Pe aceeași temă
Războiul este continuarea politicii cu alte mijloace, a spus odată strategul militar Carl Von Clausewitz. Dacă este o continuare, înseamnă că este de aceeași natură. Adică, întorcând definiția, politica e război cu alte mijloace.
Am vrut să dau această definiție încă de la început pentru că cred că legătura dintre stările specifice sănătății mintale în contextul politic este vecină cu anxietatea, cu depresia, cu trauma regăsite în domeniile cele mai dure ale omenirii.
Deja confruntați cu un val de înrăutățire a sănătății mintale a tinerilor pe fondul pandemiei, ne mai miră îndepărtarea tinerilor de politică?
Am vorbit cu mulți tineri. Mulți se țin deoparte de domeniul politic întocmai din frici, ba chiar angoase ce le regăsesc sau de care se tem din politică.
Să ofer exemple?
Cel mai frecvent citată este frica sau percepția că politica este murdară. Înzestrați cu un sentiment al dreptății normal și sănătos la tineri, politica descurajează tinerii întocmai prin faptul că e nedreaptă. În politică nu doar că se folosesc orice mijloace, ba, mai mult, scopul scuză mijloacele. Unele dintre cele mai de succes rețete din politică sunt adevărate rețete de manual ce descriu perfect psihopatia și sociopatia.
Trădarea, lingușeala, minciuna, tupeul, bullyingul, chiar furtul sunt atribute des răsplătite în politică. Printre cei mai cunoscuți oameni politici ai istoriei se regăsesc exponenți ai unora dintre cele mai dizgrațioase atribute umane. Desigur, există mai multe paliere și mai multe unghiuri pentru a privi performanța politică.
Contează dacă un om politic este neprincipial, dacă societatea sau țara în ansamblu profită de acțiunea lui sau a ei? A contat că regele belgian Leopold a comandat crime de nedescris în coloniile sale, dacă țara pe care o reprezenta s-a bucurat de o creștere fără precedent a bogăției sale?
Sau, alternativ, a fost Claus von Stauffenberg un om politic slab, pentru că nu a reușit în tentativa sa de lovitură de stat împotriva lui Hitler? Sau, așa cum spune Trump, ești un loser, un om slab, dacă recunoști o slăbiciune sau dacă arăți vulnerabilitate?
Politica este câmpul folosirii oricăror arme pentru avansarea personală sau de grup, deghizate des în interes de țară. Și atunci, cum să intre oameni tineri mânați de reale dorințe de mai bine? Cum pot unii curați să se descurce într-o lume extrem de murdară?
Veți spune poate că așa e peste tot, că, de fapt, politica e așa și nu altfel. Că este o oglindă a societății. Eu aș argumenta că este mai mult de atât. Politica are specificul național și un aspect de oligopol strict reglementat și păzit. Politica noastră pur și simplu nu este pentru oricine.
Un lider politic spunea repetat că politica este făcută pentru cei cu ficați. Adică nu pentru vreun slab de înger. Dar ficatul îmi mai arată ceva. O totală lipsă a inimii, cu lipsa căreia eu nu pot fi de acord. Mai mult, cred că politica făcută fără inimă este inutilă și în detrimentul societății.
Alături de frica de nedreptate grosolană, tinerii mai menționează des și frica de pătare a numelui, de furt al intimității. Îmi vor răscoli tot, vor spune mizerii despre mine. Vor pune în presă ce preferințe sexuale am. Vor leakui pozele mele personale. Se vor lua de părinții mei inocenți. Nu mă voi mai simți liber, voi pierde respectul prietenilor.
Este și asta o frică legitimă, pentru că, da, aceste lucruri se întâmplă într-o bună măsură.
Am auzit oameni care au plecat din politică și care acuză sentimente similare traumei. Politica le-a adus răni, coșmaruri, antipatii profunde. Politica le-a luat inocența. Politica le-a luat speranța în mai bine. Politica le-a dat PTSD (sindromul de stres posttraumatic). Eu îi cred. Ca om nefăcut din ficați, nu pot urmări neabătut nedreptățile, ura, furtul politicii.
În urma acestui diagnostic dur, mai cred că există politică bună? Mai cred că tinerii pot intra în ea și păstra idealurile intacte? Pot încuraja tinerii să o facă? Le pot garanta că nu vor suferi, inclusiv la nivelul sănătății lor mintale?
Tot ce le pot spune este că politica, țara, societatea merită tot ce e mai bun. Că merită efortul. Că și noi merităm să trăim mai bine și că de o politică mai bună depinde o viață mai bună. Curaj! //
Nicu Ștefănuță este europarlamentar USR. Este vicepreședinte al Delegației pentru relațiile cu Statele Unite și membru al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru bugete a Parlamentului European și membru supleant în Comisia pentru comerț internațional.
