Președintele SUA va fi conștient de responsabilitățile sale pe plan mondial

2. Ce legătură există între viziunea noului președinte în do­meniul politicii externe și tra­dițiile republicane din Ame­ri­ca?

3. Cum va influența Administrația Trump re­lațiile Europei cu partenerii săi?

4. Ce se va schimba în NATO sub noua ad­mi­nistrație de la Washington?

5. Cum vedeți relațiile dintre PPE și Ame­rica lui Donald Trump?

6. Cum analizați raidurile SUA în Siria, îm­potriva regimului Assad?

1. La ultimele alegeri din SUA, aș fi votat pen­tru Hillary Clinton. Pentru mine, ea pă­rea mai experimentată, mai responsabilă și mai predictibilă decât con­tra­can­dida­tul său. Eram conștient că, după opt ani de ad­mi­nis­trație de­mo­cra­tă, ame­ricanii do­reau o schimbare și că pre­șe­dintele Ob­ama a intrat în cartea de is­torie ca un preșe­din­te slab. De ase­menea, mă aștep­tam ca Hillary Clinton să atragă mai mulți ale­gă­tori, datorită ex­pe­ri­en­ței sale în politică externă, chiar da­că ac­ti­vi­tatea sa ca secretar de stat nu fusese cu to­tul con­vin­gătoare. Cu toate acestea, Do­nald Trump, cu abordarea lui neortodoxă și cu încăpățânarea lui politică și per­so­na­lă, a reușit să depășească toate ob­sta­colele. Vic­toria sa i-a șocat pe mulți din­tre colegi, spe­c­ialiști în științe politice, renu­miți jur­na­liști și analiști ai scenei politice din SUA. Toți au spus că acesta era sfârșitul lu­mii. Nu îm­păr­tă­șesc acest punct de ve­de­re. De­sigur, noul președinte al SUA este o per­so­nalitate im­pre­vi­zi­bilă, dar va fi con­știent de respon­sa­bi­li­tă­țile pe care le are pe plan mondial. Strategia sa „America pe pri­mul loc“ va fi permanent o prioritate pen­tru el, dar nu cred că ac­tivitatea sa în do­me­niul afacerilor globale va fi numai negativă.

2. În mod tradițional, președinții republicani au preferat să privească mai mult către ches­tiunile interne. Judecând după vorbele și fap­­tele lui de până acum, Donald Trump se în­ca­drează foarte bine în această linie cu stra­tegia sa. Iată motivul pentru care ati­tu­di­nea lui este negativă față de TTIP, un acord a că­rui negociere rămâne blocată deo­cam­da­tă. Cu toate acestea, nu consider proiectul mort. Încă mai cred că președintele se poate în­toar­ce la el și îl poate reactiva după un timp, nu în viitorul apropiat, dar poate în urmă­to­rii trei-patru ani. Donald Trump are o bo­ga­tă experiență din trecutul său ca om de afa­ceri și, după ce se instalează bine la Casa Al­bă, cred că va fi mai deschis către co­merțul in­ternațional liber, fără tendințe pro­tec­țio­nis­te. Referitor la chestiunea apărării și se­cu­ri­tății, cred că ne putem aștepta să pună mai mult ac­centul pe împărțirea echi­ta­bilă a răspunderii pentru finanțarea NATO cu par­tenerii eu­ro­peni, ceea ce mi se pare o ce­rință justă. Pe scurt, ne putem aștepta ca linia tradiției pre­zi­dențiale republicane să de­­vină și mai pu­ternică în timpul man­datului său.

3. Rămâne de văzut unde se va plasa Europa pe lista de priorități a lui Donald Trump. În ceea ce ne privește, cred nu ar trebui să așteptăm prea mult, ci ar trebui să afirmăm în orice situație că dorim să continuăm să fim un partener loial al SUA și să menținem o cooperare cât se poate de strânsă. Mă aș­tept ca președintele Trump să facă totul pen­tru a întări poziția SUA în cadrul afacerilor mondiale. Pentru asta, va încerca să obțină ajutorul Europei. M-aș aștepta la un interes din ce în ce mai mare pentru a in­fluența Eu­ro­pa, pentru ca eu­ro­pe­nii să-i fie parteneri lo­iali. Sugestia mea ar fi să cooperăm în aces­te direcții și, în același timp, să în­cer­căm să insistăm asupra intereselor euro­pe­ne, ori de câte ori e po­sibil.

4. Din prima sa declarație pe această temă, este clar și trebuie să tratăm cu seriozitate faptul că vrea o mai mare par­ti­­cipare a par­tenerilor europeni la ac­ti­vi­tă­țile NATO, în special în ceea ce pri­veș­te fi­nanțarea or­ga­ni­zației. E o cerere le­gitimă. Cred că acesta este unul dintre do­me­niile în care imprevizibilitatea lui Do­nald Trump se va face puternic re­simțită. Una dintre con­secințele asupra Europei ar trebui să fie să ne concentrăm mai mult asupra avansării cooperării în domeniul po­liticii co­mune de apărare și se­cu­ritate. Este un su­bi­ect com­plicat și dificil, cu multe probleme. Sfatul meu este să menținem permanent contactul și con­sul­tările cu partenerii noștri ame­ri­cani. Dacă gestionăm această ches­tiu­ne cu tact și dacă avem așteptări realiste, am pu­tea vedea o evoluție a viitoarei noas­tre coo­perări efi­ci­en­te cu NATO și, în același timp, ne-am asu­ma mai mult răspunderea pentru apărarea continentului nostru prin ca­pa­cități proprii.

5. Nu cred că Partidul Republican are struc­turi organizatorice de partid atât de avan­sate și dezvoltate ca PPE, deci nu ar trebui să avem așteptări prea mari, dar, așa cum stau lucrurile, merită să stabilim legături de partid și apoi să le dezvoltăm și cultivăm. Americanii sunt mult mai pragmatici și am putea învăța lucruri practice de la ei. Pe această linie de cooperare, ar trebui să luăm inițiativa și să facem noi primul pas, pentru a o face să funcționeze.

6. Atacurile SUA din Siria împotriva regi­mu­lui Assad pot fi analizate din două pers­pec­tive – cea a politicii strategice mondiale și cea a legilor internaționale.

Atacurile constituie decizia președintelui Trump ca SUA să-și reia rolul de lider în re­giu­ne, pentru a opri sau a diminua ac­ti­vi­tă­țile Rusiei. Ele pot fi înțelese și sprijinite din perspectiva că utilizarea de către Assad a ar­melor chimice (sper că SUA posedă destule dovezi concrete) împotriva propriului popor constituie o crimă care merită să fie pe­dep­si­tă. De aceea, membrii NATO sprijină ac­țiu­nea președintelui SUA.

Legea internațională are o altă perspectivă asupra cazurilor de acest fel. Când se în­tâm­plă așa ceva, comunitatea internațională sau orice instituție sau coaliție ar trebui să ac­ționeze pe baza unei decizii a organizației in­ternaționale competente, a Națiunilor Unite și a Consiliului de Securitate al acestora. Din păcate, situația în lume la ora actuală evoluează atât de repede, încât soluțiile și reacțiile Consiliului de Securitate nu sunt suficient de rapide, iar lipsa unei soluții ra­pi­de poate avea efecte dramatice.

Sprijin acțiunea președintelui SUA, dar sper că în viitor acest tip de soluție nu va cons­ti­tui me­reu o regulă a comportamentului SUA și că o acțiune a NATO ca întreg, pe baza unei apro­bări necesare a ONU, va avea în­tâ­ie­tate.