Pe aceeași temă
Sunt istoric, dar am lucrat aproape zece ani ca muncitor necalificat, doar în schimburi de noapte, la un abator de păsări. A fost una dintre cele mai independente slujbe pe care le puteai ocupa într-o societate totalitară. Ești liber de presiunea politică, ai timp liber mai mult, iar eu am folosit acest timp pentru a construi un pod între Estonia și lumea vestică. Așa că am împrăștiat informații despre violările drepturilor omului din Uniunea Sovietică. Ne foloseam de turiștii finlandezi care erau destul de curajoși să ia aceste documente și să le trimită mai departe în Suedia sau Statele Unite.
Culmea este că prăbușirea Zidului Berlinului a coincis cu cea mai mare inițiativă civică din istoria Estoniei, care s-a numit Mișcarea Cetățenească. Prin intermediul acestei mișcări am hotărât să apărăm cetățenii estonieni care luptau pentru dreptul lor de a decide asupra viitorului Estoniei. Nu era vorba despre naționalitate, ci despre cetățenie. Au semnat această iniţiativă toate categoriile de cetățeni, de toate naționalitățile și etniile. Eu nu m-am considerat niciodată cetăţean sovietic, ci cetățean al Estoniei democratice. Din cei un milion şi jumătate de cetățeni cât are Estonia, peste 800.000 de oameni au semnat această petiție. Deci, 90%. Indiferent că erau ruși, estonieni, germani, evrei etc. În ziua următoare căderii Zidului am avut prima întâlnire și am format un Comitet național, al cărui președinte am fost ales. Şi am spus atunci că prăbușirea Zidului Berlinului a fost o încurajare pentru noi. Chiar dacă Estonia a mai așteptat doi ani până să își câștige independența. Dar a fost o încurajare pentru toate statele aflate sub regimuri totalitare.
