Andreea Pora

S-a emant o lege dupa chipul si asemanarea societatii. Plina de pacatele clasei politice si ale societatii civile. Adica, revansarada, nedreapta, mustind de interese, frustari si demagogie, lucruri care ar putea s-o faca nu doar inutila, ci si perversa.

Evolutia din ultimii doi ani a lui Crin Atonescu ridica serioase semne de intrebare asupra a ceea ce a ajuns PNL. Liberalii sint reprezentanti de un personaj care nu...

Discursul lui Ponta a fost doar inceputul schimbarii de strategie. PSD a simtit ca introducerea lui Ungureanu in jocul politic, nu doar pe post de premier, ci si de viitor prezidentiabil al PDL, impune o alta retorica, o repozitionare.

Petrecută într-un moment de maximă cumpănă pentru PDL - sondaje care îl arată în picaj, greva opoziţiei şi manipularea televizată a protestelor -, plecarea lui Emil Boc era singurul gest cu logică politică. Este semnul că se caută cu disperare o soluţie de salvare şi a partidului, şi, vom vedea asta, a reformelor. Numele alesului pentru greaua misiune este cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu.

Demisia lui Emil Boc era o solutie previzibila, in logica politica a momentului. Nu exista alternativa pentru PDL, care traverseaza cea mai complicata perioada de la infiintarea lui. O solutie menita, teoretic, sa aduca partidului procentele pierdute in ultima luna.

Înhăţate şi supte până la ultimul oscior de orice urmă de independenţă, protestele din Piaţa Universităţii au devenit platoul de filmare al Antenei 3.

Fâsâila, numele tău e mitingul USL. Când în loc de 10.000 de oameni reuşeşti să aduci cu autobuzul doar 7.000, când protestatarii cu carnet sunt şi ei plictisiţi de icantaţia “jos guvernul”, “jos Băsescu” pe care o aud de doi ani încoace, când încrâncenarea e la fel de căznită ca şi ironia (chestia cu purcelul drapat în portocaliu) şi când până şi mitingiştii au dubii că liderii lor, ajunşi la putere, le vor putea da salariile şi ajutoarele înapoi se cheama fâsâială.

Înfrânt de un om a cărui simbolistică nu a apreciat-o corect, Traian Băsescu se confruntă cu prima şi cea mai spectaculoasă înfrângere din cariera sa. Pentru că, aşa cum am mai scris (Băsescu înfrânt de Arafat.

Raed Arafat a demisonat. Felicitari, Traian Basescu: ne-ati ciuruit! Usurinta cu care presedintele se debaraseaza de putinii specialisti si oameni onesti care mai rezista in sistem arata derapajul in care se adinceste cu viteza ametitoare.  

Securistul Ion Niculae, ajuns milionar în „capitalismul de cumetrie“, pus pe picioare de Ion Iliescu şi multilateral dezvoltat în zilele noastre, ştie că reţeta secretă a prosperităţii se ascunde în afacerile cu statul, via politrucii lui.

Procesul nu poate fi interpretat ca unul „politic“, deoarece această „condamnare este un mesaj clar privind independenţa justiţiei“. Nu, nu este declaraţia lui Adrian Năstase, a lui Victor Ponta sau Crin Antonescu. Este declaraţia dată de avocatul lui Jacques Chirac, condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru un delict comis înainte de a deveni preşedintele Franţei şi de pe urma căruia nu a avut foloase materiale. Alături de starea precară de sănătate a fostului preşedinte, acestea au fost circumstanţele de care au ţinut cont judecătorii francezi.

Pentru România şi interesul ei public major, acordul interguvernamental decis la summit-ul de la Bruxelles este mană cerească. Pentru clasa politică este coşmarul cel negru, care îi ridică părul măciucă.

Izbucnind în lacrimi, Elsa Fornero, ministrul italian al Muncii şi Afacerilor Sociale, a anunţat un plan agresiv de austeritate pentru salvarea ţării. Reducerea cheltuielilor cu 24 de miliarde de euro în următorii trei ani presupune, printre altele, controversatul proiect de reformare a sistemului de pensii, adică creşterea semnificativă a vârstei de pensionare.

Sistemul ticăloşit bea apă vie din pocalele politicienilor şi ale judecătorilor.