Guvernul Tsipras: de la retorica electorală la realitate e o cale lungă

În scurta perioadă de când se află la putere, Guvernul Tsipras a produs mult circ, puține idei și și mai puține realizări.

Confruntat cu o provocări enorme în plan economic, în fața cărora nu are niciun fel de soluții viabile, actualul guvern de ex­tremă stânga de la Atena, ajuns la putere pe un val de populism deșănțat, face ceea ce te aștepți să facă în astfel de situații acest tip de formațiune politică: apasă cu pu­tere pe claxon. De exemplu, ne spune tu­turor cum luptă el vitejește pentru cau­za întregii Europe, ajunsă sub jugul unei austerității perfide și mioape impuse de germani întregului continent. Inventează dușmani externi, plângându-se de cabala orchestrată la Berlin, care dorește să calce în picioare demnitatea grecilor și să le dis­trugă „țărișoara“, și amenință. Cotidianul Avgi, oficiosul Syriza, partidul aflat acum la putere, a publicat recent o caricatură în care Wolfgang Schäuble, ministrul german de Finanțe (care într-o altă caricatură apa­re îmbrăcat în uniformă nazistă) vorbește despre îngrășămintele pe care nemții le vor face din cenușa grecilor, o trimitere trans­parentă la Holocaust. Între timp, mi­nistrul de Externe, Nikos Kotzias, aduce în discuție compensațiile, în valoare de pes­te 160 de miliarde de euro, pe care Ger­mania le-ar datora Greciei ca despăgubiri de război și amenință chiar să confiște bu­nuri germane, cum ar fi, de pildă, Ins­ti­tu­tul Goethe de la Atena, iar Panos Kam­me­nos, ministrul Apărării, transmite o ame­nințare mai generală întregii Europe, spu­nând că, dacă Grecia va fi lăsată să fali­menteze, autoritățile de la Atena vor în­chi­de ochii în fața unui val de imigranți, în­tre care s-ar putea afla jihadiști, inclusiv mem­bri ISIS, către restul țărilor din UE.

Acest gen de comportament, greu de ima­ginat la nivel diplomatic în interiorul UE, exprimă de fapt disperarea Guvernului Tsi­pras, pentru care ceasul ticăie ame­nin­ță­tor. A ajuns la fundul sacului. Încasările la buget au fost, din cauza incertitudinii po­litice, cu peste un miliard de euro mai mici față de țintele propuse, și în de­cem­brie 2014, și în ianuarie 2015, în timp ce re­tragerile din bănci au depășit 20 de mi­liarde de euro de la începutul anului. Aș­teptat de membrii Eurogroup, care reu­nește miniștrii de Finanțe din zona euro, să prezinte un plan de reforme cât de cât coerent, Cabinetul de la Atena a trimis un document care a stârnit mai degrabă ila­ritate în rândul echipei tehnice implicate în negocieri. În care, între altele, vorbea despre o inițiativă de utilizare a turiștilor pen­tru a-i spiona pe comercianții care nu plătesc TVA.

În esență, în scurta perioadă de când se află la putere, Guvernul Tsipras a produs mult circ, puține idei și și mai puține realizări. Seamănă cu o echipă de amatori care s-a trezit peste noapte că trebuie să conducă un avion, fără să aibă habar cum să piloteze. Între puținele lucruri concrete pe care le-a bifat a fost acela de a trans­forma televiziunea publică într-o ade­vă­rată trompetă Syriza, după ce promisese în campania electorală, cum altfel, că o va transforma într-o adevărată tribună pu­bli­că deschisă tuturor. A făcut o adevărată ma­­rotă din înlocuirea unor termeni uti­lizați până atunci în acordurile anterioare de finanțare. Wall Street Journal publică un fel de glosar din care aflăm că Troika va fi redenumită Grupul de la Bruxelles, Me­mo­randumul va fi rebotezat Contract de re­dresare și creștere a economiei Gre­ci­ei, iar vizitele de evaluare și mo­ni­to­rizare ale experților instituțiilor europene la Ate­na vor fi descrise de acum înainte drept schimburi de informații la fața lo­cului. Între timp, Yanis Varoufakis, mi­nistrul de Finanțe de la Atena, care tocmai a apărut îm­preună cu soția într-un grupaj foto în Pa­ris Match care se potrivește des­tul de pu­țin, ca stil de viață, cu ceea ce te puteai aș­tepta din partea unui marxist au­to­de­cla­rat, călătorește intens prin Europa și acor­dă interviuri pe bandă rulantă. Ce­ea ce l-a făcut pe ministrul de Finanțe al Finlandei, expriminând frustrarea ge­ne­ra­lă existentă la nivelul întregului Euro­group, să-i re­co­mande public „să în­ce­te­ze să mai dea in­terviuri și să se apuce de treabă“.

O ieșire a Greciei din zona euro nu mai e privită de restul Europei drept un ca­ta­clism, așa cum susțin cu patos po­li­ti­cienii greci. Din contra, piețele financiare par mai de­grabă îngrijorate de o posibilă ce­da­re în fa­ța pretențiilor grecești, care ar pu­tea ajuta electoral partide de aceeași fac­tu­ră ca Sy­ri­za, precum Podemos în Spa­nia, de­cât de un eventual Grexit. Pentru ca­re s-au făcut de­ja planuri de acțiune în in­te­riorul Băncii Centrale Europene și pe care presa in­ter­na­țională o vede probabilă în pro­porție de peste 50 de procente. Du­pă cum notează Wall Street Journal, ca Gre­cia să rămână pâ­nă la urmă în zona eu­ro, ar trebui să se în­tâmple două lucruri: „pre­mierul Tsipras să-și repudieze aproa­pe toate pro­mi­siu­ni­le electorale sau gre­cii să-l repudieze pe Alexis Tsipras, am­bele scenarii fiind foar­te puțin probabile în acest moment“.

* Alexandru Lăzescu este redactor-şef al revistei 22.