Pe aceeași temă
În decembrie 1997 mă aflam la Kyoto alături de alți activiști de mediu din întreaga lume, la negocierile pentru climă ale Națiunilor Unite. Noi, activiștii, ceream liderilor lumii un protocol cu ținte și obligații clare și cuantificabile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. După îndelungi negocieri, protocolul a căpătat o formă definită. Nu era atât de ambițios pe cât ne-am fi dorit, dar era un început și trebuia ratificat și dus la îndeplinire.
Cum protocolul nu prevedea sancțiuni sau penalități, mă întrebam: Cum va fi pus în practică? Ce va determina țările semnatare să nu se abată de la acest angajament? Cum va reuși România să își îndeplinească obligațiile asumate?
Am descoperit atunci, la negocierile de la Kyoto din 1997, rolul important jucat de Uniunea Europeană la nivel global și rolul de catalizator pentru țările europene.
Aveam să constat ceva mai târziu, odată cu retragerea Statelor Unite ale Americii din Protocolul de la Kyoto, că Uniunea Europeană rămâne port-stindardul luptei pentru climă și nu dorește să facă niciun compromis de la angajamentele asumate, indiferent cât de greu părea să fie acest deziderat.
Protocolul de la Kyoto a căpătat forme noi, transformându-se în politici publice europene, precum Directiva Europeană privind Comerțul cu Emisii, Regulamentul de Împărțire a Eforturilor, Directiva privind Energiile Regenerabile și multe, multe alte acte normative comunitare care au contribuit la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, continuând ceva mai târziu cu Acordul de la Paris, din 2015.
În decembrie 2019, Uniunea Europeană a lansat cea mai ambițioasă strategie de dezvoltare sustenabilă – Pactul Verde European, care își propune să transforme provocările legate de schimbările climatice și de mediu în oportunități, asigurându-ne că tranziția este justă și incluzivă pentru toți.
Prin intermediul acestei strategii, Uniunea Europeană dorește să devină neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050, prin investiții în tehnologii ecologice, sprijin pentru inovare în sectorul industrial, introducerea unor forme de transport privat și public mai puțin poluante, mai ieftine și mai sănătoase, decarbonizarea sectorului energetic, îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, colaborarea cu partenerii internaționali pentru îmbunătățirea standardelor de mediu la nivel mondial.
Este o țintă îndrăzneață, care aduce cu sine schimbări fundamentale, precum renunțarea la combustibilii fosili și înlocuirea acestora cu resurse regenerabile, reducerea cantităților de deșeuri generate și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, diminuarea substanțelor poluante utilizate în agricultură și obținerea unei hrane sănătoase – practic, o schimbare considerabilă a modului nostru de viață.
Pentru a se asigura că strategia se îndreaptă în direcția bună, Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre, alături de Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, cu care deja ne-am obișnuit, și instrumentul UE Generația Următoare (Next Generation EU), din care face parte și Mecanismul de Reziliență și Redresare.
Iar denumirea instrumentului, Next Generation, ar trebui să ne facă conștienți că investițiile noastre de azi trebuie să satisfacă nevoile generațiilor următoare.
Măsurile sprijinite de Mecanismul de Reziliență și Redresare și incluse în planurile naționale ale fiecărui stat membru trebuie să contribuie la tranziția verde, inclusiv la biodiversitate, sau la abordarea provocărilor generate de această tranziție și să prevadă un cuantum care reprezintă cel puțin 37% din alocarea totală a fiecărui plan.
Această infuzie financiară ar putea oferi României șansa nu doar să recupereze din handicapul economic acumulat, dar și să își dezvolte tehnologii noi, inovative, prietenoase cu mediul, sau să devină chiar un lider regional în ceea ce privește energia regenerabilă, având un potențial considerabil.
Depinde numai de noi în ce vom investi și cum vom fi capabili să gestionăm această oportunitate.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta va trebui să continue să rămână un lider global în lupta cu schimbările climatice, oferind un model demn de urmat atât pentru statele membre, cât și pentru alte țări ale lumii. //
Lavinia Andrei, Președinte Fundația TERRA Mileniul III
