„Obiectivul nostru strategic este integrarea europeană a Republicii Moldova“

Care e stadiul la care se află acum relaţiile oficiale dintre Republica Moldova şi România?
Doresc să vă asigur că Republica Moldova este şi va rămâne o prioritate pe agenda de politică externă a României. Am reuşit împreună să conferim dialogului politic relansat la Bucureşti, în luna noiembrie a anului 2009, un caracter realist şi orientat spre consolidarea relaţiilor privilegiate dintre România şi Republica Moldova, prin valorificarea valenţelor multiple ale patrimoniului spiritual comun. Întrebarea dvs. îmi oferă prilejul de a reconfirma nivelul deosebit al relaţiei bilaterale, după doi ani de guvernare democratică în Republica Moldova. Avem un dialog politic intens, fără precedent în istoria cooperării bilaterale, dezvoltat la toate nivelurile (preşedinte, premier, miniştri, parlamentari, experţi) şi susţinut de rezultate ce se regăsesc în proiecte şi acţiuni foarte concrete. Dincolo de datoria pe care o avem pentru a întări legătura specială, bazată pe comunitatea de limbă, istorie şi cultură, ne revine obligaţia de a gestiona cu predictibilitate această relaţie, de a continua să lărgim portofoliul de proiecte comune şi de a consolida un cadru coerent de acţiune convergentă.

Care sunt liniile de forţă ale acţiunilor diplomatice ale României faţă de Republica Moldova?
Obiectivul nostru strategic este integrarea europeană a Republicii Moldova. Aceasta este, potrivit sondajelor de opinie, şi dorinţa majorităţii cetăţilor din Republica Moldova. În funcţie de contextul european şi mai ales de cel intern, de la Chişinău, Bucureştiul, de comun acord cu partenerii din Republica Moldova, are diverse abordări tactice.
Bilanţul cooperării bilaterale este remarcabil şi ilustrativ pentru determinarea României de a fi un partener privilegiat pentru Chişinău. Suntem pregătiţi să susţinem, deopotrivă, efortul de aderare a Republicii Moldova la UE şi procesul intern de reformă aferent acestui deziderat. Şi, din acest punct de vedere, Declaraţia comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, semnată de preşedintele României şi de preşedintele interimar al Republicii Moldova, este un gest politic semnificativ. România doreşte dezvoltarea acestei relaţii în logica consolidării acestui parteneriat special şi a susţinerii parcursului european al Republicii Moldova. Atât noi, cât şi partenerii de la Chişinău ne dorim ca acest parcurs să fie ireversibil. Vă asigur că vom promova cu prioritate proiectele şi acordurile care vizează dezvoltarea societăţii din Republica Moldova, creşterea bunăstării şi libera circulaţie a cetăţenilor în spaţiul Uniunii Europene. Reformele începute de actualul guvern de la Chişinău au meritul de a da mai multă încredere investitorilor europeni, partenerilor din România, în consolidarea mediului de afaceri din Republica Moldova şi, implicit, în crearea de noi oportunităţi economice şi sociale pentru cetăţenii acestei ţări. Am convingerea fermă că implicarea noastră mai activă, mai stăruitoare, în realizarea de proiecte economice comune va da o valoare concretă relaţiilor strategice dintre România şi Republica Moldova şi va contribui efectiv la accelerarea procesului de integrare europeană.

Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt marile performanţe diplomatice ale României în relaţia din ultimii ani cu Republica Moldova?
Cred că intrarea în normalitate a relaţiei dintre România şi Republica Moldova reprezintă unul dintre cele mai importante obiective pe care ni l-am propus în urmă cu doi ani şi pe care l-am atins. După cum ştiţi, în ultima perioadă a guvernării comuniste de la Chişinău, dialogul politic bilateral a fost grevat de blocaje serioase care au generat numeroase dificultăţi în mecanismele de cooperare. Am relansat, practic, acest dialog şi am reuşit împreună cu partenerii noştri din Republica Moldova să recuperăm restanţele acumulate, în special în plan sectorial. Acest moment a fost marcat prin vizita la Chişinău a preşedintelui României, în ianuarie 2010, când s-a deschis o nouă etapă în relaţia bilaterală. România şi-a asumat o serie de angajamente în cooperarea cu Chişinăul, cel mai important dintre acestea fiind sprijinul necondiţionat pentru perspectiva europeană a Republicii Moldova. Declaraţia comună semnată de către cei doi preşedinţi, la Bucureşti, în aprilie 2010, stabileşte direcţiile de dezvoltare a parteneriatului special asupra căruia s-a convenit, iar implementarea acestui document se face în baza unui Plan comun de Acţiuni. Vreau să subliniez că toate proiectele de cooperare bilaterală prevăzute de acest Plan de Acţiuni susţin cu prioritate modernizarea societăţii din Republica Moldova şi aspiraţiile europene ale acesteia.
În ceea ce priveşte perspectiva europeană a Chişinăului, România a iniţiat, cu susţinerea Franţei, Grupul pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova (GAERM), care s-a reunit pentru prima oară la 25 ianuarie 2010, la Bruxelles. Cele patru întâlniri de lucru ale GAERM organizate în cursul anului trecut şi în aprilie 2011 s-au bucurat de o participare largă şi de nivel înalt din partea statelor membre şi au jucat un rol însemnat pentru percepţia corectă a momentului istoric traversat de Republica Moldova. Ca urmare, această iniţiativă a generat rezultate vizibile: creşterea interesului comunităţii europene pentru a susţine procesul intern de reformă şi democratizare, deschidere fără precedent în negocierea documentelor aferente procesului de preaderare, ofertă consistentă în ceea ce priveşte sprijinul macrofinanciar al UE, impulsionarea adoptării unor decizii la nivel european care să includă direct sau indirect şi interesele concrete ale Republicii Moldova. Practic, prin acest mecanism informal de sprijin, reuşim să impulsionăm aspiraţiile europene ale Chişinăului pe agenda europeană.
Complementar, diplomaţii şi europarlamentarii români de la Bruxelles pledează consecvent şi coerent cauza Republicii Moldova la nivelul instituţiilor europene de decizie şi al reprezentanţilor celorlalte state membre. Suntem susţinuţi în eforturile noastre diplomatice cu consecvenţă şi de membrii Parlamentului României, a căror contribuţie la aceste demersuri este remarcabilă. Aceste demersuri şi rezultatele foarte bune ale celor patru reuniuni GAERM au contribuit atât la consolidarea rolului României, ca cel mai activ promotor al parcursului european al Republicii Moldova, cât şi la consolidarea dimensiunii de cooperare bilaterală în parametri europeni. Astfel, înţelesul la Bruxelles al meritelor şi obiectivelor europene ale Republicii Moldova este astăzi mult mai bine conturat. Cel mai recent exemplu în acest sens îl reprezintă raportul europarlamentarului britanic Graham Watson, adoptat de Parlamentul European la 15 septembrie 2011, care recomandă Comisiei Europene oferirea unei perspective clare pentru R. Moldova.

Unde a răspuns foarte bine Republica Moldova în raport cu aşteptările româneşti?
Pot spune că avem o colaborare foarte eficientă atât în cadrul proiectelor economice şi sociale comune, precum şi în armonizarea privind agenda europeană. Desigur, aderarea Republicii Moldova la UE este un obiectiv comun pentru Bucureşti şi Chişinău şi, în acest context, salut cu satisfacţie seriozitatea şi profesionalismul partenerilor noştri instituţionali care contribuie la îndeplinirea acestuia. Măsurile reformiste, eforturile de construcţie a unui stat de drept democratic, bazat pe valorile europene, diplomaţia deosebit de eficientă, activă şi profesionistă condusă de la Chişinău reflectă convingător angajamentul autentic european al actualei guvernări din Republica Moldova.

Vocaţia europeană, vest-europeană a Republicii Moldova este una solidă sau, mai degrabă, conjuncturală?
Republica Moldova este parte a Europei, iar aspiraţiile ei europene sunt recunoscute oficial la nivelul instituţiilor europene. Cel mai recent exemplu este Declaraţia Comună adoptată la cel de-al doilea Summit al Parteneriatului Estic de la Varşovia, la sfârşitul lunii septembrie, care recunoaşte Republica Moldova drept un exemplu de urmat pentru ceilalţi parteneri ai UE din vecinătatea estică. Am convingerea că Republica Moldova are vocaţia necesară pentru a deveni povestea de succes a dimensiunii estice a Politicii Europene de Vecinătate a UE şi mă bucur că progresele Chişinăului sunt recunoscute oficial la Bruxelles.

Unde identificaţi zonele sau punctele de fragilitate ale Republicii Moldova în raport cu România şi ale ţării noastre în raport cu vecinii din Republica Moldova?
Din fericire, nu putem vorbi în acest moment de puncte de fragilitate în relaţia bilaterală. Însă ne îngrijorează, nu doar pe noi, ci şi pe mulţi dintre partenerii noştri din UE, situaţia tensionată din cadrul coaliţiei democratice de guvernământ, care riscă să afecteze evoluţia firească, democratică şi proeuropeană a Republicii Moldova. O criză politică care ar provoca destrămarea Alianţei pentru Integrare Europeană ar putea conduce la apariţia de sincope în relaţia bilaterală. Este percepţia noastră, de aici, de la Bucureşti, dar este şi percepţia pe care o împărtăşesc şi alte capitale din Uniunea Europeană. Sperăm totuşi că nu se va reveni la perioada anterioară guvernării AIE, când insuccesele interne ale clasei politice de la Chişinău erau abil camuflate sub acţiuni împotriva aşa-zisei ameninţări a vecinilor. Într-o perioadă în care interesele şi aşteptările cetăţenilor din Republica Moldova sunt foarte concrete, o perioadă în care o nouă generaţie îşi leagă speranţele de oportunităţi vizionare, de şanse de succes prin deschidere şi temeinicie, ce foloase mai poate aduce Republicii Moldova reînvierea fantasmelor şi obsesiilor din perioada totalitarismului sovietic?

Ce mari şantiere, din punct de vedere diplomatic, sunt deschise acum pe relaţia cu Moldova şi ce şantiere apreciaţi că ar trebui să fie deschise?
Cele mai importante realizări în relaţia bilaterală, consemnate, bineînţeles, după momentul septembrie 2009, sunt semnarea unui număr important de documente bilaterale, dintre care cele mai importante ar fi: Acordul privind Micul Trafic la Frontieră (noiembrie 2009, deja implementat), Acordul pentru acordarea Ajutorului Financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane euro (aprilie 2010), Declaraţia privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova (aprilie 2010) – la nivelul preşedinţilor, Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră (noiembrie 2010) şi diferite acorduri de cooperare sectorială. Totodată, am derulat proiecte bilaterale de 3 milioane de euro, în ultimii 2 ani, în domeniile agriculturii, sănătăţii şi al formării profesionale, dar şi parteneriate în format trilateral, alături de alţi donatori din UE. De asemenea, avem în lucru proiecte energetice de conectare a Republicii Moldova la sistemul european şi de infrastructură, abordând inclusiv posibilitatea ca în viitorul apropiat să se construiască două noi poduri peste Prut.

În raportarea la Republica Moldova, simţiţi că relaţia este una lineară sau, din când în când, linia aceasta se frânge şi se simte umbra Rusiei?
Linearitatea relaţiei a depins în ultimii ani de conducerea de la Chişinău. România a fost deschisă şi faţă de fosta conducere comunistă a Republicii Moldova, însă, din păcate, nu am primit aceeaşi atitudine de deschidere. O cu totul altă situaţie avem după septembrie 2009, aşa cum v-am mai subliniat, odată cu schimbarea de putere de la Chişinău. Nu putem vorbi deci de o relaţie nelineară datorită influenţei unor terţe state. Nu sunt de acord cu paradigma conform căreia o relaţie bună a Republicii Moldova cu România înseamnă o răcire a relaţiilor Chişinău-Moscova şi invers. Noi am ieşit de mult din logica sferelor de influenţă care le-ar cere liderilor de la Chişinău să opteze fie pentru Rusia, fie pentru UE. Cadrul actual de cooperare dintre UE şi Republica Moldova permite Chişinăului să aibă toată deschiderea pentru raporturi privilegiate de cooperare cu Moscova. Mai mult decât atât, consider că România şi Federaţia Rusă au o relaţie pragmatică, în care punctele de divergenţă sunt discutate deschis - pentru că recunoaştem că există încă aspecte asupra cărora nu avem o percepţie comună. Meritele acestei abordări deschise şi pragmatice au fost confirmate, spre exemplu, de vizita la Bucureşti a reprezentantului special al Rusiei în formatul „5+2“, cu care am avut o discuţie foarte utilă pe subiectul conflictului transnistrean, un exemplu care arată cu discreţie spiritul evoluţiilor pozitive în relaţia dintre ministerele de Externe.

Care sunt, din punctul dvs. de vedere, cele mai importante mituri despre Republica Moldova care încurcă o perspectivă şi o practică mai clare, mai realiste cu privire la această ţară faţă de care România are, nu-i aşa, o atenţie specială?
Cred că s-a depăşit perioada miturilor, existente, într-adevăr, la începutul anilor ‘90, când noi toţi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, am fost forţaţi să trăim în societăţi închise, fără posibilitatea de a comunica reciproc. Astăzi, situaţia e cu totul altfel, se circulă activ de o parte şi de alta a frontierei comune, iar aceste contacte directe sunt cele mai bune unelte de distrugere a miturilor. Reminiscenţe pot exista încă, dar acest lucru este valabil pentru cei care se limitează la obsesii periferice, segmente mai puţin conectate la realităţile din jur. În ceea ce priveşte Ministerul Afacerilor Externe, avem o abordare cât se poate de obiectivă şi lucrăm în acelaşi spirit cu colegii din Chişinău pentru a pune cât mai mult conţinut în relaţia bilaterală. Observ cu satisfacţie că a crescut şi calitatea analizelor realizate în România pe tema evoluţiilor din Republica Moldova, iar opinia publică este tot mai bine şi mai corect informată, ceea ce mă face să sper că va fi şi mai greu de manipulat.

Cine apreciaţi că dă mai mult acum şi cine primeşte mai mult: Republica Moldova României sau ţara noastră vecinilor de la Chişinău?
Consider că „oferta“ este generoasă de ambele părţi, ţinând cont, bineînţeles, de potenţialul de care dispune fiecare parte. Vorbim de un stat membru UE, al şaptelea ca populaţie în această structură, respectiv de un stat angajat plenar în procesul de integrare europeană. Desigur că Republica Moldova, aflată încă în perioada de consolidare a reformelor, are nevoie de un sprijin masiv, pe care România nu ezită să îl acorde. De altfel, principala destinaţie a sprijinului financiar extern pe care România are capacitatea să-l ofere este Republica Moldova, iar acolo unde România îşi atinge limitele capacităţii de sprijin, devine principalul catalizator al celorlalţi membri UE pentru a sprijini Chişinăul.

Interviu cu TEODOR BACONSCHI, ministrul român al Afacerilor Externe, realizat de CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU