabilește o setare mintală sănătoasă care are la bază un proces intens de autocunoaștere prin: explorarea emoțiilor și deblocarea psiho-emoțională, activarea resurselor personale, identificarea suportului extern (oameni, mediu, contexte sociale) și stabilirea unui set de țeluri (care țin de sănătate, bunăstare, carieră, viață personală etc.).
Pasul nr. 3. Construiește o relație cu emoțiile tale. Autoreglarea reprezintă o construcție complexă la nivelul inteligenței emoționale–intrapersonale, care permite gestionarea în mod optim a emoțiilor. Implică posibilitatea de a analiza și a reduce gradul în care stările (re)direcționează energia către un obiectiv adaptativ la nivel psiho-emoțional. O tehnică terapeutică prin care inițiezi o relație cu stările este metoda RAIN (acronim): recunoaște, acceptă, investighează emoția prin non-identificarea cu ea, tu nu ești emoția.
Pasul nr. 4. Împrietenește-te cu stresul. E nevoie să observi reacții fiziologice – de la tulburări digestive la oboseală cronică și insomnii, până la palpitații și diverse dureri; reacții psiho-emoționale – iritabilitate, accese de furie, pierderea memoriei și dificultăți în accesarea amintirilor, depresie, anxietate, instabilitate psiho-emoțională; reacții comportamental-atitudinale dezechilibrate – agresivitate, productivitate scăzută, indecizie, conflicte interpersonale, recurgerea la alcool și stupefiante pentru a gestiona realitatea.
Pasul nr. 5. Relaxează-te. Scopul relaxării este de a echilibra impactul stresului și al reacțiilor acestuia la nivelul organismului și la nivel interpersonal; induce o stare generală de calm fizic și mental. Ideal ar fi să aloci zilnic momente pentru relaxare, deoarece această stare are funcții importante pentru starea de echilibru interior și relațional: funcția de adaptare la situații de criză – care e necesar să se activeze atunci când o persoană este suprasolicitată din punct de vedere psiho-emoțional sau trăiește experiențe traumatice; funcția de prevenire a efectelor nocive specifice stresului – care reechilibrează întregul organism.
În prezent, tot ce putem face e să hrănim conectarea, stabilitatea, grija și compasiunea, empatia și trăirea stărilor emoționale. Toate acestea, pentru a evita instalarea tulburărilor psihice, precum anxietate generalizată, depresie, psihoze și boli fiziologice care apar frecvent întreținute de o disociere între minte, emoție și corp.
O viață sănătoasă și fericită are nevoie de disciplină și de consecvență, în primul rând în relația cu propria persoană, apoi cu ceilalți și cu mediul. Orice instrument ori strategie terapeutică nu are valoare dacă nu funcționează la capacitatea maximă prin puterea rutinelor. //
Psih. Codruța Răbăgel
Psihoterapeut autonom cu practică terapeutică în cabinetul din Sibiu și online.
