Intalnirile Europene de la Cluj

Programul Centrului Cultural Francez din Cluj 3-30 noiembrie, Mediateca: Expozitie. Autori de teatru contemporan;
1-30 noiembrie, Mediateca: Expozitie. Scriitorul lunii - Albert Camus;
5 noiembrie, orele 17, Cinema Tineretului, Tg. Mures: Les destinées sentimentales, un film de Olivier Assayas;
10 noiembrie-10 decembrie, Universitatea de Stiinte Politice: Expozitie de fotografie - Jacques Robert;
10 noiembrie, orele 17, Cinema Arta-Eurimages, Cluj: Les destinées sentimentales, un film de Olivier Assayas;
12 noiembrie, orele 17:30, Centrul Cultural Francez din Cluj, sala Yourcenar: Echilibrul apei în natura, conferinta de Jean-Marc Verbavatz, Serviciul de Biologie Celulara CEA/Sarclay, Paris;
17 noiembrie, orele 17, Cinema Arta-Eurimages, Cluj: Les destinées sentimentales, un film de Olivier Assayas;
In fiecare joi, intre orele 18:30-20, CD Radio Napoca, 92,8FM: Franta muzicala, cu Laura Runcan;
25 noiembrie, orele 19, Best Western Topaz Hotel: Concert - François Corneloup Quartet;
2-19 decembrie, Centrul Cultural Francez din Cluj, Mediateca: Concurs - Le Goncourt des Goncourts;
3 decembrie, orele 17, Cinema Tineretului, Tg. Mures: Allemagne neuf zéro, un film de Jean-Luc Godard;
6-8 decembrie, orele 17, Cinema Arta-Eurimages, Cluj: Allemagne neuf zéro, un film de Jean-Luc Godard;
10 decembrie, orele 17:30, Centrul Cultural Francez din Cluj, sala Yourcenar: La justice des mineurs,conferinta de Marie Anne Baulon, judecator pentru copii;
10 decembrie, orele 17, Cinema Tineretului, Tg. Mures: Jeanne et le garçon formidable, un film de Olivier Ducastel si Jacques Martineau;
12 decembrie, orele 17:30, Centrul Cultural Francez din Cluj, sala Yourcenar: Histoire des prix littéraires, conferinta de Caroline de Salaberry, Bureau du Livre de l'Ambassade de France en Roumanie;
15 decembrie, orele 17, Cinema Arta-Eurimages, Cluj: Jeanne et le garçon formidable, un film de Olivier Ducastel si Jacques Martineau;
22 decembrie, orele 17, Cinema Arta-Eurimages, Cluj: Jeanne et le garçon formidable, un film de Olivier Ducastel si Jacques Martineau.

Centrul Cultural Francez din Cluj isi rezerva posibilitatea de a opera schimbari in acest program.

Centrul Cultural Francez din Cluj:
Str. I.I.C. Bratianu 22, CP 1126, 400079, Cluj-Napoca,
tel.: 0264/598551, 593853;
fax: 0264/593536; www.ccfc.ro

PIERRE POUPARD, reprezentantul UNICEF la Bucuresti

Societatea civila este o forta alternativa a sectorului public

Sunt reprezentantul UNICEF în România, si nu doar la Bucuresti. Perceptia noastra asupra societatii civile nu este niciodata una neutra. Perceptia mea nu este a francezului cu parul blond si ochii albastri, ci a reprezentantului unei organizatii internationale din Franta care se ocupa de copiii din România. Aceasta perceptie este îndreptata asupra societatii civile românesti. Este o privire putin rapida, categorica, putin departata de preocuparile Uniunii Europene. Natiunile Unite nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Mandatul UNICEF in Romania

Legat de munca mea, va pot spune ca mandatul UNICEF în România garanteaza fiecarui copil român, chiar si celor mai vulnerabili, mai marginalizati, posibilitatea de a creste în familia sa ori într-un mediu familial în care toate nevoile lui sa fie satisfacute în concordanta cu aceste drepturi. De ce sa lucram cu societatea civila? Pentru UNICEF, pentru organizatiile internationale, pentru marea majoritate a organizatiilor bilaterale, principalul nostru partener în toate tarile este guvernul. Imi place, de altfel, sa spun ca noi suntem parteneri critici ai guvernului. Lucram împreuna cu guvernul, dintr-un punct de vedere critic. Cum sa avem acest punct de vedere critic, daca nu asociindu-ne cu societatea civila? Pentru mine, ca reprezentant UNICEF, societatea civila este o forta alternativa a sectorului public, si nu una aflata în contradictie sau în competitie cu aceasta. Ea este strategica si necesara, mai ales fiindca este vorba de apararea drepturilor copilului. Pentru UNICEF, societatea civila nu este un concept puternic, dar include: organizatiile cvasi-comunitare, nonguvernamentale, sindicatele, grupurile religioase, institutiile academice, precum si alte grupuri private si voluntare.

Nu mentionez aici presa, pe care nu o consideram o organizatie civila, ci mai degraba un aliat potential în a pleda pentru drepturile copiilor. Aici si în multe alte tari, Ministerul Muncii lucreaza aproape exclusiv cu societatea civila, cu organizatiile nonguvernamentale. Care sunt pentru noi atuurile societatii civile? Le voi enumera rapid: cresterea serviciilor de baza într-un mod coerent, participativ, punând accentul pe populatiile la care se ajunge greu, suscitarea interactiunii cu comunitatile locale si grupurile sociale. Pentru noi, copiii, batrânii, femeile creeaza un mediu social cu o pledoarie puternica de mobilizare sociala acolo unde societatea civila poate sa influenteze si, în plus, sa dea cuvântul actorilor, în special celor mai saraci, populatiilor marginalizate, sa se asigure ca ceea ce exprima se va finaliza prin decizii concrete, sa furnizeze o expertiza profesionala în domeniile unde sectorul public este slab dezvoltat, chiar inexistent si, bineînteles, sa aduca idei inovatoare si abordari participative la solutionarea problemelor care apar.

Rolul UNICEF in dezvoltarea societatii civile din România

Avem acum un parteneriat cu 40 de organizatii nonguvernamentale din România si acest lucru inseamna mult, fiindca dorim sa sprijinim munca lor. Multe din aceste organizatii nu sunt doar în Bucuresti, ci se gasesc si în restul tarii. Aceste parteneriate sunt mai ales acorduri institutionale pentru realizarea programelor si proiectelor, de colaborare în domeniul cercetarii, de organizare a colocviilor si seminariilor. Lucram cu asociatii mici. Nu ne putem debarasa de o organizatie care are numai patru-cinci membri, însa îi putem da o mica subventie pentru ca aceasta sa îsi poata organiza biroul, sa-si achizitioneze un telefon, fiindca aceasta societate civila, aceste organizatii nonguvernamentale cu care lucram sunt tinere, în faza de început si au nevoie de sustinere. Cincisprezece ani este foarte putin în viata unei tari. Referindu-ma la experienta mea din Africa, pot spune ca am trait în tarile cele mai sarace ce nu au un grad de comparatie posibil cu România sau cu tarile din Est. Dar, în aceste tari, sunt organizatii nonguvernamentale care exista de 30-40 de ani si au un trecut anevoios.

Noi lucram în trei domenii, iar parteneriatele pe care le dezvoltam cu ONG-urile apartin urmatoarelor sectoare: sanatatea (cu componenta SIDA), educatia si protectia copiilor. Voi ilustra acum fiecare domeniu si voi analiza acest triunghi al societatii civile. Sa luam în considerare spitalul din Medgidia, care se gaseste aproape de Constanta, unde dezvoltam un proiect de sanatate maternala. Este vorba de a apropia mama si copilul la nastere. Este un mic proiect dezvoltat cu spitalul, sectorul public si cu o asociatie de asistenta sociala care le viziteaza pe aceste femei. Unele din aceste femei se gândesc sa îsi abandoneze copilul în spital. Prietenii români care se gasesc în sala stiu acest lucru. Medicul nu poate face aceasta munca, este nevoie de asistentul social. Asistentul social nu apartine sectorului public, ci unei asociatii. Datorita acestui fapt, trebuie neaparat sa lucram împreuna. În ceea ce priveste educatia, am fost la Barbulesti, o localitate în care majoritatea populatiei este rroma, si am demarat o colaborare cu o asociatie greaca care are o filiala în România, pentru a ajuta la scolarizarea copiilor de aici. Pot sa va asigur ca aici exista un proiect cu Ministerul Educatiei si este foarte dificil de realizat. Profesorii sunt depasiti de acesti copii care nu se încadreaza deloc în limitele obisnuite.

Acolo avem o problema. Nu gasim ONG-uri nationale care sa fie în stare sa se ocupe de acest tip de situatii. Este o drama faptul ca dintr-un orasel mic de 8.000 de locuitori, o treime din copii nu merg la scoala. Cel de-al treilea domeniu se refera la protectia copilului. Iata cum societatea civila se apropie de societatea în întregime. Exista o familie care a primit patru copii abandonati la Resita. Foarte bine în cadrul acestui proiect este ca directia regionala a protectiei copilului lucreaza foarte strâns cu aceste asociatii care se ocupa de familiile gazda. Din nou, aceasta munca îmi pare foarte reprezentativa în ce priveste modul în care societatea civila poate influenta schimbarea. Directiile regionale legate de protectia copilului nu pot face acest gen de proiecte singure, ele au nevoie de metode diferite care sa le usureze munca.

Nu vreau sa critic, dar avem greutati, si toti partenerii care lucreaza în aceasta tara se confrunta cu ele. ONG-urile au urmatoarele dificultati: perenitatea, capacitatea insuficienta, faptul ca sunt recent înfiintate, personal insuficient pregatit în realizarea rapoartelor. Acest lucru este foare important, fiindca factorii de decizie vor rapoarte bune dintr-o tara în care se stie ca exista carente în gestiunea contabila, în ceea ce priveste fondurile atribuite acestor organizatii. Este importanta chestiunea reprezentativitatii. Este cu adevarat un ONG comunitar reprezentativ pentru societatea în care lucreaza? În ce priveste transparenta ONG-urilor, exista organizatii, dintre care unele internationale, care au lucrat în aceasta tara cu agenda ascunsa. Acesta a fost scandalul adoptiilor internationale, care a fost facut de asociatii care se confruntau cu fenomene de coruptie. Cât priveste imaginea si transparenta, ONG-urile nu stiu sa se faca remarcate, sa exprime ceea ce fac.

De aceea, imaginea României în exterior este înca deficitara. Societatea civila este mai credibila decât un guvern. Nu un ministru român este cel care va spune în exterior ca tara dumneavoastra avanseaza sau face progrese, ci acesti oameni care lucreaza în societatea civila, în contact cu realitatea. Cei care ar trebui sa faca acest lucru de multe ori nu reusesc sa-l realizeze. Ei trebuie sa fie în legatura cu mass-media. O alta trasatura este incapacitatea de a gasi finantari externe. Multe ONG-uri se gasesc în mediul urban, mai ales la Bucuresti. Am fost foarte mirat de cifra de 20.000 de asociatii care ne-a fost furnizata. Noi lucram cu 40 de asociatii. Prin urmare, nu suntem o organizatie mare. Câteva ONG-uri seamana cu ceea ce eu numesc organizatiile "one man show".

Criteriile UNICEF de selectie a ONG-urilor cu care lucreaza

Noi dorim sa lucram cu ONG-uri de talie importanta. Nu facem acest lucru pentru a marginaliza organizatiile mici, dar pentru a construi aceasta societate civila trebuie sa începi probabil cu masa critica. Probabil ca aceste organizatii mai mari vor putea, la rândul lor, sa genereze asociatii mai mici, mai comunitare. Noi dorim sa lucram cu organizatii care functioneaza la nivelul oamenilor politici, al drepturilor copilului, si nu sa desfasuram multe proiecte mici, limitate ca anvergura. Vrem sa lucram cu ONG-uri specializate în domenii dificile. Nu este simplu sa lucrezi cu copii infestati cu HIV. Acest lucru cere dedicare din partea oamenilor care lucreaza cu acesti copii. Îi povesteam în dimineata asta unui coleg despre Casa Esperanza de la Constanta, pe care multi dintre dvs. o cunosc. Trebuie sa sprijinim organizatiile care lupta împotriva traficului de copii, pe cele care sunt gata sa investeasca în zone foarte dificile, cu comunitati marginalizate. Una dintre optiunile UNICEF pe termen lung este sprijinirea dezvoltarii unei adevarate societati civile în România, care sa se ocupe de drepturile tuturor copiilor români.

Dialogul între autoritatile locale, regionale si miscarea asociativa este indispensabil si aici jucam un rol foarte important. Cred ca UNICEF are un rol anume de jucat ca intermediar, ca facilitator al dialogului. Vreau sa revin asupra problemei standardelor si a acreditarii. Iata un subiect asupra caruia va exprimati preocuparea, dar nu sunteti ascultati. Al doilea mesaj este dialogul între organizatii. Ma bucur ca si unii si altii ati evocat aceasta problema, a unei retele de organizatii. În ce priveste domeniul protectiei copiilor în România, sunt dezolat ca nu exista mai multe retele de asociatii. Acest lucru nu este normal. Ar trebui sa existe o mare coalitie de asociatii pentru copii. Toate domeniile în care lucrati si fata de care v-ati exprimat parerea demonstreaza acelasi lucru. Dialogul între organizatii si populatiile pe care le deservesc este foarte important. Cred ca un copil român are un cuvânt de spus. Un tânar, care a locuit 15 ani într-o institutie si care stie cât îi este de greu ca la 15-16 ani sa i se spuna ca în curând va trebui sa plece pentru a ceda locul altora, are un cuvânt de spus. ONG-urile care lucreaza cu acesti copii sunt în masura sa dialogheze cu ei. Credibilitatea dialogului social, spatiul de democratie sunt absolut fundamentale.

Prezentare sustinuta pe 16 octombrie la Intalnirile Europene de la Cluj
Titlul si subtitlurile apartin redactiei
A consemnat Oana Crisan

Interviu cu ION OLTEANU, coordonator de programe, CENTRAS

Autoritatile trebuie sa constientizeze rolul ONG-urilor

Anul acesta a aparut o noua ordonanta de guvern care reglementeaza infiintarea si functionarea ONG-urilor, care a fost blamata de foarte multe asemenea organizatii. Cum comentati dvs. prevederile acestei Ordonante nr. 37/2003? Am in vedere indeosebi una dintre conditiile pe care trebuia sa le indeplineasca o fundatie sau o asociatie pentru a obtine acest statut, si anume aceea de a avea o activitate "semnificativa", un cuvant care poate fi interpretat in multiple feluri. Cert este ca, din 2000 pana in 2003, au beneficiat de acest statut 12 organizatii, chiar in lipsa unor proceduri riguroase de acordare a acestui statut. Prin Ordonanta 37/2003 a aparut o prevedere care, de asemenea, este nemultumitoare, in sensul ca se admite, cel putin la nivel implicit, ideea ca doar asociatiile recunoscute ca fiind de utilitate publica ar putea beneficia de derularea unor programe in parteneriat, inclusiv finantarea din bugetele publice locale sau centrale -o interpretare absolut restrictiva. Un numar de circa 200 de organizatii au protestat, dupa ce au aflat destul de tarziu de prevederile acestei ordonante. Jenant a fost si faptul ca era normal ca, in elaborarea unui act normativ, aceste organizatii sa fie consultate. Ca si in alte cazuri, consultarea societatii civile nu a fost realizata, desi este o formula destul de frecvent intalnita in discursurile primului ministru si ale celorlalti ministri. Lucrul acesta s-a repetat la foarte putin timp cu Legea privind finantarea partidelor politice si a campaniei electorale, unde, de asemenea, a existat o reactie foarte prompta a societatii civile, care a fost la fel de ignorata de Comisia juridica a Senatului, de cele doua Camere si de presedinte.

In Ordonanta 37 se face referire la restrictia privind utilizarea unor denumiri in titulatura asociatiilor si fundatiilor. La un moment dat, nu stiu ce organizatie nonguvernamentala numita "centru" sau "institut" seismologic a facut o predictie, neconfirmata, din fericire, in legatura cu un potential cutremur; o organizatie, avand in titulatura termenul de "avocat", a creat nu stiu ce probleme. Aceste situatii nu sunt insa suficiente pentru a aduce modificari semnificative. Denumirile de "institut", "centru", "national", "roman" apar ca denumiri potential provocatoare de confuzii.

Ideea unui aviz este lucrul cel mai regretabil. In acelasi timp, este o expresie stupida a neincrederii guvernului in capacitatea judecatorilor, care au, oricum, datoria de a studia proiectele de statut si dosarele organizatiilor.

Nu exista o buna guvernare fara un bun cetatean

Ati declarat ca starea societatii civile in ultimul an s-a deteriorat, in conditiile in care anul trecut a fost mai rau decat acum doi ani. Ce ii lipseste societatii civile din Romania?
Consideram ca starea societatii civile este indisociabila de starea democratiei. Pentru noi, cei care pledam pentru acest termen si incercam sa aparam societatea civila, cuvantul cheie, miza este democratia. O societate civila in regres inseamna si o democratie in regres. Ne dorim si pretindem de la guvernantii nostri sa respecte standardele bunei guvernari, limpede precizate in Carta guvernarii europene, un document care a fost tradus, dezbatut si acceptat de putere in Romania. Nu exista insa o buna guvernare, fara a avea contrapartea sa, care este bunul cetatean. Or, bunul cetatean este un cetatean implicat, caruia ii pasa de ceea ce se intampla in jur. Cred ca, pe buna dreptate, putem considera ca cetatenii organizati in ONG-urile din Romania sunt printre cei mai implicati. Sigur, sunt multe lucruri de facut, de optimizat si in materie de societate civila. Avem punctele noastre slabe si e important sa ne putem pronunta si asupra acestora.

Consideratii despre societatea civila se pot face la o masa rotunda, la un simpozion, dar ele, din fericire, fac si obiectul unor studii, pe baza unor metodologii destul de riguroase, a unor studii comparative, care permit societatii civile dintr-o tara sa se compare cu societati civile din tarile din jur, sa zicem. In momentul de fata, mai multe organizatii nonguvernamentale sunt implicate in doua astfel de evaluari. Una este realizata cu sprijinul si cu metodologia Agentiei pentru Dezvoltare Internationala a Statelor Unite, este vorba despre indexul de sustenabilitate al organizatiilor nonguvernamentale, o cercetare a carei coordonare este asigurata de Fundatia pentru Dezoltarea Societatii Civile. Cealalta este o cercetare care are la baza metodologia Civicus, o alianta mondiala a organizatiilor nonguvernamentale. Studiul se afla in curs, nu este definitivat.

A avut loc recent o reuniune de experti, din partea sectorului ONG, care, conform metodologiilor de care vorbeam, au facut o astfel de analiza a starii sectorului nonguvernamental, avand ca referential si situatia de anul trecut. Sunt luate in calcul cateva componente. Unul dintre ele se refera, evident, la cadrul juridic, legislativ. Inrautatirea situatiei cadrului legislativ, in sensul de care vorbeam despre Ordonanta 37, reprezinta un evident pas inapoi. Alte aspecte negative sunt legate de viabilitatea financiara a sectorului. Ar trebui sa studiem care sunt sursele financiare ale activitatii ONG-urilor in Romania, comparativ cu alte tari. Suportul inca subtire din partea autoritatilor publice si mai ales suportul acordat in conditiile unei predominante lipse de transparenta ne indreptatesc sa consideram ca are loc o inrautatire a situatiei. Un alt aspect, care ma indreptateste sa consider ca starea sectorului este mai proasta, este lipsa pronuntata de resurse, in ultima perioada, pentru ceea ce numim noi structuri suport - centre de resurse pentru organizatii nonguvernamentale, centre de formare. Intr-o societate in care ONG-urile sunt in cautare de prestanta si de un loc in societate, structurile suport sunt extrem de importante. Ganditi-va la dificultatea de a crea o asociatie in mediul rural, de pilda.

Centrele de resurse in Romania nu sunt inca in stare sa-si asigure o astfel de functionare pe baza unor plati pentru serviciile prestate. Si noi, CENTRAS, si FDSC, de pilda, acordam consultanta juridica pentru ONG-uri in regim de gratuitate. Avocatii nostri nu pot insa sa faca voluntariat. Or, pentru astfel de servicii facute in regim de gratuitate pentru ONG-uri ar trebui sa existe un suport din afara. Noi avem o publicatie, Atitudini. Nu stim cata vreme vom mai putea sa o scoatem in regim tiparit, poate ca vom face si noi ca FDSC, sa o trimitem abonatilor in format electronic. Chiar in conditiile in care se plateste un abonament, acela nu acopera costul. Deci sunt o multime de activitati ale centrelor de resurse care presupun un suport din partea finantatorilor interni si externi. In ultima perioada, acest suport a fost mult diminuat. Mai sunt si alte aspecte care pot justifica un calificativ de regres. Am in vedere progresele minore in materie de coagulare a unor coalitii, federatii sectoriale sau nationale. De pilda, esecul campaniilor pe care le-am avut, de modificare a Legii voluntariatului, a Ordonantei 37, a Legii finantarii partidelor. Ne-am coalizat, am facut front comun, dar rezultatul a fost nul.

Ce se poate face pentru dezvoltarea societatii civile si a sentimentului de existenta a societatii civile in mediul rural?
Mediul rural are niste particularitati. Populatia este foarte numeroasa. E o mare diferenta intre urban si rural. In materie de ONG-uri, in mediul rural sunt sub 10% din organizatiile active. Sunt mai putine resurse - informationale, umane. Iar demersul de a-ti gasi simpatizanti, suporteri este mai anevoios. Cred ca locuitorul de la sate este mai putin dispus sa se increada in discursuri ca oraseanul, are nevoie mult mai mult decat acesta de exemple concrete. Aici a fost prezentat cazul organizatiei Opération Villages Roumains care si-a asigurat succesul pe care l-a avut printr-o multitudine de mici proiecte, foarte concrete, prin care locuitorii celor 600 de sate romanesti in care ei opereaza au putut sa vada ca a te asocia poate conduce la ceva bun, la ceva concret in favoarea ta. Alt punct bun al OVR este lucrul in retea, care, din pacate, nu functioneaza in multe zone in sectorul urban. In mediul rural e nevoie de acea casta, o categorie de oameni foarte dedicati, care se numesc fie facilitatori comunitari, fie promotori locali, fie agenti de dezvoltare locala, care sa fie in mare masura dedicati misiunilor de a stimula asociativitatea. In oras e mult mai simplu sa creezi grupuri, asociatii si mai ales fundatii.

Relatia ONG-urilor cu cetateanul si cu mass-media

Cum pot fi constientizati oamenii simpli, de pe strada, atat in mediul rural cat si in cel urban, de necesitatea implicarii, de apartenenta lor la o societate civila care trebuie sa fie activa?
Evident, primii responsabili de acest lucru sunt organizatiile nonguvernamentale. Poate s-a acordat o prea mare atentie dialogului cu puterea, relatiei cu finantatorii, poate si relatiilor cu presa. Probabil ca mult mai putina atentie a fost acordata cetateanului, care este in ultima instanta beneficiarul serviciilor organizatiilor nonguvernamentale. In al doilea rand, cred ca relatia dintre ONG-uri si mass-media este departe de ceea ce ar trebui sa fie. Sunt mai multi teoreticieni ai conceptului - si ma asociez acestei categorii - care includ mass-media si ONG-urile in categoria societatii civile. Pentru mine, presa, in masura in care nu vizeaza a obtine profit, este absolut clar parte a societatii civile. Sunt mai multe organizatii care se ocupa de monitorizarea presei, inclusiv sub aspectul reflectarii subiectului ONG. In general, presa locala este mult mai deschisa la reflectarea imaginii ONG-urilor. Apar mult mai multe articole si in general sunt mult mai multe articole pozitive. In presa centrala, situatia nu este la fel de buna. Mai rar apar articole despre ONG-uri, au o pondere mai mare articolele negative.

Am constatat cu o usoara surpriza ca presa e alaturi de organizatii atunci cand ele au o reactie critica fata de diverse proiecte sau masuri ale puterii. Dar asta e prea putin. Insa nu putem invinovati numai presa de acest lucru. Cred ca in mare masura ONG-urile trebuie sa trimita un mesaj mai sustinut, mai coerent catre media. Pe de alta parte, organizatiile pot ajunge la cetatean indirect. In acest sens, am in vedere colaborarea chiar cu autoritatile. Si mai ales cu unitatile de invatamant. Copiii din alte tari, ma gandesc la experienta Frantei, a Marii Britanii, a SUA, stiu foarte multe inca de pe bancile scolii despre lumea asociativa, despre voluntariat. La noi lucrurile acestea sunt foarte firave si cred ca scoala ca atare ar putea sa se implice mult mai mult in acest domeniu. Mi se pare surprinzator ca nu se intampla asa, avand in vedere ca in organizatiile nonguvernamentale sunt implicati multi profesori.

Avand in vedere cadrul legislativ care acum s-a schimbat in rau, pe de o parte, si succesul unor astfel de intalniri, cum e aceasta de la Cluj, pe de alta parte, cum vedeti evolutia societatii civile in viitor? Cred ca orice persoana din societatea civila, daca ar fi intrebata, n-ar putea sa dea decat un raspuns optimist. Cine este implicat in societatea civila este implicat pentru ca el crede in ceva si este acolo unde este tocmai pentru ca e convins ca va avea succes. O sa fie uneori mai greu, alteori mai usor. E plat ce spun, dar progresul e inevitabil. In cele din urma, si cetatenii se vor implica mai mult; in cele din urma, si autoritatile acestea sau cele care le vor inlocui vor diminua comportamentele mimate, in favoarea unor comportamente autentice, vor invata ce este acela un parteneriat. Conjugat cu modelele europene si cu standardele de buna practica, toate acestea vor face ca situatia sa se amelioreze. Si credem ca vom apuca aceste timpuri.

Interviu realizat de Razvan Braileanu

ALAIN CANONNE, reprezentant al Ministerului francez al Afacerilor Externe

Ne confruntam cu o retinere a cetatenilor de a se implica in dezvoltarea tarii

Domnule Alain Cannone, in ce consta misiunea dumneavoastra in Romania?
Am fost numit de Ministerul francez al Afacerilor Externe pentru a ajuta la dezvoltarea societatii civile românesti, mai ales a organizatiilor nonguvernamentale. Pentru guvernele francez si român, pe langa proiectele de colaborare bilaterala, dezvoltarea acestui sector al societatii civile si a actorilor cooperarii descentralizate este extrem de semnificativa. Rolul meu este unul de consiliere, de asistenta tehnica, de ascultare a actorilor societatii civile pentru a putea sa ajutam în modul cel mai corect posibil la dezvoltarea acestui sector. Nu ma ocup doar de România, ci de un spatiu mai larg, si anume de toata Europa de Sud-Est: fosta Iugoslavie, Republica Moldova, Ungaria, Slovacia si, bineînteles, România. Biroul meu este în Bucuresti, pentru ca România reprezinta o prioritate, de altfel este o tara foarte mare în comparatie cu toate celelalte - ca marime, ea va fi a saptea tara din Uniunea Europeana. Relatiile dintre Franta si România sunt foarte strânse. Postul pe care îl ocup a fost creat fiindca sunt foarte multi francezi în România.

Multe ONG-uri, asociatii, colectivitati locale franceze lucreaza în parteneriat cu asociatii românesti. Cred ca exista mai mult de 2.000 de parteneriate între colectivitati românesti si franceze, din care Ambasada Frantei a identificat 500. Rolul mea este de a înlesni întâlnirea principalilor actori, de a alege cu cea mai mare competenta proiectele, pentru a exista o cât mai buna concentrare pe subiecte importante si pe anumite prioritati. Ceea ce ma intereseaza cel mai mult este sa ajut la îmbunatatirea societatii civile românesti. Daca o tara adera la Uniunea Europeana numai din punct de vedere statutar, nu cred ca Europa ar mai exista. Este important ca majoritatea populatiei sa fie interesata, sa participe la un proiect al Uniunii Europene.

De ce are România o relatie privilegiata cu Franta? Se întâmpla acest lucru datorita originii latine a limbii, datorita trecutului istoric? Este evident ca limba este un element foarte important. Înainte de evenimentele din 1989, multi francezi uitasera cum era România. Primul soc a fost sa observe cât de bine vorbea poporul român limba franceza. Acest lucru a declansat o reactie afectiva si, din aceasta cauza, multi francezi au venit aici. Printre altele, s-a declansat operatiunea Villages Roumains, care a facut legatura între satele si comunele românesti si cele franceze. Putem vorbi de peste 2.000 de astfel de cazuri în care s-a oferit sprijin satelor românesti ce au fost amenintate serios de sistematizarea din perioada regimului comunist.

Un alt aspect consta în relatiile culturale care au existat între cele doua tari înainte de razboi. Chiar ambasadorul nostru a discutat într-o conferinta tema intelectualilor români care s-au format în Franta si au ajutat la dezvoltarea culturii franceze. Unii dintre ei s-au reîntors în tara si au contribuit la dezvoltarea României. Deci exista puternice legaturi culturale, istorice. Francezii care ajung în România se simt bine. Datorita acestui fapt, francezii revin. Se creeaza legaturi puternice între cetateni, de atasament, sentimentale, exista un grad ridicat de prietenie.

Impedimente in crearea ONG-urilor active in fostele tari comuniste

Care este situatia societatii civile în celelalte tari foste comuniste din aceasta regiune?
Global, sunt foarte multe puncte comune. In timpul comunismului, era vorba de un fals sector nonguvernamental care exista putin sau deloc, deoarece cadrul legal nu permitea aparitia asociatiilor, fundatiilor. Exista temeri ca regimul comunist nu s-a terminat dupa 1989, ci este doar o perioada de turbulenta. Ne confruntam cu o retinere a cetatenilor de a se implica, o diminuare a culturii de a se angaja, de a participa la dezvoltarea tarii. Înainte de 1989 totul era hotarât de puterea centrala. Cetatenii se simteau învinsi, nu puteau sa participe la luarea deciziilor. Inceputul înfiintarii organizatiilor nonguvernamentale este foarte dificil - din cauza legislatiei, de frica s-au creat putine asociatii. Toate aceste piedici fac ca demararea actiunii sa fie foarte dificila. La inceput, apar primii actori care lanseaza ideea de necesitate a sectorului asociativ nonguvernamental. Apoi urmeaza o vasta reforma legislativa pentru crearea asociatiilor in toate tarile din zona.

Ceea ce caracterizeaza aceste organizatii non-guvernamentale este faptul ca ele au probleme în a se autofinanta, sunt dependente de fondurile, de proiectele care vin din exterior. Acesta este, fara îndoiala, un punct slab care trebuie remediat. Un alt aspect este faptul ca aceasta societate civila care se naste în România si în toata zona este mai degraba realizarea intelectualilor, a oamenilor care au capacitatea sa înteleaga, si acesti oameni se afla în zonele urbane. Asociatiile nu se prea creeaza în zona rurala, desi acolo sunt foarte necesare. În sfârsit, un alt impediment il reprezinta faptul ca nu exista obiceiul de asociere.

Astazi putem spune ca exista un sector asociativ, initiat de actori formati, care sunt departe de-a fi importanti cantitativ, dar care au avut acces la formare, spre deosebire de functionarii publici. Este necesara dezvoltarea unui sector civil, trebuie dezvoltata o cultura. Cooperarea nonguvernamentala trebuie sa se modifice putin, ea nu trebuie sa sustina, de exemplu, numai o anumita asociatie, fiindca aceea poate dezvolta un anumit serviciu social. Ea trebuie sa sustina sectoarele societatii civile care sunt slab dezvoltate, sa acorde asistenta tehnica pentru a crea retele nonguvernamentale si sa ajute la integrarea acestor retele în ansamblul celor europene, la o facilitare a parteneriatelor între cetatenii români, slovaci, bulgari la nivel regional si apoi cu tarile Europei de Vest.

Care este parerea dvs. despre ONG-urile patronate de autoritatile publice?
Acestea sunt initiative guvernamentale si reprezinta o modalitate prin care guvernul se adreseaza cetatenilor. Recunosc ca nu sunt foarte interesat de acest tip de organizatii. Franta este cea care a initiat realizarea acestor organizatii create de guvern si care au scopuri relativ nobile, de exemplu, Asociatia Franta-Polonia, care a beneficiat de finantari importante din partea guvernului pentru a ajuta Polonia. Important este ca aceste asociatii sa-i ajute pe cetateni sa se informeze si sa ii motiveze în anumite privinte. Dar pe mine ma intereseaza initiativa cetateneasca, nu cea guvernamentala. Când vorbeam de ONG-uri false in comunism, ma refeream la cele de filatelism, de exemplu. Ele trebuie adaptate la timpurile prezente. Pentru ce sa le distrugem? Mai bine sa le ajutam sa devina asociatii moderne. Sunt aceste organizatii asemanatoare celor de sindicat? Unii spun ca sunt niste vechi masinarii comuniste inutile. Nu ar trebui sa renuntam la ele, ci sa le actualizam. Eu sunt pentru o cooperare consolidata între sindicatele germane, franceze, românesti. Nu trebuie sa excludem pe nimeni. Aceste sindicate nu trebuie distruse, ci ajutate sa devina moderne.

Este mai important cum, nu cand va adera Romania la UE

Care este opinia dvs. despre legislatia privind ONG-urile românesti?
Am sa arunc o privire obiectiva asupra a ceea ce se întâmpla cu societatea civila în România în raport cu ceea ce se întâmpla în Europa. Trebuie sa existe o lege simpla, cu sisteme de control a posteriori, societatea civila trebuie încurajata sa controleze ea însasi. Nu sunt de acord cu "recomandari" primite din partea partidelor politice. Este inacceptabil sa nu existe separatie între ONG-uri si domeniul politic. Nu înteleg de ce se permite ONG-urilor sa finanteze partidele politice. Acest lucru este periculos. ONG-urile trebuie sa fie independente, sa se autoreglementeze si sa gaseasca solutii, nu sa fie victimele celor din mediul politic. Cred ca mai este mult de facut în România în planul legislatiei si al fiscalitatii pentru a permite o dezvoltare corecta a acestor organizatii.

Credeti ca intrarea României în UE va schimba ceva în ceea ce priveste situatia ONG-urilor? Eu vreau sa inversez întrebarea. Ma întreb cu ce vor ajuta ONG-urile intrarea României în UE. Asta este important. Uniunea Europeana nu este ca o poarta pe care intri sau nu. Romania este deja într-un proces de integrare si participa la anumite structuri ale Uniunii Europene, este consultata asupra Constitutiei europene. Faptul de a intra pe usa nu e esential, dar este totusi important. Mai important este cum veti intra. Când aud ca românii vor sa participe "în totalitate" la deciziile europene ma întreb ce înseamna acest lucru. Sa ai un numar de deputati si sa poti vota? Pentru mine, asta nu înseamna "în totalitate". În ceea ce ma priveste, "în totalitate" înseamna când cetatenii sunt preocupati si înteleg ce înseamna UE. Astazi nu li se explica bine cetatenilor ce înseamna UE. Voi, institutiile de presa, aveti un rol important in a explica ce înseamna UE, astfel încât fiecare cetatean sa fie liber sa aleaga în ceea ce îl priveste. Daca societatea civila nu participa activ la viata comunitatii, veti fi reprezentati doar de oamenii politici si nu veti reusi sa integrati toate componentele si nici cetatenii români nu vor participa la realizarea acestei integrari. Cetatenii din Vest sunt bine organizati si ei decid cum va arata UE. Trebuie sa fie o adevarata colaborare între Est si Vest, deoarece problema nu este doar când, daca, sau ce va va aduce integrarea, ci si ceea ce aveti voi de adus în UE.

Interviu realizat de Razvan Braileanu

Concluziile atelierelor

Situatia actuala a societatii civile din Romania
Atelierul referitor la situatia actuala din Romania si-a propus identificarea starii societatii civile in momentul de fata. In portiunea de atelier care s-a referit la experiente si practici s-a pornit, in principiu, de la doua studii de caz, prezentate de Asociatia Casa Europei si Opération Villages Roumains. Intre practicile si experientele negative identificate de participanti se numara: blocajele informationale legate de lipsa unor canale institutionalizate sau bine organizate de comunicare intre organizatiile societatii civile si alti actori (autoritatile publice, cetatenii), folosirea de multe ori a unui limbaj inaccesibil celor carora li se adreseaza organizatiile societatii civile, faptul ca increderea cetatenilor din Romania in ONG-uri este mult mai scazuta decat in alte tari. Tot ca un aspect negativ, s-a facut referire la caracterul academic al activitatii unora dintre organizatiile societatii civile, in sensul ca unele ONG-uri nu sunt capabile sa foloseasca aceasta parte academica, de studiu a muncii lor, in relatia ulterioara cu beneficiarii lor.

Organizatiile societatii civile sunt orientate de prea multe ori spre identificarea resurselor financiare in detrimentul orientarii catre reforma cadrului in care activeaza - punerea in prim plan a supravietuirii si urmarirea in mica masura a ceea ce urmeaza, pe termen lung. A aparut si problema atitudinii de tristete, de renuntare, de dezamagire, de oboseala - o atitudine distructiva, care scade eficienta ONG-urilor. Pornind de la experienta prezentata de Opération Villages Roumains, s-a discutat despre starea societatii civile in mediul rural, unde au fost identificate urmatoarele probleme: resurse financiare limitate, accesul limitat la informatie, atitudinea administratiei publice locale care, de cele mai multe ori, este nereceptiva, lipsa mijloacelor de comunicare, din cauza careia participarea ONG-urilor locale la diverse evenimente este slaba. Un aspect foarte important este legat de fragilitatea imaginii ONG-urilor din mediul rural unde, probabil din cauza comunitatii restranse, un simplu zvon sau o informatie negativa este de natura sa dauneze mult organizatiilor.

Ca experiente pozitive, s-a vorbit despre comunicarea cu administratia publica locala, unde s-a observat ca exista un anumit nivel de rafinament in formularea mesajelor din partea ONG-urilor. Multe dintre ONG-urile care au devenit capabile sa se autosustina si sa asigure o continuitate a activitatilor lor au facut asta datorita faptului ca au lucrat cu parteneri straini. Facandu-se din nou referire la ONG-urile din mediul rural, s-a vorbit despre resursele care exista totusi la nivel local, chiar daca ele nu sunt intotdeauna folosite si gestionate la maximul lor potential, una dintre aceste resurse fiind chiar Legea administratiei publice locale, care prevede posibilitatea autoritatilor locale de a acorda sprijin material organizatiilor, cum ar fi sediu, birotica - chiar daca acest lucru nu se intampla in practica de cele mai multe ori, este loc de imbunatatire, de vreme ce cadrul legal prevede aceste facilitati. S-a subliniat cat de benefice au fost schimburile de experiente si parteneriatele cu organizatii din alte tari si s-a evidentiat existenta unor retele care functioneaza foarte bine si care sunt destul de intinse. La sfarsitul primei parti a acestui atelier s-au prezentat si doua instrumente de evaluare a societatii civile - Indexul Societatii Civile si Civicus.

Partea a doua a atelierului s-a referit la locul si implicarea cetatenilor. S-a observat ca cetateanul apare fie ca subiect al democratiei participative, deci ca membru activ al unui ONG, fie ca beneficiar al activitatilor organizatiilor societatii civile. Un cetatean va putea ocupa un loc anume in societatea civila in functie de conditia economica pe care o are, de accesul la informatie, de statutul sau profesional, ca si de nivelul de relationare din punctul de vedere al ierarhiei sociale si al scarii propriilor valori. In ceea ce priveste implicarea cetateanului, s-a observat ca pana in 1989, principalele probleme erau activismul si totalitarismul, in timp ce dupa 1989, principala problema a devenit individualismul. O alta constrangere mentionata este mediul politic, care in clipa de fata nu incurajeaza implicarea cetateanului. Ca solutii pentru limitarea acestor constrangeri si o mai buna implicare a cetateanului s-a vorbit, in primul rand, de activitati ale organizatiilor societatii civile care sa-l faca pe cetatean sa se simta mai responsabil, sa simta ca ii pasa, sa fie preocupat de ceea ce i se intampla, atat lui, cat si celor din jur. O alta problema care a fost identificata de grup se refera la faptul ca multi cetateni se simt neajutorati si au tendinta de a astepta ca ajutorul sa vina din alta parte, in loc sa se mobilizeze si sa incerce sa atraga acest ajutor. Din punctul de vedere al cetateanului ca actor participativ, implicarea sa este importanta pentru ca democratia, odata dobandita, trebuie si intretinuta.

A treia parte a atelierului, Piste catre viitor, s-a referit la identificarea unor recomandari generale. S-a facut o comparatie intre administratia publica locala si organizatiile societatii civile si s-a cazut de acord ca, in timp ce administratia publica este caracterizata mai degraba de lipsa de transparenta si inchidere, ONG-urile ar trebui sa fie transparente, deschise. S-a vorbit despre faptul ca trebuie urmarit in permanenta in ce masura exista vointa politica de a dezvolta democratia participativa, pentru ca nu putem vorbi despre societate civila fara sa tinem cont de importanta pe care o are vointa politica. Atelierul a considerat ca in clipa de fata putem vorbi despre un proces de democratizare in Romania, si nu despre o democratie propriu-zisa. O alta recomandare se refera la dezvoltarea profesionalismului ONG-urilor, atat in relatia cu cetatenii, cat si in relatia cu autoritatile.

A treia recomandare se refera la definirea si promovarea principiilor de buna practica a organizatiilor societatii civile, care sunt: transparenta, deschidere, responsabilitate, coerenta si eficacitate - principiile bunei guvernari. Tot aici s-a vorbit si despre reabilitarea notiunii de solidaritate a organizatiilor societatii civile. O alta recomandare se refera la incurajarea constituirii si promovarii retelelor ca structuri de comunicare si ca metode de a incuraja schimbul de experiente. De multe ori organizatii foarte concentrate exclusiv pe beneficiari omit sa reactioneze la probleme care afecteaza sectorul nonguvernamental in general, avand reactii imediate numai la probleme care afecteaza propria lor organizatie. O alta recomandare s-a referit la realismul si fezabilitatea obiectivelor pe care si le stabilesc ONG-urile in activitatile lor. Ultimele doua recomandari se refera la contributia mai mare la modificarea cadrului legislativ in care functioneaza organizatiile nonguvernamentale si la promovarea, ca principiu, a consultarii in activitatile administratiei publice.

Societatea civila si cultura
Atelierul dedicat relatiei societatii civile cu domeniul cultural a tratat rolul retelelor culturale, mobilitatea artistilor si a operelor si multiculturalitatea.
Prima parte a atelierului, dedicata practicilor si experientelor, a inceput prin plasarea vietii asociative in campul cultural pe cel putin doua planuri: cel al organizarii, care necesita competente in materie de gestiune si management cultural; si cel al implicarii cetateanului in organizarea democratica a vietii asociative. A fost, de asemenea, evocata ideea complexitatii crescande a societatii, eroziunea apartenentelor teritoriale, sociale sau ideologice. Principala problema identificata in legatura cu viata culturala asociativa s-a referit la raporturile ei cu profesionistii din cultura si cu institutiile culturale. S-a pus, de asemenea, intrebarea daca trebuie promovata o democratie culturala sau o democratizare a culturii.

Ca experiente, a fost prezentata Asociatia Ecumest, infiintata in 1998, cu obiectivul de a avea initiative privind dezvoltarea sectorului cultural, de a institutionaliza colaborarea profesionala si cooperarea dintre artisti si oamenii politici. Printre programele enumerate s-au aflat Policies for Culture si parteneriatul cu Universitatea de Arta din Belgrad intr-un program de masterat, pentru cursuri de lunga si scurta durata. A doua fundatie prezentata a fost Transilvania Trust. Printre obiectivele sale se numara conservarea patrimoniului cultural, restaurarea castelului de la Bontida, colaborarea cu Institute of the Hystorical Buildings, restaurarea mai multor castele, initierea de catre specialisti britanici a unor studenti romani. In ceea ce priveste Fundatia Tranzit din Cluj-Napoca, scopul sau principal este instituirea unui centru de arta si cultura contemporana, ale carui activitati vizeaza restaurarea sinagogii din Cluj-Napoca, derularea unor programe artistice multiculturale si pluridisciplinare, parteneriate.

Inconvenientele care au fost enumerate in privinta ONG-urilor culturale se refera la coruptie, birocratie, intoleranta, saracie, educatie precara, conflicte, lipsa unor factori de raspundere in domeniul culturii. Puncte forte identificate sunt: optimismul, initiativa, entuziasmul, implicarea fara rezerve, dorinta de a contribui la formarea unor noi cetateni. Solutiile identificate pentru ameliorarea acestui sector sunt: solidaritate, bun simt, aplicarea regulilor luptei pentru a ajunge la democratia culturala, responsabilitatea, rabdarea, determinarea, hotararea, mobilizarea tuturor fortelor disponibile.

Partea de atelier referitoare la pistele pentru viitor a marcat mai ales intrebarile si discutiile care au fost formulate in atelierele precedente, concentrandu-se pe probleme specifice. S-a pornit de la un exemplu de buna practica, si anume de la relatia stabilita de directorul Festivalului de Teatru din Sibiu cu un eveniment in miscare, pornit in urma cu 10 ani, in care s-a ajuns la 64 de tari participante in prezent. Este un exemplu de buna practica pentru ca factorul multiplicator a fost foarte important. Nu e vorba numai de o retea de organisme cu valoare institutionala, ci si de o retea reala de asociatii care urmaresc aceste obiective, iar activitatea nu se desfasoara numai strict pe perioada festivalului, ci este permanenta. Bunele practici care au fost depistate sunt: valoarea muncii in echipa, in retea, dezvoltarea relatiilor cu parteneri de orice natura, fie ei organisme sau institutii, autoritati locale sau internationale, implicarea voluntarilor, diversificarea activitatii, implicand, de exemplu, copii handicapati. S-a subliniat nevoia de formare a managerilor culturali care sa raspunda asteptarilor tot mai mari ale asociatiilor in prezenta unor persoane competente care sa poata oferi un aspect mai profesional acestor activitati. Strategia nationala este inca un deziderat, iar in jurul acestei problematici se dezvolta o activitate de elaborare care trebuie continuata.

Desi este necesara profesionalizarea anumitor aspecte ale activitatii asociatiilor, democratia culturala nu trebuie nici intr-un caz sa fie generata sau monopolizata de profesionisti, ea nu trebuie sa fie asimilata doar profesionalizarii. Daca, in cadrul diverselor evenimente artistice, exista o inclinare predominanta spre institutiile culturale, trebuie incurajata si participarea societatii civile. Societatea civila din Romania si-ar gasi un domeniu extrem de favorabil pentru a se exprima in domeniul strategiei culturale, ca alternativa vitala pentru zonele defavorizate. Asociatiile ar trebui sa efectueze o activitate de teren, cu multa rabdare, pentru a oferi acestor zone extrem de controvesate o sansa pentru viitor. Societatea civila ar trebui sa-si poata exprima propriile alegeri si decizii, sa se implice in promovarea unor forme culturale, sa realizeze un echilibru fata de politica de conservare si de valorificare a patrimoniului, un echilibru care priveste expresia culturala din prezent.

Societatea civila si mass-media
Atelierul consacrat mass-media a urmarit analizarea circulatiei si a tratarii informatiei, problema independentei presei si statutul ziaristului.
Prima parte, dedicata practicilor si experientelor media, a inceput cu o prezentare a unei imagini generale asupra mass-media din Franta, in care a fost reflectata multitudinea actorilor, existenta unei prese locale si regionale dinamice, dar si o presa nationala care sufera de lipsa de mijloace financiare. A fost prezentat, de asemenea, rolul statului francez fata de mass-media: sustinere economica si legislativa, garantarea unui pluralism minim. Fata de optimismul relativ relevat de aceasta prezentare, a urmat un rechizitoriu nemilos fata de situatia sumbra a peisajului mediatic din Romania si a profesiunii de ziarist in special. Controlul asupra posturilor de televiziune, care sunt pricipalul suport informational din Romania, duce la o denaturare politica a mesajului acestora si, astfel, la dezinformarea cetatenilor. S-a vorbit de o "berlusconizare" a presei locale, care se gaseste in toate regiunile Romaniei. De multe ori, o mare parte a presei locale se regaseste in mainile unui singur potentat local care o controleaza. Lumina de la capatul acestui tunel nu poate fi adusa decat de initiativele privind autoreglementarea presei si de restructurarea pietei muncii in domeniul mass-media.

A urmat o prezentare a Fundatiei Ithaka, al carei scop este de a promova in Romania si in Bulgaria procesul de extindere a Uniunii Europene. Fundatia Ithaka ofera informatii privind prioritatile UE si organizeaza vizite de documentare a jurnalistilor la Strasbourg si Bruxelles, pentru ca acestia sa stabileasca o retea adevarata cu colegii lor din UE. In alta ordine de idei, a fost remarcat faptul ca presa franceza este criticata si din interiorul breslei, in vreme ce in Romania se pare ca presa este mai mult criticata din exterior si ca exista o abundenta a ziarelor in detrimentul calitatii. S-a insistat asupra importantei crearii unei platforme destinate sa mareasca ponderea negocierilor dintre angajati si patronii de presa si sa suplineasca cumva lipsa formarii profesionale.

Partea de atelier consacrata locului si implicarii cetatenilor a inceput prin remarca referitoare la existenta unei obligatii a mass-media de a reflecta preocuparile societatii civile. In acest sens, a fost discutat rolul jurnalistului vizavi de societatea civila, in afara activitatii sale profesionale: in ce masura jurnalistul are dreptul sa participe la organizarea unor manifestari. Majoritatea participantilor la atelier, muncind in mass-media, estimeaza ca meseria de jurnalist nu este compatibila cu anumite forme de militantism. A fost descrisa munca de teren pe care au facut-o reprezentantii Agentiei de Monitorizare a Presei-Academia Catavencu pentru a dota pe simplii cetateni, receptorii de informatie, cu aceleasi arme ca ale jurnalistilor - a fost editat un manual care a fost prezentat in 60 de clase de liceu. S-a vorbit si de o miscare de ajutorare a jurnalistilor - sindicatele sau ONG-urile trebuie sa sustina un jurnalist in fata riscului de repercusiune impotriva persoanei sale.

In partea de atelier referitoare la piste pentru viitor s-a inceput cu problema formarii studentilor in jurnalism. S-a cerut, pe langa cursurile teoretice care se intind pe 4 sau 5 ani de studiu, mai multa practica in domeniul cercetarii si al redactarii informatiilor. Cadrul legislativ si academic din Romania nu permite unor reprezentanti ai mass-media sa devina profesori si sa intervina la cursurile de jurnalism cu observatii practice. Din fericire, profesorii de jurnalism tin legatura cu fostii lor studenti care au ajuns sa lucreze in bransa si, astfel, le pot oferi studentilor niste linii directoare foarte utile. In continuare, dezbaterile au aratat ca jurnalistii sunt cei care modeleaza opiniile si ideile cetatenilor; de aceea, ei trebuie sa fie in contact strans cu societatea civila, cu ONG-urile. Atelierul a subliniat dezinteresul total al jurnalistilor fata de informatiile legate de activitatea societatii civile.

Ca actiuni concrete, s-a propus crearea unui grup de contact, un info-room pe Internet, referitor la problemele legate de presa din Romania. S-a initiat, de asemenea, organizarea unei retele de corespondenti de presa, studenti la facultati de jurnalism, din toate regiunile tarii, inclusiv din mediul rural. Acesti studenti vor pune in practica cunostintele dobandite, vor scrie articole si vor mentine contactul cu societatea civila. S-a mai propus si stabilirea unui grup de relatii intre ONG-uri si mass-media - o retea formata din parteneri noi sau deja existenti, care sa asigure reflectarea in presa a activitatilor societatii civile.

Societatea civila si dezvoltarea locala
Atelierul referitor la dezvoltarea locala a urmarit relatia de complementaritate sau substitutie dintre ONG-uri/asociatii si autoritatile locale si modalitatea de transformare a unei actiuni de ajutorare intr-un proiect local concret.
. In prima parte a atelierului, cea referitoare la practici si experiente, participantii au remarcat ca dezbaterea despre dezvoltarea locala va fi intotdeauna un proces deschis in Romania si pretutindeni. S-a ajuns la concluzia ca problema dezvoltarii locale are nevoie de o dubla articulare: in primul rand, stabilirea situatiei, identificarea teritoriilor si a cetatenilor care au nevoi specifice; in al doilea rand, conditiile si premisele dezvoltarii locale sunt descentralizarea, importanta societatii civile, implicarea expertilor ca interfata intre stat si societatea civila si dinamica proiectelor. Au fost discutate experientele extrem de bogate impartasite de participanti din Ploiesti, Baia Mare, Cluj si Arges. S-a convenit ca este importanta legitimitatea actiunilor din comunitatile locale in vederea dezvoltarii, pentru a se elabora proiecte sustinute, inclusiv financiar, de catre autoritatile locale. Dezvoltarea locala se face pe termen lung, astfel incat s-a insistat pe finalitatea acestor proiecte. S-a mai spus ca dezvoltarea locala este legata de formarea continua, unde actorii sociali sunt implicati in stadii de pregatire formale si informale.

In a doua parte a atelierului, dedicata locului si implicarii cetatenilor, s-a vorbit despre asociatiile franco-romane care participa pe diverse planuri la dezvoltarea locala. Apare aici problema mentinerii unei coerente a initiativelor interne cu cele straine, iar rezultatele trebuie sa fie marcate de eficienta. Participantii au propus evitarea dublarii unor astfel de initiative transfrontaliere si reducerea, astfel, a timpului pretios cerut cetateanului si societatii. S-a mai remarcat ca cetateanul nu este suficient informat, iar cadrul legislativ este restrictiv in anumite privinte si obstructioneaza unele initiative, astfel incat ONG-urile isi pierd identitatea. S-a subliniat si importanta relatiilor interculturale in comunitatile interetnice, care pot duce la initiative economice comune. Participantii au concluzionat ca, in afara de finantarea externa, si statul ar trebui sa contribuie la sustinerea financiara a dezvoltarii locale, care va fi imbunatatita daca asociatiile lucreaza in retea.

A treia parte a atelierului, dedicata perspectivelor, a inceput cu ideea ca societatea civila are nevoie de un cadru legislativ ameliorat si de initiative inovatoare pentru dezvoltarea locala, pentru a identifica necesitatile in mod corect si pentru a stimula capacitatea asociativa. S-a mai spus ca societatea civila trebuie sa fixeze obiective precise ce pot fi atinse, sa incurajeze munca in retea, sa evite birocratia prin corelarea ONG-urilor cu autoritatile locale si sa impartaseasca experientele pentru a administra problemele mai eficient.

In final, participantii la atelierul referitor la dezvoltarea locala au elaborat un apel catre societatea civila si autoritatile publice:

1. Societatea civila are nevoie de un cadru legislativ si institutional operational; s-a facut referinta directa la Ordonanta 37/2003, care este resimtita ca un pas inapoi fata de Ordonanta 26/2000;

2. Societatea civila are nevoie de sustinerea autoritatilor publice in formarea ONG-urilor la nivel local;

3. E nevoie de crearea unor mecanisme de finantare a vietii asociative;

4. Societatea civila doreste o mai mare transparenta in relatia cu autoritatile publice, in cadrul bunei administrari;

5. Se doreste o descentralizare a factorilor de decizie pentru o abordare reala a actorilor asociativi (de exemplu, dupa noua lege, autorizarile pentru o noua asociatie trebuie sa se primeasca de la Bucuresti);

6. Societatea civila trebuie sa aiba o implicare mai larga in dezvoltarea locala, sub toate formele sale;

7. Se urmareste favorizarea muncii in retea si implementarea unor retele locale, regionale si nationale. Munca in retea este un scop pentru viitor;

8. Este necesara dezvoltarea mijoacelor de informare a cetatenilor despre activitatea ONG-urilor.

Grupaj realizat de Razvan Braileanu

Excelenta Sa PHILIPPE ETIENNE, Ambasadorul Frantei in Romania

Societatea civila si consolidarea democratiei

La data de 4 octombrie s-a deschis, la Roma, o Conferinta interguvernamentala, in vederea adoptarii unei Constitutii europene. Aceasta conferinta, la care participa si tarile candidate la integrare, precum Romania, urmareste un proiect ambitios, acela al constructiei unei Europe politice unite. Asa cum afirma unul dintre parintii sai fondatori, Jean Monnet, "Rien ne se crée sans les hommes, rien ne dure sans les institutions".(1) Totusi, el insusi era primul care recunostea ca Europa redusa numai la institutii nu ar fi decat o abstractiune, daca nu s-ar traduce, in primul rand, printr-o "solidaritate de facto", printr-un ansamblu de "realizari concrete" care sa ne implice pe fiecare dintre noi; intr-un cuvant, prin formarea unei "cetatenii europene". Un asemenea obiectiv era fara nici o indoiala foarte ambitios, de indata dupa cel de al doilea razboi mondial. Totusi, el a facut multe progrese de atunci pe taramul realitatii: dreptul la petitie si moderatorul european, dreptul de a alege si de a fi ales pe plan european si local, dreptul la libera circulatie si la libera stabilire etc.

Acest obiectiv primeste o noua actualitate astazi, cand este vorba de reunirea unei Europe care a fost fracturata timp de patruzeci de ani.
Atinsa ca si vecinii sai, si fara indoiala chiar mai mult decat acestia, din cauza totalitarismului, Romania nu a cunoscut decat tarziu aparitia societatii civile. Permiteti-mi ca aici, la Cluj, sa aduc omagiu cetatenilor romani precum d-na Doina Cornea, care, inainte de decembrie 1989, si-au asumat riscuri mari in apararea societatii in fata dictaturii. In 2003, Romania democratica se pregateste de intrarea in Uniunea Europeana, iar succesul aderarii sale in 2007, pe care eu personal nu o pun la indoiala, presupune o societate civila vie, capabila de a lua parte la aprofundarea cetateniei europene.

Principalul interes al acestor Intalniri Europene, al reunirii acestor actori provenind din sectoare de activitate diferite, organizatiile neguvernamentale, bineinteles, dar si sfera publica, universitatea, lumea economica, va fi acela de a permite masurarea progreselor care mai trebuie infaptuite in vederea constituirii acestui spatiu civic si social fara de care cetatenia, fie ea nationala sau europeana, este golita de orice importanta.
Cu aceasta ocazie, adresez cele mai vii multumiri asociatiei Relais culture Europe si revistei Transeuropéenne, precum si tuturor partenerilor implicati in organizarea acestor Intalniri.

Libertate, solidaritate, transparenta

Inca din epoca Luminilor, dezvoltarea societatilor civile a presupus intotdeauna un anumit numar de conditii, existenta unui humus favorabil, care se poate rezuma printr-un triptic a carui importanta va fi subliniata de catre aceste Intalniri: libertate, solidaritate si transparenta.
Libertatea: libertatea politica, aceea de a-ti exprima parerile in piata publica, dar si facultatea de a intreprinde initiative private, de a crea asociatii; dreptul pentru fiecare cetatean de a-si lua destinul in maini in mod autonom si responsabil, in cadrul unei colectivitati.

Capitolul colocviului consacrat dezvoltarii retelelor culturale ilustreaza perfect aceasta miza. De fapt, in domeniul artistic, grija constanta pentru creatie implica dezvoltarea libera a initiativelor private, datorita, in special, ajutorului acordat de retelele culturale. Asa cum am constatat de-a lungul istoriei, Europa artistilor si a intelectualilor a jucat un rol de precursor inca din timpul Renasterii. Aceste retele care s-au dezvoltat putin cate putin in acesti ultimi ani participa la acelasi demers. Ma gandesc in special la actiunile intreprinse in domeniul teatrului, prin intermediul asociatiilor precum Banlieues d'Europe, sau asociatia Transeuropéenne, pe care o conduceti dumneavoastra, d-na presedinte, si care nu numai contribuie la promovarea si la imbogatirea culturii romane dar, inca si mai important, permite crearea de noi forme de solidaritate.

Libera dezvoltare a initiativelor individuale, daca poate fi incurajata de catre stat sau de catre colectivitati, presupune un cadru juridic adaptat. In toate tarile, recunoasterea libertatii pentru asociatii de a se constitui si de a se dezvolta s-a lovit de o serie de rigiditati. In Franta, acest regim al libertatii dateaza din 1901, dar dupa multe dezbateri nu a fost recunoscut oficial ca libertate constitutionala decat in 1971. Respectarea ei este astazi impusa prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului. El este conditia independentei societatii civile. Inteleg ca, precum in orice tara, liberalizarea regimului asociativ a putut provoca reticente in Romania - v-am spus ca am cunoscut si la noi astfel de dezbateri, in special dupa evenimentele din mai 1968 - si salut progresele care s-au realizat in acesti ultimi ani prin adoptarea noii legi a asociatiilor. As dori insa sa va atrag atentia asupra necesitatii de a apara acest regim liberal impotriva oricarui sistem de control prealabil, chiar si sub forma unui simplu aviz ministerial, care nu poate fi negativ decat in mod exceptional. Experienta arata ca exista alte metode de a garanta ordinea publica, care sa nu restranga libertatea de asociere.

Aceasta presupune, in sfarsit, si o autonomie financiara in interiorul tarii - chiar daca este nevoie de finantari internationale intr-o faza tranzitorie, deci si de un numar suficient de cotizatii personale ale cetatenilor -, dar si de un regim fiscal adaptat, cum ar fi de exemplu mecenatul cultural sau sportiv.
In mod necesar, libera de orice tutela, societatea civila trebuie sa fie si solidara. Ea nu ar trebui sa apara ca monopolul unei elite repliate asupra ei insesi. Este important ca ea sa fie deschisa tuturor, pentru ca initiativele venite "de jos" sa-si asume problemele celor aflati in necesitate, sa lupte impotriva excluderii si izolarii geografice sau sociale. Acest lucru implica dezvoltarea de micro-proiecte care permit unirea populatiei, in special in mediul rural. Aceasta este tema, esentiala, a capitolului acestui colocviu consacrat rolului societatii civile in materie de dezvoltare locala.

As dori sa insist aici asupra importantei cooperarii descentralizate intre doua tari. Aceasta forma de cooperare, in care Franta si Romania sunt foarte implicate, prin intermediul mai multor sute de parteneriate, poate permite incurajarea acestor initiative locale provocand crearea de noi ONG-uri, asa cum a demonstrat-o Forumul organizat in luna septembrie in localitatea franceza Villefranche-de-Rouergue.

De altfel, astfel de forme de cooperare deschid un dialog constructiv intre ONG-uri si autoritatile sau alesii locali, care contribuie fiecare in felul sau la vitalitatea democratiei locale. Aceste forme permit actiunea in comun. Aceste intalniri sunt astfel, sper, ocazia de a realiza o apropiere salutara pentru punerea in aplicare a operatiunilor de dezvoltare locala.

Libera, solidara, societatea civila are acum datoria sa fie transparenta, pentru ca actiunea diferitelor componente sa fie eficienta si sa contribuie la o democratie adevarata. Tin sa salut cu aceasta ocazie diferitele initiative intreprinse de catre anumite ONG-uri, care isi dau silinta sa determine evolutia relatiilor dintre societatea civila si mass-media, puse cateodata sub semnul neincrederii, spre relatii de cooperare reciproca, pentru a contribui, impreuna, la starnirea interesului opiniei publice asupra anumitor subiecte esentiale, cum ar fi buna intelegere a adevaratelor mize ale integrarii europene. Salut in special rolul fundatiei Ithaka, al Agentiei de Monitorizare a Presei si al Centrului pentru Jurnalism Independent, care, fiecare in felul sau, se straduiesc sa stabileasca un dialog constructiv intre ONG-uri si mass-media.

Pentru ca aceste relatii de incredere sa poata exista, este important ca ONG-urile sa fie ireprosabile, nu numai ca ele sa nu comita acte ilicite sau imorale, dar nici sa nu fie banuite ca ar putea comite astfel de acte. "Justice must not only be done, it must also be seen to be done"(2), afirma anglo-saxonii: ceea ce este adevarat in domeniul justitiei trebuie sa fie la fel si in domeniul asociativ. Acest lucru implica un autocontrol riguros din partea asociatiilor, precum si un cadru juridic foarte strict. Aceasta este calea pe care au urmat-o toate tarile Europei Occidentale, printre care si Franta, care a adoptat in 1995, ca urmare a mai multor scandaluri care au afectat creditul de care se bucura sectorul asociativ in opinia publica, o lege care a interzis orice finantare a partidelor politice de catre persoane morale. Exista in mod cert si alte solutii, ca de exemplu cea care disociaza in mod clar asociatiile si fundatiile politice. Bineinteles, nu este evidenta distinctia intre angajare asociativa si angajare politica in sens strict. Cu toate acestea insa, este un lucru esential sa se asigure o stricta separare financiara si juridica intre sfera politica si cea asociativa, pentru a evita aparitia indoielii care ar putea descuraja bunavointa, si a cea a rumorilor care, cateodata, distrug in cateva zile munca mai multor ani.

Complementaritatea de roluri intre puterea publica si lumea asociativa

O societate civila astfel revigorata poate aduce o contributie fundamentala la consolidarea unei democratii moderne, adevarate. Actiunea autoritatilor publice continua si ea sa fie esentiala, tin sa subliniez acest lucru. Nu este vorba aici de o delegitimare a structurilor de stat si a colectivitatilor teritoriale, nici de cea a partidelor politice, de altfel, sau de descarcarea acestora de responsabilitatile esentiale pe care ele si le asuma intr-un context democratic.
Voi cita doua exemple pentru aceasta complementaritate de roluri intre puterea publica si lumea asociativa, exemple care sunt fara indoiala de actualitate in Romania, chiar daca sunt valabile pentru toate tarile.

Primul exemplu este cel al integrarii minoritatilor, mai ales a celei rrome. Problemele ridicate de aceasta integrare, cum ar fi accesul la invatamant si la ingrijire medicala, nu vor fi niciodata mai bine rezolvate decat prin implicarea activa a asociatiilor create de insasi aceasta minoritate, care sunt cele mai adaptate si fara indoiala sunt singurele capabile de a lua in considerare toate datele problemei lor. Aceasta implicare trebuie sa fie garantata, construita, pe plan teritorial (in comune si in judete), pe plan national, insa - fiind vorba de o problema mai vasta in cazul rromilor - si pe plan european. De aici provine propunerea facuta de Finlanda si Franta referitor la o initiativa in acest sens sub egida Consiliului Europei.

Al doilea exemplu este cel al luptei impotriva coruptiei, acest flagel care distruge increderea cetatenilor in institutiile lor si descurajeaza initiativele, inclusiv cele economice, indispensabile dezvoltarii unei natiuni moderne. Un mediu asociativ viu poate sa combata sau chiar sa previna dezvoltarea acestui fenomen a carui perceptie de multe ori imprecisa - o putem observa in Romania - poate avea consecinte foarte negative asupra imaginii tarii. Exista aici o complementaritate perfecta intre rolul de autoaparare, de vigilenta, pe care il poate juca societatea civila, si actiunea publica, insarcinata cu stabilirea regulilor si cu impunerea respectarii lor. Actiunea societatii civile in acest domeniu este cu atat mai legitima cu cat coruptia tinde sa mentina un model social anacronic, bazat pe clientelism si opus initiativei cetatenesti.

In concluzie, as dori sa citez cuvintele lui Alexis de Tocqueville, care dadea, acum 150 de ani, o definitie, inca foarte actuala, a rolului angajarii cetatenesti in societatile democratice moderne: "Sitôt que plusieurs habitants ont conçu un sentiment ou une idée qu'ils veulent produire dans le monde, ils se cherchent, et, quand ils se sont trouvés, ils s'unissent. Dès lors, ce ne sont plus des hommes isolés, mais une puissance qu'on voit de loin, et dont les actions servent d'exemple; qui parle et qu'on écoute".(3) Doresc societatii civile romanesti sa devina o putere activa si ascultata, precum intreaga Romanie, aceasta tara magnifica si plina de potentiae. Franta doreste si in acest domeniu sa se angajeze de partea dumneavoastra, fara a da lectii, ci mai mult in acest spirit de solidaritate si de prietenie care caracterizeaza suportul pe care vi l-am acordat intotdeauna si pe care vom continua sa il acordam integrarii europene a Romaniei. Uniunea Europeana are nevoie de o Romanie puternica, in care societatea civila sa-si exercite pe deplin rolul ce i se cuvine.

Note:

1. "Nimic nu se creeaza fara oameni, nimic nu dainuie fara institutii."

2. "Justitia nu trebuie numai facuta, ci trebuie sa se vada ca e facuta."

3. "De indata ce mai multi locuitori au gasit un sentiment sau o idee pe care vor sa o puna in aplicare in lume, ei se cauta si, cand s-au gasit, se unesc. Din acel moment, ei nu mai sunt oameni izolati, ci o putere ce se vede de departe, ale carei actiuni servesc drept exemplu, care vorbeste si care este ascultata."

Discurs sustinut cu ocazia inaugurarii celei dea V-a editii a Intalnirilor Europene de la Cluj,br> Titlul si subtitlurile apartin redactiei.