Multiculturalismul irlandez

Limba irlandeză sau galica este o limbă de origine celtică, parte a ramurii limbilor goidelice, alături de gaelica scoţiană şi gaelica vorbită pe insula Man. Ea a devenit şi limbă oficială a Uniunii Europene, a douăzeci și treia.

Autorităţile sud-irlandeze au pus accentul pe educaţia în limba irlandeză, căci ambele mari partide care au condus Irlanda după anul 1921 îşi aveau rădăcinile în partidul naționalist Sinn Fein (denumire care în­seam­nă în irlandeză Prin noi în­şi­ne), ambele adoptând de­nu­miri irlandeze: Fine Gael (Fa­milia Gaelilor) şi Fianna Fail (Războincii Destinului). Au­to­rităţile sud-irlandeze au de­li­mitat o zonă geografică, în ves­tul Irlandei, în care ir­lan­deza se vorbea intens, de­sem­nând-o cu numele de Ga­el­tacht. Acestei zone i-a fost acordat de-a lungul timpului sprijin financiar şi administrativ important, în vederea pre­zer­vării purităţii lingvistice, fără prea mare suc­ces. În cadrul recensământului din 2006, 91.862 de persoane locuiau în aria Gaeltacht, iar dintre aceştia 70,8% au declarat că vor­besc irlandeza, 60% dintre ei zilnic. Situaţia este îngrijorătoare la nivelul populaţiei tinere din această zonă, care tinde să folosească lim­ba engleză, mai ales atunci când vine vorba despre comunicarea în afara zonei rurale. Fa­miliile care locuiesc în Gaeltacht şi care îşi tri­mit copiii la şcoală cu predare intensivă în irlan­deză pot participa la un program guver­na­mental de susţinere. Dacă elevii dovedesc că deţin un nivel bun de cunoaştere a limbii ir­lan­deze, pot primi o subsidie de 260 de euro pe an. În anul şcolar 2006-2007, 2.216 fa­mi­lii au fost acceptate pentru a primi alocaţia în întregime, iar alte 937 alocaţia redusă, 225 de familii neîndeplinind cri­teriile. Programul se nu­meş­te Sceim Labhairt na Gae­lige şi reprezintă primul exem­plu din istoria statelor eu­ro­pe­ne în care cetăţenii sunt plă­tiţi pentru a-şi educa copiii în limba oficială a statului! În Gaeltacht funcţionează câteva co­le­gii unde zeci de mii de tineri din întreaga Ir­landă vin să studieze în fiecare an, găzduiţi fi­ind de familiile locale unde se vorbeşte doar în limba irlandeză. De asemenea, în sezonul estival îşi deschid porţile 46 de şcoli de vară, frecventate de aproximativ 26.000 de elevi din întreaga Irlandă şi nu numai, dornici să înveţe sau să exerseze limba. Diverse analize dovedesc însă eşecul politicilor de gaelicizare duse succesiv de toate guvernele irlandeze.

Limba irlandeză a beneficiat şi beneficiază în continuare de sprijinul politic susţinut al unui stat independent, fapt ce schimbă radical si­tua­ţia, în comparaţie cu celelalte limbi celtice. Nu numai că în sistemul educaţional public ir­landez studierea limbii irlandeze este obli­ga­torie, dar până în anii 1970, admiterea în ser­viciul public al republicii (administraţie, ar­ma­tă, forţele de ordine, poştă etc.) depindea şi de trecerea unui examen de limbă irlandeză, examen deosebit de dificil pentru mulţi as­pi­ranţi irlandezi anglofoni care nu-l puteau tre­ce. În anul 1974, a fost introdusă o reformă ca­re prevedea ca fluenţa doar într-o singură limbă să fie suficientă. În anumite sectoare, se cere în continuare trecerea unui examen de limbă irlandeză. Din punct de vedere cons­ti­tu­ţional, limba irlandeză încă este con­si­de­ra­tă ca fiind prima limbă oficială a Republicii Ir­landa, engleza fiind doar pe locul doi, în ciuda realităţii. Atitudinea establishment-ului pro­tes­tant din Irlanda de Nord faţă de limba ir­lan­deză a fost, până recent, necruţătoare, căci se asocia limba irlandeză cu Biserica Ro­ma­no-Catolică și, mai recent, cu mişcarea na­ţio­nalistă dominată de Armata Republicană Ir­landeză. De altfel, mulţi dintre militanţii re­pu­bli­cani încarceraţi în puşcăriile de mare se­cu­ri­tate din Ulster şi-au dedicat timpul (sentinţe de zeci de ani) învăţării limbii irlandeze - pe ca­re irlandezii, cu celebrul lor simţ al umo­rului, au numit-o jailtacht - pe care în li­ber­tate o cunoşteau şi o vorbeau prea puţin sau de­loc. Folosirea limbii era practic interzisă, fiind predată doar în şcolile administrate de că­tre Biserica Catolică. Semnarea Tratatului din Vinerea cea Sfântă, din anul 1998, care a pus capăt ostilităţilor de mai bine de trei de­cenii dintre comunitatea protestantă (uni­o­nistă) şi cea catolică (republicană), a dus la schimbarea percepţiei negative avute asupra limbii irlandeze, ea fiind recunoscută şi ac­ceptată în zonele catolice. Statisticile recente arată că 1.656.790 de oameni se consideră competenţi într-o măsură mai mare sau mai mică în limba irlandeză, însă această cifră es­te înşelătoare tocmai pentru că irlandeza este o materie obligatorie în şcoală. Dintre aceştia, 538.283 vorbesc limba în fiecare zi, 97.089 (5,9%) în fiecare săptămână, 581.574 (35,1%) mai rar de atât, iar 412.846 (24,9%) ni­cio­dată. Creșterea numărului de vorbitori zilnici se datorează creşterii numărului de şcoli cu predare în limba irlandeză atât în ciclul pri­mar, cât şi cel gimnazial, în zonele urbane. Chiar dacă irlandeza face faţă cu greu com­pe­ti­ţiei cu engleza (şi limba sectorului in­for­matic, în care Irlanda excelează), ea a oferit în secolul al XX-lea un mijloc ideal de ex­primare unor scriitori contemporani im­por­tanţi, precum Máirtín Ó Cadhain, Tomás Ó Cri­omhthain sau Muiris Ó Súilleabháin. Însă mij­locul cel mai eficient în propagarea irlandezei este televiziunea TG4, care are o medie de 800.000 de privitori zilnic, difuzând şi un fel de telenovelă (soap opera)... gaelică.