Pe aceeași temă
Am cunoscut-o pe Lia Perjovschi târziu, în 2016, cu ocazia primei sale expoziții personale la Galeria Ivan în București - galerie din echipa căreia sunt din 2015. Cunoșteam în mare practica sa artistică, citisem despre proiectele sale pluridisciplinare în desfășurare în timp și spațiu - AAC-CAA (Arhiva de artă contemporană și Centrul pentru analiza artei), KM (Knowledge Museum / Muzeul Cunoașterii) - dar avusesem prea puțin contact direct cu demersul artistic complex de la baza cronologiilor (timelines) sale, cu procesele interioare de lucru sau cu lucrările integrate în aceste ample instalații. De altfel, Lia Perjovschi nu mai expusese de ceva vreme în București în acea perioadă, iar intervalul studenției mele nu se intersectase temporal cu activitatea atelierului soților Lia și Dan Perjovschi, un spațiu deschis educației alternative, întâlnirilor și discuțiilor, situat în clădirea Robescu din proprietatea Universității Naționale de Arte din București, pe care l-au pierdut în 2010. Astfel, atât modurile de materializare a creativității Liei Perjovschi în instalații extinse de imagini, documente și obiecte, cât și lucrările create de ea au reprezentat o noutate și o descoperire pentru mine.
Expoziția „Timeline cu martori” din 2016 de la Galeria Ivan prezenta o cronologie tipică Liei Perjovschi, care aducea laolaltă în mod comprehensiv, pe o axă liniară ce traversa întregul spațiu de expoziție al galeriei - situată la acel moment în cartierul Cotroceni din București -, evenimente din istoria culturii umane, din istoria artei, din istoria personală și profesională a artistei, punctate prin grafice, diagrame, fotografii, publicații, gesturi și obiecte colecționate, modificate, create de Lia. Atunci am aflat mai multe despre acțiunile performative ale Liei Perjovschi de la sfârșitul anilor ’80-începutul anilor ’90 și despre obiectele și accesoriile ce le însoțeau: „Umbrele” - straturi de personalitate și stări emoționale desenate și decupate din material textil, „Păpușa” de dimensiuni umane - „dublul” artistei din performanța cu public „Alterego (I’m Fighting for my Right to be Different)” din 1993 din cadrul Festivalului Zona din Timișoara, picturile cu „Mâini” în diverse compoziții expresive care au compus proiectul său de diplomă din 1993 la Universitatea Națională de Arte din București etc.
Elemente ale acestor serii conceptuale sunt reintegrate în expoziția personală curentă a Liei Perjovschi, „Culori. O pictură deconstruită”, care se poate vizita la Galeria Ivan, situată din 2021 în cadrul Atelierelor Malmaison din București. De această dată, Lia a apelat tot la o expunere de tip „cronologie”, cu elemente coordonate succesiv pe o orizontală ce traversează spațiul, doar că în acest caz principiul ordonator nu mai este timpul, ci culoarea - deși există anumite corelări între efectele timpului și ale perioadei istorice și paleta cromatică, precum se poate citi în textul scris de către artistă pentru expoziție:
„30 de ani în alb/negru și gri. Culorile erau rare, fragmentare - în perioada comunistă, culorile beznei, neputinței, imobilității, somnului. Apoi 30 de ani «colorați» în dinamica, nebunia neoliberalismului, culorile devin uneori stridente, alb/negru și gri sunt acum oaze de calm, respiro, focus. […] Simbolic, toate culorile sunt și pozitive, și negative. Când m-am gândit la subiectul culorilor era înainte de războiul din Ucraina. M-am gândit la ceva optimist, care să ofere puțină speranță, mai ales după doi ani de pandemie. Războiul însă schimba totul…”
Pentru „Culori”, Lia a imaginat un eșantion semnificativ de date cromatice, care definesc și caracterizează atât stări interioare, cât și perioade și evenimente istorice: „griurile” comunismului, culorile stridente ale publicității excesive specifice capitalismului, haosul, tristețea și incertitudinea din nou monocromatice, aduse de pandemie și război. Printre această explozie de picturi de mici dimensiuni, fotografii, obiecte din medii mixte, Lia integrează și reinterpretări din sfera „Umbrelor”, „Costume” din 1989 - sculpturi din carton și material textil, cu intervenții în tehnici mixte, alături de picturi de mari dimensiuni realizate în perioada pandemiei, 2020-2022, perioadă în care straturile emoționale ale ființelor umane au fost din nou deranjate, provocate, reașezate.
Expoziția curentă de la Galeria Ivan atestă în spațiu modul deschis și inovator în care acționează procesele artistice ale Liei Perjovschi, conexiunile multistratificate ce se realizează între lecturi, idei, culori, forme și obiecte. Display-ul expozițional este realizat într-o anumită măsură precum o diagramă tipică Liei, o „hartă mentală” explodată tridimensional. Pentru că parcursul artistic al artistei evoluează continuu și coerent, temele conceptuale și grupajele conexe de lucrări sunt revizitate, reinterpretate și actualizate în interiorul preocupărilor sale actuale, întotdeauna conectate la contextul istoric, politic, cultural, tehnologic și informațional din prezent. Spre exemplu, „Culori. O pictură deconstruită” vine după proiectul expoziției personale „2020 Key Words” organizată de Galeria Ivan în spațiul Spike, Berlin, în 2020, o expoziție dedicată pandemiei și noii realități aduse de aceasta - cu instalații-colecții de măști, viziere și costume medicale, printre care o pereche modificată de ochelari pentru realitate virtuală, care se regăsește și în expoziția de față.
Concomitent cu expoziția din București, „Culori. O pictură deconstruită”, Galeria Ivan participă pentru prima oară în cadrul târgului Art Basel în Elveția, între 14 și 19 iunie 2022, cu o prezentare dedicată acțiunilor performative timpurii ale Liei Perjovschi. Destul de puțin cunoscută publicului local, aproape necunoscută celui internațional, perioada de început a carierei Liei Perjovschi s-a caracterizat prin experimente interactive cu colegii săi din cadrul Universității Naționale de Arte din București între 1987 și 1989 (pe atunci, Institutul de Arte Plastice) și acțiuni private de „body-art” înainte de 1989, urmate de participări performative în expoziții de grup și festivaluri, la începutul anilor ’90. Prezentarea din cadrul Art Basel se concentrează pe performance-urile individuale, realizate de către artistă cu propriul corp, care devine suport pentru desene, semne într-un limbaj codificat, aplicate direct pe piele (în acțiunea „Testul somnului”, 1988, documentată fotografic de către Dan Perjovschi și destinată participării într-un festival internațional de Mail Art din Mexic), fie bandajat și legat cu sfori și feșe în scop de vindecare (în „Anulare”, 1989, tot documentată fotografic de către Dan Perjovschi, în apartamentul celor doi din Oradea).
După 1989, acțiunile performative ale Liei s-au putut extinde în spațiul public, pe stradă, în oraș sau în cadrul unor evenimente dedicate acestui gen ce câștiga în popularitate și în amploare la începutul anilor ’90 în fostele state socialiste, unde nu fusese tolerat oficial. Începând cu 1989, Lia concepe o serie de „Costume” - sculpturi după dimensiunile corpului său create din materiale la îndemână - hârtie, fragmente de ziare, material textil, lipici - concepute ca niște „hărți de impresii”, în care interiorul se reflectă la exterior, și invers. „Costumele” au avut și o dimensiune performativă, unul dintre ele fiind purtat de Lia în 1990 într-o acțiune stradală realizată în Sibiu, în cadrul unei expoziții la Galeria Nouă. Atunci, Lia a desenat pe materialul costumului harta traseului său prin oraș și a notat fragmente din convorbirile auzite între trecători. „Costumele” sunt create în diverse tipologii corporale, adaptate la materialele folosite și la stările interioare transmise - spre exemplu, în urma călătoriei la Viena în 1994, Lia a creat costume din materialele noi găsite acolo: pene roz, mușama de plastic care imită hârtia etc. Într-o expoziție la Galeria Simeza din 1992, Lia Perjovschi a expus aceste costume alături de cărțile-obiect „Our Withheld Silences”, bile realizate din benzi decupate din cărți și lipite cu lipici în straturi. Aceste cărți-obiect cu referințe la cenzura din perioada comunistă, dar și la distrugerile suferite de Biblioteca Centrală Universitară în timpul Revoluției din 1989, aveau inițial o dimensiune performativă, Lia intenționând să le rostogolească prin oraș și să le ardă în proximitatea sitului bibliotecii.
Prezentarea Galeriei Ivan de la Art Basel, secțiunea Feature, o zonă curatoriată a târgului de artă, dedicată proiectelor relevante pentru istoria artei recente, se concentrează deci pe aceste acțiuni și sculpturi performative ale Liei Perjovschi, în timp ce expoziția personală din galerie, „Culori. O pictură deconstruită”, integrează și continuă aceste direcții de lucru în prezent. Lia Perjovschi este o artistă mereu atentă la contextul actual, în așa fel încât conversația propusă de ea despre culori nu este lipsită de comentariile politice specifice acțiunilor sale performative.
Expoziția personală a Liei Perjovschi, „Culori. O pictură deconstruită”, se poate vizita la Galeria Ivan până pe 9 iulie 2022, în interiorul Atelierelor Malmaison de pe Calea Plevnei 137C, corp B, et. 1, București.
*Diana Ursan este critic și istoric de artă. În 2017 a fost asistent curator în proiectul „Geta Brătescu - Apariții”, ce a reprezentat România la cea de-a 57a ediție a Bienalei de la Veneția. Din 2015 lucrează cu Galeria Ivan, București.
