Pe aceeași temă
Anul acesta este cu siguranță special pentru Fundația Art Encounters din Timișoara, care s-a implicat în multiple proiecte și a generat o energie creativă susținută în jurul programului permanent de expoziții, rezidențe și mediere, alături de cele trei „vârfuri de lance” ale anului: expoziția Victor Brauner, Bienala Art Encounters și expoziția Constantin Brâncuși. Aceste trei momente reprezintă o suită de propuneri prin care publicul larg accesează o memorie culturală care ne unește pe toți, sudând laolaltă acele repere incontestabile, dar lăsând totodată loc unei breșe contemporane și experimentale prin propunerea curajoasă a bienalei din acest an. A cincea ediție a Bienalei Art Encounters – My Rhino is Not a Myth. Art-Science-Fictions reprezintă din multe puncte de vedere un moment foarte important pentru fundația Art Encounters. Aceasta continuă câteva dintre trăsăturile definitorii ale identității bienalei de până acum (susținerea de noi producții de artă, încurajarea tinerelor generații de artiști din România și din regiune, inspirația preluată din orașul Timișoara, utilizarea spațiilor neconvenționale, parteneriatele locale, naționale și internaționale, medierea culturală ca un nucleu de bază al eforturilor noastre), adăugând totodată o nouă perspectivă curatorială asupra împletirii artei cu știința, asupra cercetării artistice astăzi și a formelor de tip artist-run-space care s-au dezvoltat – deloc întâmplător – la Timișoara. Noile direcții spre care s-a îndreptat bienala aduc în discuție surse de inspirație diverse, de la construcții science-fiction, la activarea istoriei artei, la componente performative diverse, la o cunoaștere pe cât de științifică, pe atât de voluptuoasă. Alăturarea a trei regimuri ale cunoașterii, artă – știință – ficțiune a venit din partea curatorului invitat, Adrian Notz, care a lucrat alături de un colectiv de șase curatoare tinere (Cristina Bută, Monica Dănilă, Edith Lázár, Ann Mbuti, Cristina Stoenescu și Georgia Țidorescu) pentru a contura un concept original și o listă de artiști globală. Notz a început în urmă cu aproape doi ani să lucreze la centrul de cercetare AI de la Universitatea Tehnică Federală din Zürich (ETH–AI Center), iar acest lucru l-a atras în zona explorării inovațiilor tehnologice și a conexiunii acestora cu arta și mai ales cu cercetarea artistică.
Constelația de artiști care participă în acest an la bienală conturează o hartă diversă, multiculturală, globală, pluridisciplinară și trans-istorică, prin care arta contemporană poate fi înțeleasă mai profund și mai complex în raport cu propria tradiție, dar și cu momentul prezentului. Lucrările noi ale acestei ediții a bienalei sunt foarte diferite, de la lucrări concepute in-situ, cum este cazul lui Sebastian Moldovan sau Anetta Mona Chișa, la lucrări comisionate pentru spațiul public, cum este Maren Dagny Juell cu lucrarea „Monument For A Sim Inventory. What. We. Bring. Home”, la teme de cercetare ample, care prezintă un episod aici și care vor continua, cum este exemplul lucrării Alinei Cioară despre neuroplasticitate. De asemenea, sunt lucrări care s-au născut în urma unei rezidențe de cercetare, cum e cea a lui Sakib Rahman Mizanur, rezultatul interacțiunilor cu artiști și producători locali sau lucrări care aduc în prim-plan probleme extrem de delicate, cum e criza climatică, prin „A Few Degrees From Release” a lui Dimitar Solakov sau instalația cinetică a Floriamei Cândea, Sensitive dependance.
În acest an avem opt spații expoziționale interioare la Timișoara (Fundația Art Encounters, Birourile ISHO cu două spații specifice, Comenduirea Garnizoanei Timișoara, Faber, Muzeul Național al Banatului/ Castelul Huniade, Muzeul Național de Artă Timișoara, STPT Multiplexity), un spațiu la București (prin expoziția găzduită de Muzeul Național de Artă Contemporană în Sala de marmură, Carlos Amorales cu Black Cloud [Nor negru]), o lucrare în spațiul public în Piața Victoriei, un tramvai turistic care merge în fiecare weekend cu o lucrare-insert, același Carlos Amorales cu Black Cloud, dar într-o versiune adaptată acestui loc.
Acum, când toate reflectoarele se îndreptă spre Timișoara, am simțit nevoia să accentuăm, prin Platforma complementară, rolul esențial al spațiilor artist-run din oraș, care au contribuit la dinamica extraordinară a artei în acest oraș și care continuă să creeze structurile de sprijin de care avem atât de multă nevoie. Aceste artist-run-spaces sunt: Avantpost, Balamuc, Baraka, Lapsus, Nava C2 și Simultan, alături de peste 15 artiști pe care-i prezintă.
Catalogul bienalei va reflecta multiplele narațiuni pe care colectivul curatorial le propune, mai multe drumuri posibile sau scenarii de urmat pentru un proiect care depășește cu mult granițele Bienalei Art Encounters 2023. Colectivul curatorial care i-a modelat conținutul a reușit să transforme catalogul într-un instrument dinamic, plural și deschis, urmând „calea rinocerului” prin cele patru curente posibile: Carriers of New Seeds, Anticipations and Sighs, Broken Cyphers și Streams of Navigation, care se regăsesc și în expozițiile propuse. Acest catalog va fi disponibil publicului la finalul bienalei, în ultimul weekend, când va avea loc și lansarea lui la Librăria La Două Bufnițe.
Până atunci, așteptăm publicul să descopere expozițiile din Timișoara, nu doar pe cele care ne aparțin, dar și întregul program care se desfășoară în paralel, de la expozițiile propuse de Galeria Jecza, MV sau Indecis, la proiecte de mari dimensiuni precum după SCULPTURĂ/SCULPTURĂ după, realizat de Fundația Triade la Cazarma U, sau expoziția Diferite grade de libertate, o expoziție majoră de grup de la Kunsthalle Bega, adunând laolaltă artiști români și internaționali, din generații diferite. //
