Presedintia franceza a Uniunii Europene

HENRI PAUL, Ambasadorul Frantei in Romania

Franceza nu este doar limba lui Rousseau, ci si limba lui Renault

De foarte mult timp, Franta a sustinut constant Romania in cadrul unei serii de parteneriate si cooperari. In Romania, agricultura este inca o problema nerezolvata si as dori sa incep cu cooperarea franco-romana in domeniul agriculturii.

Este un domeniu in care cooperarea este foarte puternica si in plina dezvoltare. Spre exemplu, o chestiune care ii preocupa foarte mult pe romani este problema patrimoniului alimentar, a calitatii produselor si acesta este un domeniu in care Franta si Romania colaboreaza foarte bine. Se adauga colaborarea in domeniul invatamantului tehnic agricol, unde Romania a inregistrat anumite ramaneri in urma. S-a inceput lucrul pe acest domeniu si cred ca deja au fost inregistrate progrese. Opinia noastra este ca trebuie sa fii cu adevarat extrem de concret si sa ajuti Romania sa impartaseasca aceleasi pareri cu noi, ajutand-o sa faca progrese in domenii pe care ea insasi le-a identificat.

Un bun exemplu in acest sens, asa cum va amintiti, este constituirea Camerelor Agricole, care asigura o structurare mai buna a profesiilor agricole. Agricultura este, fara indoiala, un domeniu in care cred ca se poate lucra impreuna.

Cooperarea administrativa trebuia sa insoteasca reforma statului in Romania.

In ceea ce priveste reforma administratiei publice, am format impreuna cu Ministerul de Interne un grup de lucru comun franco-roman, pentru a facilita reformele, in special la nivelul colectivitatilor locale din Romania. De altfel, prima reuniune plenara a acestui grup de lucru franco-roman a fost prezidata, din partea Romaniei, de domnul ministru David si, din partea franceza, de secretarul general al Ministerului de Interne. Cu acest prilej, reprezentantul francez a tinut o conferinta despre modelul francez de utilizare a fondurilor structurale pentru dezvoltarea regionala. Deci, ideea acestei cooperari consta in identificarea domeniilor in care putem ajuta la reformarea colectivitatilor locale din Romania. De asemenea, la Ministerul de Interne roman va fi adus un consilier tehnic care va colabora cu ministrul de Interne.

Si pe teren?

In teren, este nevoie sa utilizam cooperarea descentralizata, pentru ca, asa cum stiti, Romania are cea mai importanta cooperare descentralizata cu Franta, din moment ce exista mai mult de 600 de exemple, chiar daca nu sunt toate de acelasi nivel. Ajutorul pe care l-am oferit, prin intermediul cooperarii descentralizate, a permis desfasurarea de actiuni combinate intre colectivitatile locale franceze si cele romanesti. Spre exemplu, regiunea Alsaciei a manifestat un interes puternic de a actiona in zona Timisoarei. Presedintele Consiliului Regional din Alsacia a venit sa identifice ce s-ar putea face pentru a ajuta colectivitatile romanesti sa foloseasca cat mai eficient fondurile europene.

Intentionez sa organizez o reuniune cu toti presedintii Consiliilor Judetene, pentru a incerca sa stabilim impreuna obiectivele pentru o cooperare descentralizata.

Va ganditi si la schimburi?

Desigur. Acest domeniu al cooperarii descentralizate implica, insa, si alte domenii, cum ar fi, spre exemplu, cel universitar. Am scris tuturor presedintilor de Consilii Regionale din Franta pentru a-i intreba daca sunt interesati sa dezvolte o cooperare cu regiunile romanesti in domeniul universitar, pentru a facilita mobilitatea studentilor. Regiunile franceze sustin programe de gazduire a studentilor.

Care este nivelul de cooperare in domeniul invatamantului?

Pentru invatamant, vestea cea buna este ca avem o prima generatie, mai mult de 100 de elevi, care sustin un bacalaureat bilingv, ceea ce va permite o mai buna coordonare a filierelor universitare si a planului de actiune pentru limba franceza. Acest plan are mai multe obiective: specializarea profesorilor romani de limba franceza care, in acest fel, vor obtine instrumentele pedagogice moderne pentru a invata mai bine franceza. Este necesar ca tot mai multe licee romanesti sa poata organiza acest bacalaureat bilingv, pentru a putea spori progresiv numarul liceelor care pot avea clase bilingve. Per ansamblu, consider ca invatamantul de limba franceza din Romania este de foarte buna calitate. Se spune mereu ca in Romania limba franceza pierde teren, dar eu cred ca acest lucru nu este adevarat. Eu cred ca francofonia nu a pierdut teren in Romania, iar intrarea Romaniei in UE si efectele negative ale mondializarii, ale globalizarii, pe care tara dumneavoastra a inceput sa le resimta, au facut ca parintii, profesorii, intreprinderile sa-si dea seama ca franceza nu este doar limba lui Voltaire sau Rousseau, ci si limba lui Renault. Investitiile franceze in Romania au crescut, in acest an, trecand de 500-600 milioane de euro.

In spatele acestor cifre, care indica investitiile franceze, exista consecintele imediate in ceea ce priveste utilizarea limbii franceze pe o scara tot mai larga. Recent, la Cluj s-a instalat grupul francez de investitii Groupama, care a investit 350 de milioane de euro pentru a cumpara actiunile romanesti de la Banca Transilvania. Pretutindeni constat o multiplicare a cursurilor de limba franceza pentru ca oamenii au nevoie sa vorbeasca in franceza. Cand mi se vorbeste de un declin al utilizarii limbii franceze, cred ca avem de-a face cu o viziune ingusta. Prezenta puternica a industriei si a intreprinderilor franceze face necesara invatarea limbii franceze si multiplicarea cursurilor de limba specializate. 950.000 de elevi romani invata franceza, or, acest numar este enorm. Romania este tara care are cel mai mare numar de elevi care invata franceza, tara care are cei mai multi studenti in Franta, ceea ce este un lucru foarte bun.

Reforma juridica din Romania este inca un domeniu foarte sensibil. Cum comentati evolutia acestor reforme?

In Romania, in opinia mea, ceea ce a lipsit cu adevarat reformei juridice sunt inainte de orice baze juridice stabile; cand legile se schimba tot timpul, reformarea justitiei devine foarte dificila. Pentru a avea o buna reforma a justitiei, legile nu trebuie schimbate tot timpul. Romania se afla intr-un proces de reformare a tuturor codurilor de procedura, intr-un proces de modernizare a aparatului juridic, iar acest lucru necesita timp pentru ca sistemul legislativ este un sistem foarte complicat, care se poate autobloca foarte usor. In momentul in care vrei sa faci o reforma, apar imediat piedici in calea reformei. Din acest punct de vedere, ceea ce eu sper este o anume stabilitate legislativa. Exista o certa instabilitate juridica careia trebuie sa-i puneti capat si trebuie pus capat mai ales criticilor neincetate la adresa judecatorilor, procurorilor, Agentiei de Integritate. Acesti oameni trebuie lasati sa lucreze in liniste. Cred ca s-a vorbit prea mult despre reforma, iar acest lucru este in detrimentul actiunii propriu-zise.

Pana acum, de altfel, am constatat ca au fost inregistrate si progrese in lupta impotriva coruptiei, de vreme ce Agentia Nationala de Integritate a inceput sa functioneze. Este un inceput. Nu putem cere Romaniei sa faca in 4 ani ceea ce altii au facut, totusi, in 200 de ani.

Problema este ca puterea politica vrea sa controleze puterea juridica.

Asa se intampla peste tot! Daca recititi Saint Simon, veti vedea cuvintele pronuntate impotriva parlamentelor. Este o realitatea care a existat dintotdeauna, judecatorii au fost oarecum reticenti in a se supune instructiunilor legislativelor. Politica si organismele politice incearca mereu sa-i controleze pe judecatori, si aceasta este o realitate permanenta in toate tarile latine. Pentru a se putea ajunge la o forma certa de echilibru intre organismele politice si corpul judecatoresc, a fost nevoie de foarte mult timp, de foarte multe crize. Lasati judecatorii sa lucreze si incetati sa-i mai criticati. Ei trebuie sa ramana in acelasi timp independenti ca spirit. Este nevoie si de deontologie generala. Si, inca o data, este nevoie de liniste, de calm, pentru ca nu suntem tot timpul sub presiunea evenimentelor. Dar, evident, Romania trebuie sa faca progrese in acest domeniu, unde toate privirile sunt atintite asupra ei.

As dori sa vorbim despre cultura.

Intai de toate, cultura este ceva care costa mult. Daca vrei o politica culturala adevarata, trebuie sa scoti din buzunar foarte multi bani. Acesta este primul lucru. In Franta, banii provin din diverse surse, nu doar din subventii publice. Evident, exista un buget de stat, dar exista si o alta importanta sursa de bani, si anume, mecenatul. In Franta, mecenatul cultural este foarte dezvoltat. Spre exemplu, aici, la ambasada, eu nu as putea face politica culturala fara a avea concursul intreprinderilor. In fiecare zi le multumesc sefilor de intreprinderi, in fiecare zi ii vad, ii sustin si ei, la randul lor, ma sustin. Deci, daca as avea o sugestie de facut Romaniei, aceasta ar fi: incercati sa dezvoltati mecenatul cultural al intreprinderilor! Intreprinderile romanesti ar putea contribui la mecenatul cultural pentru institutiile culturale romanesti. In modelul american, cultura este sustinuta in totalitate de intreprinderi. Exista foarte multe state, state liberale, in care cultura este puternic sustinuta de intreprinderile private. In Romania s-ar putea face un cocteil intre cele doua, pentru ca este nevoie ca intreprinderile sa contribuie la bugetul statului prin impozite.

Si in domeniul patrimoniului?

In acest domeniu, in Franta exista foarte multe ajutoare fiscale. Intai de toate, se face distinctia intre patrimoniul public si patrimoniul privat, patrimoniul public fiind in totalitate finantat de stat la costuri foarte mari. Daca ar fi sa luam monumentele istorice care apartin statului si subventiile date pentru monumentele istorice in general, ne referim la o cifra de 400-500 milioane de euro, ceea ce reprezinta un procent mare din bugetul Ministerului Culturii, care este de circa 3 miliarde de euro. Exista, de asemenea, si alte elemente de patrimoniu care sunt subventionate, de exemplu, patrimoniul cinematografic, patrimoniul fotografic, patrimoniul cinema etc. Pentru monumentele istorice private se fac numeroase deductii fiscale cu conditii precise. Cand este vorba despre un monument istoric clasat, lucrurile nu se petrec ca in cazul unui monument istoric inscris, dar se acorda subventii enorme pentru munca si se fac deductii fiscale importante. In Franta exista o cheltuiala fiscala importanta in domeniul culturii traditionale, care nu este neglijata si care este ajutata foarte mult, pentru ca patrimoniul istoric francez este foarte mare. Sa ne gandim, de exemplu, la ce reprezinta o catedrala sau alte cladiri istorice.

E pacat, insa, ca, vorbind de acest domeniu, patrimoniile culturale nu au fost inscrise printre posibilitatile de finantare din fonduri europene. Am putea face acest lucru prin intermediul turismului, dar eu cred ca nu trebuie sa confundam turismul cu patrimoniul cultural si cultura. Este o eroare. Este o eroare comisa de cateva state vecine, unde exista ministere care se ocupa si de cultura, si de turism. Nu e prea sanatos. In Franta exista un sistem care are o veche traditie in care cultura este mai degraba un domeniu al statului si, in consecinta, a devenit din ce in ce mai mult un domeniu al colectivitatilor locale, chiar daca exista reticente majore.

Interviu realizat de Rodica Palade

Cele 4 prioritati ale Presedintiei Franceze a Uniunii Europene

1. Pachetul energie-climat si politica energetica europeana

Ambitia PFUE (Presedintia Franceza a Uniunii Europene), conform concluziilor Consiliilor Europene din martie si iunie, este de a se ajunge la un acord pe pachetul climat/energie inainte de sfarsitul anului 2008, pentru a intari rolul motor al UE in negocierile internationale privitoare la climat, in vederea Conferintei de la Copenhaga (2009). In afara de acest pachet, PFUE va face propuneri, in ceea ce priveste securitatea energetica, atat membrilor sai, cat si partenerilor sai externi, in special Rusiei.

2. Migratiile

Europa este prima destinatie a imigrantilor internationali: aceste fluxuri migratoare sunt durabile. Este necesara intarirea coerentei actiunilor intreprinse de catre statele membre si de catre UE in materie de azil, a politicilor de primire, de integrare, de lupta impotriva imigratiei ilegale si de co-dezvoltare. PFUE va propune partenerilor sai sa se angajeze pe principii comune, in cadrul unui "Pact european pentru imigratie si azil", care va fi supus aprobarii sefilor de state si de guverne in cadrul Consiliului European din octombrie. Inscriindu-se in continuitatea politicilor conduse la nivel european (programul de la Haga, viziune globala asupra migratiilor…), acest pact trebuie sa impulsioneze realizarea unei veritabile politici de migratie comune.

3. Politica agricola comuna (PAC)

 Bilantul de sanatate al PAC cunoaste o actualitate speciala, caci Comisia a publicat propunerile sale legislative la 20 mai. O reflectie asupra viitorului agriculturii europene si politicii comune este, in aceeasi masura, necesara pentru stabilirea anumitor principii de actiune comuna: independenta alimentara, corectarea dezechilibrelor alimentare mondiale, dezvoltarea durabila, mediul inconjurator, echilibrul teritoriilor, calitatea alimentara. In acest context si conform concluziilor Consiliului European din iunie, Presedintia va conduce si lucrarile privitoare la contributia UE la raspunsul international la criza alimentara.

4. Securitatea si apararea europeana

Pe scena internationala, Europa nu are, astazi, mijloacele pentru a fi actorul global care poate sa fie. Europa ramane, in ciuda progreselor constante ale PESD, in urma asteptarilor. In cel de al 2-lea semestru al anului 2008, si conform concluziilor CE din decembrie 2007, strategia europeana de securitate, datand din 2003, adica fondata pe o Europa cu 15 membri, ar trebui sa fie actualizata, in special in ceea ce priveste securitatea alimentara, securitatea energetica si lupta impotriva proliferarii. Multiplicarea crizelor necesita intarirea capacitatilor operationale. Vor trebui deci dezvoltate instrumentele necesare. Conform Tratatului, întarirea PESD va avea loc in complementaritate cu NATO. Aceste mari prioritati nu exclud obiectivele pe care PFUE doreste sa le urmareasca in fiecare dintre formatiunile specializate ale Consiliului (stabilitatea pietelor financiare, dimensiunea sociala, cultura, dezvoltarea mobilitatii).

FLORENCE DOBELLE, consilier pentru afaceri economice la Ambasada Frantei la Bucuresti

Apartenenta Romaniei la UE ofera investitorilor o predictibilitate mai mare cu privire la viitorul tarii

Care sunt domeniile in care Romania beneficiaza de expertiza franceza pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare al UE?

Agricultura este, fara indoiala, unul dintre primele domenii ale cooperarii franco-romane. Este vorba, in primul rand, de cooperarea stabilita prin parteneriatul strategic semnat de presedintii celor doua state la 4 februarie 2008, la Bucuresti. Expertiza franceza pusa la dispozitie autoritatilor romane acopera o paleta larga de domenii: punerea in aplicare a planului national pentru dezvoltare rurala (8,2 miliarde de euro pentru fonduri comunitare pentru perioada 2007-2013, care vor permite Romaniei sa redevina o mare putere agricola europeana; elaborarea de dispozitii legislative pentru organizarea de filiere de productii agricole, de Camere de Agricultura, a unei agentii de produse traditionale; modernizarea sectoarelor de fructe si legume, norme de comercializare, organizarea producatorilor, infiintarea unei organizatii comune a pietei in Romania), a podgoriilor (unde va ajuta la replantare), punerea normelor fitosanitare in conformitate cu reglementarile UE.

Recent, la cererea premierului roman, invatamantul agricol a fost inclus in cadrul acestei cooperari, avand in vedere faptul ca Franta dispune de o experienta unica, cu 800 de licee agricole si cu o rata de insertie profesionala superioara de 95%.

Înca din 1991, Franta s-a angajat, prin intermediul Agentiei Franceze pentru Mediu si Energie, sa coopereze cu Romania in domeniul mediului.

In 2003 a incheiat un acord cu institutia omoloaga din Romania, Agentia Romana pentru Conservarea Energiei (ARCE), care a formalizat si a continuat aceasta cooperare. De asemenea, au fost implementate actiuni pentru eficientizare energetica (in domeniul constructiilor si in industrie), in primul rand, prin programul Intelligent Energy Europe. Odata cu punerea in practica a luptei impotriva schimbarilor climatice, acest acord a fost reinnoit, in aprile 2008, prin intermediul parteneriatului strategic. Acesta fixeaza, printre obiectivele sale, gasirea unor mijloace pentru a contribui la diversificarea resurselor energetice ale UE si la consolidarea securizarii aprovizionarii cu energie. Vizita primului ministru roman la Paris, in aprilie 2008, a permis initierea unei cooperari intre Comisariatul de Energie Atomica si Institutul de Cercetari Nucleare din Pitesti. In cadrul acestui acord, Agentia Nucleara Romana si-a declarat intentia de a colabora cu echipe franceze pe anumite teme de cercetare, cum ar fi reactorul Jules Harowitz din Cadarache (Haute Provence). Un tanar cercetator roman va fi detasat in cadrul acestui proiect incepand cu 1 septembrie 2008, pentru o perioada de 6 luni. In alte domenii, Franta sustine deja saptezeci de cercetatori romani plasati in cadrul Centrului European de Cercetare Nucleara (CERN) de la Geneva, la care Autoritatea Nationala pentru Cercetarea Stiintifica (ANCS) a depus un dosar de adeziune.

Finantele - vama, fiscalitate, contabilitate, audit - reprezinta alte domenii importante pentru cooperarea franco-romana, bazata pe relatii stranse care au demarat la inceputul tranzitiei. In 2004, aceste relatii au fost formalizate prin deschiderea la Bucuresti a unei filiale a Agentiei de Cooperarea Tehnica Internationala a Ministerului Francez de Economie si Ministerul Bugetului. Sumele puse la dispozitie pentru aceste domenii au crescut cu 50% in 2007, fata de 2006 si gestioneaza 22 de acorduri de infratire.

Odata cu integrarea Romaniei in UE, aceasta cooperare s-a extins asupra domeniului gestiunii fondurilor structurale, cum ar fi auditul si certificarea conturilor.

Unice in Europa, relatiile legate in 1990 intre colectivitatile locale franceze si cele romanesti - mai mult de 600 de acorduri de infratire (611 mai exact) - au devenit, treptat, un vector de cooperare economica asupra unor subiecte de maxima importanta, cum ar fi absorbtia fondurilor europene, atractivitatea teritoriilor, respectul pentru mediul inconjurator, urbanism, transportul urban.

Dezvoltarea infrastructurii transporturilor, unul dintre domeniile de competenta mondiala al ingineriei franceze, figureaza printre domeniile de cooperare stabilite de parteneriatul strategic. Franta este pregatita sa aduca sustinerea sa la construirea unei retele transeuropene feroviare si rutiere. Un seminar franco-roman, desfasurat cu sustinerea Comisiei Europene, a BEI (Banca Europeana de Investitii) si a BERD (Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare), pentru mai mult de 200 de responsabili romani a fost consacrat, in aprilie 2007, rolului pe care parteneriatul public privat (PPP) il poate avea in dezvoltarea infrastructurilor de transport. Un alt seminar pe tema transporturilor si a dezvoltarii durabile se va desfasura in primul semestru al anului 2009.

Voi concluziona cu dinamismul inregistrat de cooperarea public-privat in domeniul educatiei care a fost lansata de Groupement National Français pour la Formation Automobile (GNFA) cu sustinerea guvernului roman, care formeaza profesori pentru liceele tehnice (in prezent, programul se desfasoara in 4 licee si se vrea a fi extins la 17 intreprinderi profesionale), pentru a permite o mai buna adecvare intre necesitatile intreprinderilor din sectorul automobilistic si calificarea tinerilor.

Se poate spune ca mediul de afaceri romanesc satisface exigentele investitorilor francezi, avand in vedere faptul ca mai multi diplomati straini au criticat Romania cu privire la reforma juridica si la lipsa infrastructurii?

Apartenenta Romaniei la UE ofera investitorilor o predictibilitate mai mare cu privire la viitorul tarii in ceeea ce priveste procesul de convergenta economica sau de armonizare legislativa si reglementare. Este vorba despre garantii importante, in primul rand pentru PME, care au nevoie de un cadru juridic pentru ca sunt vulnerabile la riscuri. Programele operationale bazate pe utilizarea fondurilor structurale si de coeziune (transporturi, mediu, competitivitate, dezvoltare regionala, resurse umane) sunt apreciate de intreprinderi, care le gasesc foarte utile pentru a-si coordona proiectele.

Insuficienta infrastructurii de transport poate constitui, in special pentru industrie, un handicap insurmontabil, daca, de exemplu, sursele de aprovizionare se gasesc la distante mari, iar forta de munca este redusa. Fara indoiala, este vorba de principala provocare careia Romania trebuie sa-i faca fata in anii urmatori pentru a asigura conditiile unei cresteri durabile. Existenta fondurilor structurale destinate extinderii si modernizarii infrastructurilor de transport va fi de un real ajutor in momentul in care imprumuturile de la BEI vor fi folosite, stiind ca Bucurestiul dispune de o echipa dedicata studiilor de fezabilitate necesare.

Ce ar putea face Romania pentru a deveni o destinatie preferata de turistii francezi?

Numarul de vizitori francezi in Romania s-a dublat in 2007 (185.015), in raport cu anul 2004 (93.000), cu o crestere de 43% in 2007, prin comparatie cu 2006. Acest salt cantitativ se bazeaza pe notorietatea pozitiva pe care Romania a dobandit-o prin integrarea in UE. Cifra de 200.000 va fi atinsa in 2008.

Acesti vizitatori vin, de multe ori, individual. Este vorba de un turism de descoperire personala. Este clar ca dezvoltarea circuitelor tematice - ecoturism in Delta Dunarii, agroturism in Maramures, viticultura de pe Valea Prahovei si din Delta - au gasit un ecou favorabil in randul clientelei franceze. Romania este una dintre putinele tari ale Europei care poate oferi, la un anumit nivel, imbinarea dintre o cultura veche si un autentic tinut al aventurii.

Grupul Michelin a programat, pentru sfarsitul lui 2008, publicarea unei harti rutiere Romania si a Ghidului "verde" Michelin, pentru inceputul lui 2008. Acest ghid este destinat cititorilor cu o anumita putere de cumparare si cu dorinta de a practica un turism cu o puternica conotatie culturala.

Cu exceptia destinatiilor de notorietate mondiala si a turismului "de masa", pentru care efectul pretului este foarte important, dezvoltarea turismului este strans legata de extinderea infrastructurilor de transport. Este vorba despre o constrangere majora care trebuie luata in considerare in dezvoltarea turismului. Deschiderea de catre TAROM a unei linii aeriene Bucuresti-Tulcea (cu plecare joi seara si sosire duminica seara) care permite petrecerea unui weekend in Delta Dunarii reprezinta un exemplu demn de a fi luat in considerare.

Interviu realizat de Armand Gosu

MARIA BERTEANU*, CRISTIAN PREDA**

Romania, Francofonia, educatia: bilant si perspective

In luna septembrie a anului 2008, Romania a fost tara gazda a celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei. Tema sommet-ului, Tehnologiile Informatiei in Educatie, a produs un viu interes la nivelul tuturor tarilor membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei. Pentru Romania, faptul ca a fost aleasa gazda a acestei prestigioase Conferinte a reprezentat o adevarata onoare, fiind prima data cand o tara din Europa, in afara de Franta, gazduia lucrarile instantei supreme a Francofoniei.

Crearea Francofoniei inseamna mult mai mult decat simpla infiintare a unei comunitati imaginare, care a trait si care a fost gandita ca o alternativa umanista a mondializarii actuale. Chiar daca creatorul Francofoniei ramane un creator de idei si sperante, el trebuie sa fie, in acelasi timp, si un infaptuitor al cooperarii. A coopera inseamna, in primul rand, a impartasi, a crea o forma de solidaritate care s-a aflat, de la bun inceput, in centrul angajamentului si al valorilor Comunitatii. Aceasta cooperare poate fi una creatoare daca se dovedeste a fi utila si contribuie la dezvoltarea durabila a societatilor. Trebuie sa mearga mai departe si prin formele sale de manifestare trebuie sa genereze internalizarea valorilor, trebuie sa duca la un sentiment de apartenenta, de responsabilitate si de nevoie a actiunii. A crea cooperari care nu existau inainte, a profita de oportunitatile oferite sunt tot atatea canale posibile si realizabile, pentru ca nu e vorba doar de fabricarea instrumentelor, ci si de gandirea programelor, a procedurilor de punere in practica.

Francofonia a reprezentat una dintre primele optiuni de politica internationala pe care le-a facut Romania la inceputul anilor ‘90. Prin aderarea in 1991, ca membru observator, la Comunitatea statelor si guvernelor care sunt legate prin franceza, Romania, pe langa tendintele proeuropene si euroatlantice, si-a definit orientarea in favoarea valorilor promulgate de Francofonie. Din 1993, Romania este membru cu drepturi depline al acestei Comunitati.

Romania este mandra sa faca parte din Organizatia Internationala a Francofoniei (OIF). Scopul actiunilor derulate deja in sanul OIF a fost acela de a evidentia enormul potential pe care Europa Centrala si de Est il poate mobiliza la nivelul cooperarii si al actiunii comune. In aceasta zona a Europei, Romania este cel mai important vector al Francofoniei, prin dimensiune si prin modul in care promoveaza limba franceza si valorile pe care le poarta aceasta. Cu 24 de universitati romane membre ale Agentiei Universitare a Francofoniei, care reunesc majoritatea celor 40.000 de studenti francofoni, cu 14.000 de profesori de franceza si cu 88% dintre elevi care invata franceza la scoala, angajamentul tarii noastre fata de protejarea si promovarea limbii franceze este mai mult decat o tendinta, este o realitate. De altfel, traditia predarii limbii franceze in Romania dateaza din prima treime a secolului al XIX-lea. De atunci, franceza a fost vazuta ca limba libertatii si a modernismului si a supravietuit chiar si in anii totalitarismului. Optiunea romanilor de a invata si folosi franceza a fost determinata de pasiunea lor pentru limba, in aceeasi masura in care a fost determinata de valorile transmise prin intermediul sau.

Astazi, dimensiunea europeana a Francofoniei poate si trebuie sa fie din plin exprimata. Aceasta dimensiune ofera cadrul ideal pentru aprofundarea relatiilor de cooperare si solidaritate, nu doar intre Nord si Sud, dar si intre Est si Sud.

O simpla statistica ne arata ca, dintre cei 68 de membri ai OIF, aproape o treime o reprezinta tari europene. In plus, Uniunea Europeana, incepand din 2007, numara 27 de state membre, dintre care 13 sunt membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei. De asemenea, trebuie luat in seama faptul ca cele trei orase-capitala ale Uniunii Europene sunt orase francofone. Europa unita de maine trebuie sa-si asume identitatea multipla, uneori determinata nu doar de pozitia geografica si de valorile comune, ci si de elementul francofon. Romania si-a propus sa fie o voce a Francofoniei in sanul Uniunii Europene si, in acelasi timp, o voce a Europei in sanul Francofoniei.

 Sommet-ul de la Bucuresti a permis conturarea unei perspective noi asupra raportului intre tehnologiile informatiei si educatie. A vorbi despre dezvoltarea durabila a societatilor noastre fara a vorbi de educatie ar fi, fara indoiala, o greseala. Fara producerea, transmiterea si apoi folosirea cunoasterii, orice pretentie de durabilitate trebuie inlaturata. Poate exista un boom economic, poate exista o perioada favorabila, dar perenitatea dezvoltarii nu poate fi prevazuta.

Astazi, in lume exista aproape 800 de milioane de analfabeti si summit-ul Millennium +5 a constatat ca in aceasta problema n-au fost obtinute prea multe rezultate. Tocmai aceasta pozitie foarte importanta si aceasta situatie precara a educatiei in anumite tari a determinat alegerea temei celui de-al XI-lea sommet.

Folosirea tehnologiilor informatiei si a comunicatiilor in educatie este o realitate incontestabila in ziua de azi. In acelasi timp insa, trebuie sa fim deschisi si constienti nu doar de avantajele aduse de aceste tehnologii in vietile noastre, dar si de problemele pe care le reprezinta.

Fractura numerica care exista in cazul nivelului de accesibilitate si de utilizare a acestor tehnologii si care separa Nordul de Sud este o realitate. In aceste conditii, s-ar putea pune intrebarea de ce, din moment ce accesul la o educatie de baza nu le este asigurat tuturor, Francofonia s-a preocupat, si inca se preocupa, de introducerea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor in educatie, acestea cerand o infrastructura specifica si costuri suplimentare, asta pe langa adaptarea metodelor de predare. Raspunsul este foarte simplu: tehnologiile informatiei sunt prezente in toate domeniile vietii sociale. Si asta nu se va schimba. Aceste tehnologii trebuie luate in considerare pentru a permite evolutia si libera expresie a tuturor cetatenilor. Alfabetizarea numerica este tot atat de necesara ca si alfabetizarea propriu-zisa. Indivizii trebuie sa fie capabili sa foloseasca aceste tehnologii si, in acelasi timp, sa fie constienti de pericolele care pot aparea. Trebuie luat in considerare demersul UNESCO de a sustine cladirea unei societati a cunoasterii pentru toti, a unei societati inclusiviste care le permite membrilor sai accesul la cunostinte. Francofonia, prin cercetarile sale, prin mijloacele si programele cu care s-a dotat de-a lungul timpului, poate adauga ceva esential solutiilor propuse acestei problematici.

Calitatea actului educational este determinata in mare parte de profesorul care-l desfasoara. Este fundamental ca formatorii sa fie, in primul rand, ei insisi formati, pentru ca apoi sa poata contribui la ameliorarea procesului de invatamant. Romania, ca tara gazda, a decis sa marcheze, intr-un mod durabil, deciziile luate de instanta suprema a Francofoniei. Pe 23 mai 2007, Guvernul Romaniei a adoptat hotararea legata de crearea sistemului de burse de studiu doctorale si de cercetare "Eugen Ionescu" pentru cetatenii straini in institutiile de invatamant superior din Romania. Romania acorda anual, prin contributie benevola, Agentiei Universitare a Francofonie (AUF) o suma de un milion de euro pentru doctoranzii si cercetatorii tarilor din sud, membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei. Scopul acestui program este de a permite cercetatorilor si doctoranzilor din tari din sud, membre ale OIF si AUF, sa beneficieze de un stagiu de maximum 10 luni in 15 institutii de invatamant superior romanesti, recunoscute pentru excelenta lor in cele mai diverse domenii ale invatamantului si cercetarii. Numarul minim de burse acordate anual este de 70. Subiectele pentru cercetare vor fi stabilite in functie de prioritatile universitatilor de provenienta si a universitatilor gazda, punandu-se astfel bazele unei cooperari durabile si pragmatice.

Gestiunea efectiva a evaluarii si selectiei candidatilor va fi realizata de Agentia Universitara a Francofoniei, a carei experienta in acest tip de programe este bine cunoscuta. Cooperarea universitara, derulata prin intermediul AUF, reprezinta cel mai important si cel mai dinamic element francofon din Europa Centrala si de Est.

Acest program ar trebui sa fie doar inceputul unei initiative mai largi care sa poata demonstra amploarea angajamentului francofon european. A contribui la formarea formatorilor, piesele fundamentale ale dezvoltarii durabile a oricarei tari, constituie cel mai bun mod de a pune in practica valorile comune ale solidaritatii si unisonului, valori care se regasesc in esenta francofoniei.

Pentru anul universitar 2007-2008, au fost evaluate candidaturile a 33 de cercetatori din tari din sud. 27 au fost acceptati si si-au inceput deja activitatea in universitatile romanesti. Prezenta masiva (o treime din numarul total) a cetatenilor din tari africane ne permite sa credem in utilitatea acestui program si sa fim mandri de contributia adusa de Romania la dezvoltarea durabila a acestor state.

* Maria Berteanu este director de afaceri francofone, MAE.

** Cristian Preda este reprezentant personal al presedintelui Romaniei pe Francofonie.

DACIAN CIOLOS, ministrul roman al Agriculturii si Dezvoltarii Durabile

"Sunt un «produs» al cooperarii franco-romane"

Care este rolul jucat de scoala de agricultura franceza in formatia dumneavoastra profesionala?

In formatia mea de agro-economist, scoala agronomica romaneasca a contribuit la formarea mea tehnica, iar scoala franceza la formarea mea socio-economica, rurala si agricola. Aceasta dubla formatie, estica si occidentala, m-a ajutat sa-mi formez o viziune critica asupra sistemelor agricole si mai ales asupra proceselor de tranzitie a agriculturii de la economia planificata la economia de piata. Pot sa spun, de altfel, ca am aprofundat economia agricola si rurala in tara care, si datorita sistemului sau de formatie, a devenit prima tara agricola a Uniunii Europene si unul dintre principalii exportatori de produse alimentare din lume.

As putea zice, deci, ca sunt un "produs" al cooperarii franco-romane in domeniul invatamantului superior agronomic si al cercetarii agricole. Acum incerc sa valorific acest atu printr-o colaborare foarte stransa, la nivel ministerial, intre Franta si Romania pe timpul presedintiei franceze a Uniunii Europene, presedintie care va trebui sa conduca discutiile despre o noua adaptare a Politicii Agricole Comune. Aceasta colaborare este facilitata si de relatia personala pe care o am cu Michel Barnier, omologul meu francez, pe care nu-l apreciez doar pentru diplomatia sa, ci si pentru convingerile sale europene.

Care sunt atuurile si care sunt punctele slabe ale invatamantului agronomic francez?

Am avut ocazia sa studiez la doua scoli agricole superioare din Franta: cea din Rennes si cea din Montpellier. Pornind de la aceasta experienta, pot sa evidentiez anumite aspecte. Ca atuuri:

- dezvolta spiritul creativ al studentului si nu-l obliga la invatarea pe de rost;

- asigura punerea intr-o situatie reala a celor studiate si invata gasirea de solutii prin punerea teoriei in practica;

- ofera o metoda pentru analiza unei situatii;

- invatamantul agricol francez are o legatura puternica cu practica, tehnica si manageriala.

Puncte slabe:

- putin prea centrat pe realitatile franceze si nu atat de deschis fata de lume (dar aceasta este parerea unui strain, interesat si de ce se petrece in afara Frantei);

- prea sectorial si nu la fel de "orizontal";

- invatamantul superior agricol este foarte elitist;

- acest lucru ar putea fi considerat un atu, dar uneori studentii de la Agronomie sunt un pic izolati de restul lumii universitare.

In orice caz, formatia agricola franceza mi-a dat cheile de lectura ale lumii agricole europene si mondiale, mai ales in ceea ce priveste organizarea pietelor si politicile agricole.

Ce ar trebui sa invete agricultorii romani de la cei francezi si ce ar trebui sa respinga?

Cred ca organizarea profesionala a agricultorilor francezi este intr-adevar exemplara. Ma gandesc la organizarea sindicala, dar si la organizarea cu caracter economic, cum este cazul cooperativelor de colectare si comercializare a produselor agricole (lapte, branza, legume si fructe, cereale etc.), al cooperativelor de achizitionare in comun a semintelor, ingrasamintelor, al asociatiilor de utilizare in comun a materialului agricol (tractoare etc).

Un exemplu de organizare eficace este cel al camerelor departamentale (la nivel de judet) de agricultura, conduse de agricultori si care asigura, prin serviciile tehnice, incadrarea tehnica si economica a agricultorilor la nivel local.

Se poate ca intensificarea excesiva a productiei agricole, in anumite regiuni din Franta, in special productia de cereale, a cresterii excesive a porcinelor, a pasarilor de curte, care pun in momentul de fata probleme legate de poluare, ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru agricultorii romani, mai ales pentru marile ferme. Nu este intotdeauna productivitatea cea care a dus la cresterea veniturilor agricultorilor; productia de calitate, vanduta la un pret mai mare, e la fel de buna.

Care sunt domeniile de colaborare dintre agricultorii romani si francezi si care sunt rezultatele acestei colaborari?

La nivel strict economic, cooperarea pentru comercializarea materialului agricol (masini agricole) si a materialului genetic animal (vaci, capre, oi de rasa cu valoare genetica ridicata) pare sa mearga bine. In acelasi timp, exista din ce in ce mai multe schimburi de experienta intre organizatiile de agricultori din cele doua tari si eu, in calitate de ministru, am incercat sa incurajez acest tip de intalniri, pentru ca mi se pare foarte important ca, dincolo de o relatie buna intre cei doi ministri si administratiile agricole, sa existe o relatie buna intre organizatiile profesionale agricole. Am beneficiat de un sprijin foarte consistent din partea Frantei in elaborarea Planului National de Dezvoltare Rurala, dar si in operationalizarea Agentiilor de Plata.

In plus, ca semn al stranselor relatii care s-au stabilt in ultimii ani intre crescatorii de vite din cele doua tari, Romania va fi invitata de onoare, in aceasta toamna, la Clermont Ferrand, la Summit-ul cresterii vitelor, unul dintre cele mai mari saloane de agricultura specializata pe cresterea animalelor din Uniunea Europeana.

Credeti ca piata franceza, ca parte componenta a pietei Uniunii Europene, ar putea reprezenta o destinatie pentru produsele agricole romanesti? Daca da, care sunt aceste produse?

Cred ca in anii urmatori producatorii agricoli romani vor trebui sa recastige piata locala romaneasca, pentru ca suntem importatori in multe sectoare agricole. Intre timp, producatorii agricoli romani folosesc deja oportunitatile pietei europene, din care face parte si piata romaneasca, atunci cand sunt competitivi ca pret, si ma gandesc in special la plantele oleaginoase, la carne, la produsele bio, pentru care pare sa existe o cerere ridicata din partea pietei franceze.

Interviu realizat de Armand Gosu

Actiuni de cooperare bilaterala intre Romania si Franta in domeniul agroalimentar

Comitetul de Actiune Agricola Romania-Franta

In urma discutiilor dintre ministrii Agriculturii ai Romaniei si Frantei, discutii care au avut loc in luna aprilie 2006, cu ocazia unei vizite de lucru la Paris a ministrului Agriculturii din Romania, a fost stabilita infiintarea unui Comitet de Actiune Agricola Romania-Franta in vederea impulsionarii cooperarii bilaterale.

Prima reuniune a acestui Comitet a avut loc in iulie 2006, la Bucuresti. Seful delegatiei franceze a fost d-l Jean-Marie Aurand, director general pentru Politici Economice si Internationale in Ministerul Francez al Agriculturii. Cu ocazia acestei reuniuni a fost prezentata situatia agriculturii franceze, respectiv romane, si perspectivele de dezvoltare a acestora in perioada urmatoare, tinand seama de prevederile Politicii Agricole Comune (PAC) si de posibilitatile oferite de fondurile prevazute pentru finantarea pilonului 2 al PAC (dezvoltarea rurala). Una din caile de dezvoltare a agriculturii, care contribuie in acelasi timp la rezolvarea problemei energetice, este cultivarea plantelor "energetice" - rapita, porumb, sfecla de zahar - pentru obtinerea de biocombustibili. Partea franceza a atras atentia asupra tendintei de reducere a sprijinului financiar, alocat prin PAC, de care trebuie sa tina seama fermierii care, in viitor, se vor confrunta tot mai mult cu concurenta celor din terte tari.

Urmatoarea intrunire a acestui Comitet a avut loc la Paris, in perioada 24-25 iulie 2007, delegatia romana fiind condusa de doamna secretar de stat Cornelia Harabagiu, iar cea franceza de Jean-Marie Aurand. Subiectele abordate cu ocazia intalnirii Comitetului au fost reforma vinului, reforma zaharului, stadiul negocierilor din cadrul OMC, masurile preconizate in cadrul "controlului de sanatate" (Bilan de Santé) al PAC. Au fost prezentate punctele de vedere ale celor doua parti asupra problemelor respective, cautandu-se sa se ajunga la clarificarea optiunilor disponibile si la o pozitie comuna.

La 3 iunie 2008 a avut loc, la Paris, cea de a 3-a reuniune a Comitetului de Actiune Agricola Romania-Franta. Delegatia romana a fost condusa de d-na Mihaela Luca, subsecretar de stat, iar cea franceza de d-l Jean-Marie Aurand, director general. Partea franceza a prezentat prioritatile si calendarul presedintiei UE, pe care Franta o va detine intre 1 iulie-31 decembrie 2008. Problemele abordate au fost cele care preocupa, in acest moment, ambele parti, si anume: "controlul de sanatate" al reformei PAC, viitorul PAC, negocierile cu OMC, standardele de comercializare a fructelor si legumelor, Memorandumul francez privind filierele de produse, Memorandumul privind importurile de produse alimentare, cooperarea bilaterala.

Colaborare intre APIA si ONIGC

Colaborarea cu Oficiul National Interprofesional al Culturilor Mari (ONIGC) a inceput chiar din faza de fondare a noii Agentii Romanesti de Plati si Interventie care urma sa devina APIA, dupa aderare.

Au existat, in ultimii ani, mai multe misiuni de experti de la ONIGC si celelalte Agentii de Plati din Franta, prin programe pre- si post aderare, acoperind o diversitate de activitati in competenta APIA.

La 29 mai 2007 a fost semnat la Bucuresti Protocolul de parteneriat intre APIA, pe de o parte, si ONIGC alaturi de Agentia Unica de Plati (AUP) din Franta, pe de alta parte. Acesta are ca scop crearea cadrului pentru derularea unui program de schimburi tehnice in domeniul gestiunii pietelor de produse agricole, masurilor de interventie, masurilor de comert exterior, precum si al ajutoarelor directe in favoarea agricultorilor.

In mod concret, Protocolul isi propune o colaborare larga concretizata prin analize si recomandari tehnico-economice, schimburi de informatii economice, studii de evolutii si tendinte ale organizatiilor comune de piata, pregatirea de negocieri bilaterale si multilaterale, formarea si perfectionarea cadrelor.

In cadrul acordului incheiat cu ONIGC si AUP, a avut loc, pana acuma, o singura vizita de studiu, in perioada 18-23 noiembrie 2007, finantata din fonduri TAIEX.

Tematica vizitei a fost informarea partii romane despre experienta ONIGC / Viniflhor / Office de l’Elevage in domeniul derularii Planului Anual European de Ajutoare Alimentare Destinate Persoanelor celor mai Defavorizate din Europa (PEAD) si in domeniul promovarii produselor agricole comunitare.

Vizita a permis o cristalizare a cunostintelor privind cele doua tematici si finalizarea mai multor documente aflate la acea vreme in pregatire la APIA, in principal Manualele de proceduri.

La terminarea vizitei, atat partea romana, cat si partea franceza, apreciind rezultatele concrete, au exprimat dorinta comuna de a pune in aplicare Protocolul printr-un program concret de vizite si schimburi de informatii/documentatie.

In favoarea acestei actiuni pledeaza mai multe argumente:

- experienta deosebita acumulata in institutiile franceze privind derularea programelor comunitare, inclusiv pe ajutoare si promovare, agentiile de plata din Franta fiind nu numai pionieri in constructia europeana, ci si structuri deosebit de active in activitatea prezenta a UE;

- sistemul institutional la nivel macroeconomic similar sau identic in ambele tari;

- comunicarea deosebit de buna intre cele doua parti, legate de o istorie comuna, de francofonie, de o cultura comuna si mentalitati apropiate.

* In prezent, sunt in curs de desfasurare actiuni de cooperare intre Agentia Nationala de Consultanta Agricola (ANCA) din Romania si Adunarea Permanenta a Camerelor de Agricultura din Franta, in vederea introducerii in Romania a sistemului Camerelor de Agricultura.

ALEXANDRU MATEI*

O adictie

Daca n-ar fi existat o pleiada de profesori excelenti la Universitatea din Bucuresti - dintre care Vlad Alexandrescu, Irina Badescu, Ioan Panzaru, Dolores si Radu Toma (pentru ca m-am axat pe literatura, tind sa-i las deoparte pe profesorii de limba, ii rog sa ma ierte), a caror profesie nu era sa "transmita continuturi", ci sa ne invete cum sa gandim, daca n-ar fi fost matusa mea, profesoara de franceza la liceu si fascinata in tinerete de cultura franceza literara in versiunea ei nobila, cea aruncata astazi in magazia patrimoniala pe care nimeni n-o mai deschide pentru a scoate la lumina si a invia tot ceea ce se afla acolo, daca n-ar fi fost, in sfarsit, acesti maestri ganditori atat de discreditati de catre concetatenii lor, dar ridicati in slavi de americanii hipnotizati care au reusit sa deduca de aici o teorie, politica, ideologica, hermeneutica si morala numita French Theory, daca toate astea nu s-ar fi intamplat, niciodata n-as fi ajuns sa scriu si sa public acest text in revista 22, al carei titlu trimite la istoria postmoderna a tarii mele.

Iubesc Franta si o urasc in acelasi timp - intr-un sentiment prin excelenta modern, ireductibil la una singura dintre dimensiunile lui, tot asa cum modernitatea nu poate fi gandita in absenta uneia dintre componentele ei: revolutie si restauratie, credinta si neincredere, spirit intreprinzator si confuzie. Modernitatea "antimoderna", cea mai profunda intuitie pe care cel mai remarcabil critic francez al epocii noastre, Antoine Compagnon, a formulat-o in legatura cu istoria europeana de dupa 1789, mi-a impregnat mintea, de altfel destul de permisiva, inconstient, dar cu atat mai adanc, si m-a indreptat pe o cale intelectuala al carei parcurs isi va vadi profitul peste inca multa vreme. Sper totusi ca acest lucru sa se intample cat mai repede si ca voi fi capabil sa transform tot ceea ce voi fi invatat in model sau contra model.

As putea sa enumar ceea ce sunt eu, in limba franceza: ganditor al post-, hiper- sau supramodernitatii, al erei vidului si a simulacrului, al imaginii care se dizolva in real - deci al prezentului; al istoriei ca succesiune de revolutii care arunca totul in aer de fiecare data cand cercul se inchide; fan al literaturii, in masura in care autorii ofera mai putin decat te-ai putea astepta de la ei, adica mimesis si semnificatie si, mai degraba, vesnicele surprize care constau in expresie si semnificanta; practicant al limbajului sfarsitului transformat de mult in preludiul unui viol mereu conjurat sau, cu un termen consacrat pe malurile Dambovitei, "diferat"...; marginal revoltat impotriva acestei culturi care se vrea centrala de doua secole tocmai prin marginalitatea si prin spiritul ei iconoclast, care o fac exceptionala. De la ea am invatat sa fantasmez revolta si ruptura, visuri universal umane, mai umane decat mostenirea umanista lasata de secolul Luminilor, cel care a asistat la disparitia unei lumi si la aparitia alteia a carei obsesie a distrugerii va fi devenit, de atunci, in egala masura, sursa de angoasa si motor de gandire si de actiune.

Exista, stiu, aceasta Franta la care viseaza toti francezii - a prosperitatii, a ratiunii si a metodei, a monumentalului; a culturii populare, a fotbalului colorat si a bicicletelor publice, a lui Disneyland si a lui Cannes, a muzeelor si a Turnului, a provinciei rurale si a lui Pascal Quignard, a TGV-ului si a politicilor securitare, a SMIC-ului si a "noilor saraci". Da, asa este, toate astea exista si exprima o Franta inca vie. Dar exista un "de negandit" francez esential pentru mine, conform caruia biblioteca Centrului Georges Pompidou desemneaza Parisul contemporan, mai intai de toate, ca refugiu al boschetarilor si al acelor pierde-vara, veniti din toate colturile lumii pentru a se confrunta cu delicioasa idee a unei culturi democratice din care numai spectacolul este pe masura asteptarilor, caci realitatea traita ramane, zi de zi, aceea a cozii interminabile de la intrare, pe strada Beaubourg, unde, in asteptarea cartilor dorite, discuti agale cu un profesor din Medelin; si aceea a magazinului Ed, de vizavi unde, cu cei 800 de euro lunari oferiti de Guvernul francez, poti uita de prudenta obligatorie altminteri, de care trebuie sa dai dovada cand iti faci cumparaturile la Paris.

Iubesc Franta cum iubesti pe cineva care a inceput sa se clatine pe un piedestal pe care-l considerai pana atunci gradul zero al cultrii euroepene, sub nivelul caruia existenta nu ar avea nicio importanta.

* Alexandru Matei este bursier al Guvernului francez, 2003-2005, doctor in litere al EHESS Paris si al Universitatii din Bucuresti.