Pe aceeași temă
Când în 2010 Constantin Chiriac, directorul festivalului de teatru Sibiu, m-a invitat să fac un proiect sub umbrela FITS, n-aveam nici cea mai vagă idee că 15 ani mai târziu nu doar că proiectul va continua, dar se va și expanda într-o platformă de arte vizuale. Proiectul meu se numește Ziarul orizontal și e un fel de Revista 22 desenată pe un zid de 30x4 metri, lipit de Teatrul Radu Stanca. La Sibiu, artele vizuale nu aveau aceeași vizibilitate și atenție instituțională ca festivalurile de teatru, rock sau dansuri populare… Așa că prin parteneriat cu FITS am atașat anual zidului-ziar câte un invitat: Chareles Esche, directorul Vanabbe Museum Eindhoven, Zdenka Badovinac, director Muzeului de artă contemporană Lubljiana, sau Hans și Iris Dressler, directorii Kunsteverein-ului din Stuttgart. Ideea era să aduc experți care să prezinte în orașul muzeului Brukenthal viziuni curatoriale pentru secolul al 21-lea. Ceva care să energizeze scena local-națională. Doar că tot ceea ce făceau și prezentau invitații (și bugetele lor de milioane de euro) erau de pe altă planetă.
Așa că am căutat altceva…
În 2022, am profitat de o invitație internațională a Documentei 15 care a vrut o extensie a zidului-ziar în Kassel, Germania. Expoziția cincinală (cea mai mare și importantă din lume) era dedicată colectivității și în bugetul meu de producție am avut loc să introduc un capitol de sprijin al ecosistemului meu artistic local. Adică am primit buget să fac ceva la Sibiu. FITS a fost extrem de receptibil la idee și a dublat respectivul buget. Uite așa a apărut PAV internațional, care a reunit sub curatoriatul lui Iris Ordean o multitudine de spații și artiști. Un soi de bienală pulverizată în tot orașul. Numai că FITS oricum ocupa tot în orașul cu chestii visual-performative și orice faci nu se vede… Artele vizuale nu pot concura cu Electric Castle sau Never-ceva și Un-altceva… publicul e esențial, dar în FITS te pierzi (sunt zeci de evenimente pe zi).
Așa că am căutat altceva…
Eu de ani buni admir munca eroică a artiștilor care, pe lângă arta lor, creează platforma și pentru alții. Spatiile astea numite artist-run au o istorie și o varietate extraordinare (vedeți textul Gabrielei Mateescu publicat în paginile suplimentului). Cariera mea se datorează acestor forme și tactici. Expoziția mea din 1995 la Franklin Frurnace New York m-a pus pe orbita artelor din America și proiectele făcute la Sandwich București, Indecis Timișoara sau White Cuib Cluj îmi sunt foarte, foarte dragi…
PAV 2024, finanțat direct de FITS, a fost dedicat acestor „prieteni” din Sibiu. Cer deschis, Dragoste, Mielul Alb, Arta nonstop. Proiecte și utopii plătite din buzunar, făcute prin voluntariat sau tot felul de combinații și aplicații… Spații și soluții hibride, critice, ironice sau pur și simplu locuri unde artiștii să își arate lucrările care nu au loc în alte părți. La acest mic network independent s-au adăugat proiecte asociate permanent sau temporar cu instituții publice din Sibiu, Ziarul orizontal cu Teatrul, Spațiul telescopic cu Biblioteca Astra și poArta cu Centrul german și Fundația Comunitară.
N-am idee dacă acest network va crea o solidaritate care să îl mențină pe viitor. Nu am idee dacă artiștii vor colabora și coordona. Sau dacă se vor asocia alte proiecte și platforme. Nu știu dacă PAV din 2025 va avea același demers sau va căuta să adune la un loc alt soi de eroi (Hosman Durabil, Carambach, Centrul arab). Ce știu însă este că fiecare oraș (și câteodată comună sau sat) au dezvoltat proiecte independente, mai mici sau mai mari, unde se face artă sinceră, de calitate, pentru comunitatea locală sau pentru scena internațională. Există un pic de donquijotism care face ca împotriva unei birocrații kafkaesti și a unei miopii administrative să existe și să se dezvolte idei și viziuni umaniste despre lumea în care trăim.
Eu, unul, încerc să le sprijin să reziste.
Foto: Banerul protestului de la Malmaison București, expus la Artă Nonstop în cadrul PAV 2024.
