Pe aceeași temă
1. Pe 23 iunie, britanicii vor trebui să se pronunțe asupra viitorului Marii Britanii în interiorul sau în afara Uniunii Europene. Sper că, în această alegere, va câștiga rațiunea, căci o Europă puternică în fața provocărilor regionale și globale este o Europă unită. Nu dorim o UE fără Marea Britanie. Unitatea este, deci, chestiunea cea mai importantă. Dar cum putem păstra unitatea? Astăzi, esențial este ca păstrarea unității să nu se facă în detrimentul libertăților fundamentale care au fost consolidate de construcția europeană. Libertățile fundamentale europene și, în mod special, libera circulație a lucrătorilor reprezintă, în ceea ce mă privește, o linie roșie ce nu poate fi trecută.
2. Din perspectiva Bulgariei, gestiunea crizei refugiaților este, din nefericire, sinonimă cu o conștientizare tardivă la nivel european a acestei probleme. Bulgaria a fost în prima linie de sosire a refugiaților sirieni, încă de la începutul crizei, şi, deși nu este membră a Spațiului Schengen, a trudit pentru a primi refugiați și pentru a proteja frontierele externe ale Uniunii. Bulgaria a acționat în mod exemplar pentru a face față presiunii migratoare, așa cum a afirmat și Consiliul. Sofia a susținut, de la bun început, nevoia unui răspuns european la criza refugiaților, dar trebuie să recunoaștem că rezultatele nu sunt încă satisfăcătoare. Situația umanitară a refugiaților în Grecia și progresele foarte lente în ceea ce privește realocarea sunt o provocare pentru Europa, așa cum o arată ultimele cifre publicate de către Comisia Europeană şi misiunea Parlamentului European, mai precis a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe, care a vizitat Grecia între 17 şi 20 mai. Bulgaria pledează în continuare pentru o abordare unită și solidară a statelor membre ale Uniunii Europene. Un element crucial este astăzi implementarea acordului între UE și Turcia. Pe de o parte, Turcia trebuie să își țină angajamentele, căci am văzut primele rezultate în termeni de reducere a imigrației ilegale. Pe de altă parte, UE și agențiile sale trebuie să rămână foarte atente la efectele paralele ale acestui acord, intrat în vigoare pe 20 martie 2016. Într-adevăr, în materie de fluxuri migratoare, constatăm că, atunci când toată atenția autorităților este focalizată asupra unei rute, o altă rută este privilegiată de către persoanele care introduc ilegal migranți... Nici Bulgaria, nici un alt stat membru nu ar trebui să sufere din cauza atenției acordate astăzi Greciei. În fine, Bulgaria pledează pentru o abordare europeană care să combată cauzele: pe de o parte, soluționarea politică a conflictului din Siria; pe de altă parte, anihilarea rețelelor infracționale care introduc ilegal migranți și o mai bună cooperare pentru dezvoltare în țările de origine și de tranzit.
3. Poziția exprimată de către Grupul PPE și de Parlamentul European în cadrul ședinței de plen din luna mai de la Strasbourg este foarte clară: atâta timp cât China nu satisface cele cinci criterii ale unei economii de piață utilizate de Uniunea Europeană, un asemenea statut nu îi poate fi acordat. În ceea ce privește importurile din China, Uniunea trebuie să aplice o metodologie nonstandard. Insistăm asupra criteriilor europene stabilite anterior, care trebuie să fie respectate. Cu toate acestea, obiectivul UE nu este să penalizeze China și, cu atât mai puțin, pentru o perioadă nedeterminată. Parteneriatul strategic cu China e extrem de important pentru noi, dincolo de chestiunea considerării acesteia ca economie de piață (deși este clar că nu este cazul astăzi). De aceea, e important să ne pregătim în conformitate cu obligațiile noastre internaționale din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în mod special cu privire la modul în care vom gestiona importurile din China după 11 decembrie 2016. PE a cerut Comisiei Europene să pregătească o nouă propunere de reformă a instrumentelor de apărare comercială, care să permită atât respectarea obligațiilor internaționale, cât și protejarea industriilor și locurilor de muncă europene. E, de altfel, crucial pentru Uniunea Europeană ca, prin diplomația sa economică, să lucreze strâns cu partenerii din G7 şi G20 pentru a evita o recunoaștere unilaterală a economiei de piață de tip chinezesc.
4. Deși Rusia este cel mai mare vecin al UE şi cel de-al treilea partener comercial al acesteia, relațiile noastre trec prin crize regulate şi o serie de chestiuni continuă să fie sensibile. Relațiile dintre UE şi Rusia trebuie să evolueze către un parteneriat strategic şi, în vederea construirii unui veritabil parteneriat, respectul dreptului internațional este una dintre condițiile de bază. Obiectivul unui parteneriat strategic trebuie să rămână pe agendă şi, în ciuda crizelor, trebuie evitată o distanțare iremediabilă între Uniunea Europeană şi Rusia. Acestea fiind spuse, este important pentru Uniunea Europeană să poată să continue să distingă relațiile cu puterea și, respectiv, cu poporul rus. Într-adevăr, este esențial să nu pierdem din vedere consecințele concrete ale evoluției relațiilor Uniunea Europeană - Rusia asupra cetățenilor europeni și ruși.
5. Aşa cum a subliniat Înalta Reprezentantă, Federica Mogherini, principala miză a Strategiei Globale a Uniunii Europene în domeniul politicii externe şi de securitate este de a răspunde provocării unui context de securitate din ce în ce mai imprevizibil şi volatil. În acest context, prioritatea numărul 1 a acestei strategii este de a păstra şi consolida unitatea noastră. Asta implică, pentru noi, statele membre, să ne apărăm într-un mod coerent valorile în interiorul şi în exteriorul Uniunii. „Uniunea face forța“ nu e o deviză lipsită de sens: forța necesită temelii stabile și îngrijite, care se bazează pe statele membre, dar şi pe uniunea cetățenilor. Două alte elemente cheie care trebuie subliniate și asupra cărora Parlamentul European (în mod special Grupul PPE) a atras deja atenția, sunt Vecinătatea şi apărarea. Instabilitatea vecinilor noștri este o sursă de instabilitate pentru UE. E crucială consolidarea şi eficientizarea Parteneriatului Oriental şi a Parteneriatului cu țările din Mediterană. Pe de altă parte, a venit momentul să construim, în sfârșit, Europa apărării, care să se bazeze pe o politică clar delimitată, pe instrumente specifice, pe un buget şi lideri. Acest pas este astăzi o necesitate pentru ca UE să poată face față crizelor într-un mod mai coerent.
6. Politica europeană de extindere rămâne una dintre marele reușite ale Uniunii Europene. Răspândirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a marilor libertăți fundamentale pe continentul european trebuie pusă la activul acestei politici. Pentru țări ca Bulgaria, politica de extindere a fost un puternic catalizator al reformelor. Este, deci, o politică ce trebuie să fie continuată, ea garantând viabilitatea Uniunii. Pentru fiecare țară candidat, foile de parcurs trebuie respectate, fără a face concesii referitoare la închiderea de capitole și respectarea acquis-ului. Respectarea strictă a tuturor criteriilor este necesară pentru a respecta promisiunea făcută țărilor candidate la aderare, mai ales celor din Balcani, de a se integra într-o uniune puternică din punct de vedere instituțional şi politic.