Pe aceeași temă
O traducere din limba rusă a lucrării unei tinere cercetătoare cu privire la operațiunile militare ale armatei române pe teritoriul Uniunii Sovietice aduce în atenția istoricilor, dar și publicului din România o perspectivă rusă bazată pe o solidă documentare în Arhiva Centrală a Ministerului rus al Apărării, cât și prin valorificarea temeinică a memorialisticii sovietice și a studiilor istoriografiei ruse. Îndeosebi valorificarea Fondului de Trofee, recent declasificate, în care se regăsesc jurnalele de operațiuni ale unităților militare române care permit o reconstituire „chirurgicală” a acțiunilor acestora pe frontul de est, dar și materialele de arhivă ale Statului Major General al Armatei Roșii, cât și cele referitoare la unitățile sovietice contrapuse, inclusiv fondurile de arhivă ce privesc constituirea și operațiunile diviziei Tudor Vladimirescu. Numai din acest punct de vedere, demersul de a traduce în limba română merită apreciat ca, de altfel, și cercetarea migăloasă a doamnei Maliutina, care se întinde pe 370 de pagini de text. Nu iau în considerare introducerea și concluziile, care trebuie văzute ca părți separate de corpul lucrării și la care ne vom referi ceva mai târziu.
Am apreciat în lectura cărții stilul descriptiv, de reconstituire a acțiunilor de luptă. Acestea din urmă sunt analizate în trei capitole. Capitolul al doilea, referitor la „Intrarea României în războiul împotriva URSS”, care se întinde cronologic până în iunie 1942. Apoi capitolul al treilea, consacrat „Participării trupelor române în bătălia de la Stalingrad”, care acoperă perioada până în ianuarie 1943. În sfârșit, capitolul al patrulea, care tratează „Expulzarea ocupanților români de pe teritoriul URSS” și în care regăsim și aspectele referitoare la ieșirea României din alianța cu Germania și întoarcerea armelor împotriva acesteia.
Observăm că NKVD-ul stăpânea foarte bine informativ situația concentrărilor de trupe germane și românești de pe teritoriul României, transporturile de armament către frontiera româno-sovietică fiind atent monitorizate. Din lectura cărții se desprinde ceea ce și istoriografia română a pus în evidență – prea mici pentru un război atât de mare, lipsa dotării corespunzătoare a armatei române, dar și carențele în privința pregătirii personalului pentru un război modern, recunoscute în mod cât se poate de realist de Antonescu, dar cunoscute și de inamicul sovietic. Autoarea recunoaște că în Est, angajarea militară a României de către Antonescu avea în vedere și „echilibrul forțelor” cu cele ungare, care ar fi contat într-o eventuală reparație a Diktatului de la Viena. De asemenea, se recunoaște în eșecul operațiunilor militare de pe frontul de Est unde au acționat trupele române responsabilitatea în primul rând a comandamentului german, „care a calculat greșit dislocarea forțelor și mijloacelor, erorile de comunicare și comandă a trupelor, subestimarea inamicului”. Trupele românești „au rezistat acolo unde au avut o astfel de ocazie”. Concluzia, recunoscută și de istoriografia românească, este aceea a unui angajament prea costisitor în vieți omenești, o eroare plătită scump de poporul român (475.070 de pierderi de vieți omenești numai în rândul forțelor armate). Referințele la declarațiile sovietice cu privire la lipsa interesului de a schimba ordinea politică și socială în România nu sunt deloc dezvoltate sau comentate în sensul că Moscova a impus cu forța un alt regim care a schimbat durabil destinul națiunii române, iar acest lucru reprezintă totuși o responsabilitate în fața istoriei. De asemenea, acțiunile armatei române împotriva trupelor germane după 23 august 1944 sunt în mod flagrant subevaluate.
Să trecem acum la cele două părți – introducerea și concluziile – pe care le consider că trebuie tratate separat de textul care reflectă cercetarea. Pentru că acestea ne arată o anumită stare de lucruri care încă există în istoriografia rusă. Un istoric adevărat nu este un avocat al țării sale, ci un cercetător obiectiv care face efortul de a-l înțelege și pe celălalt, de a-i înțelege motivațiile. Prezentarea României ca stat rezultat numai din anexări teritoriale, fără niciun fel de tradiții, compromite cercetarea serioasă la care m-am referit mai devreme. Procesul de desăvârșire a unității românești de la 1918 este văzut ca „antecedent” al campaniei din Est. De asemenea, recunoașterea faptului că vecinătatea cu un imperiu expansionist (căci bănuiesc faptul că „moldovenii” dintre Prut și Nistru, la 1812, nu au cerut ei anexarea la Imperiul Țarist, iar această anexare nu a avut legătură cu vreo apropiere etno-lingvistică) poate fi traumatizantă pentru popoarele mici aflate la contactul cu acestea și poate genera un sentiment de insecuritate. Recunoașterea acestui fapt, care este valabil nu numai pentru români, dar poate și pentru finlandezi sau baltici, nu înseamnă nicidecum o lipsă de atașament față de patria căreia îi aparținem. Un bun istoric trebuie să fie și un filosof al istoriei, să privească seren faptele și să înțeleagă anumite legități și permanențe. De exemplu, orice istoric obiectiv înțelege sentimentul de vulnerabilitate pe care Rusia l-a avut întotdeauna ca urmare a lipsei unor frontiere naturale în Vest și, de asemenea, traumatismul reprezentat de pierderile imense suferite în cel de-al Doilea Război Mondial.
În al doilea rând, poate doamna Maliutina ne răspunde la întrebarea unde se încearcă în istoriografia română să se demonstreze „apartenența istorică a teritoriilor de dincolo de Nistru”? De asemenea, o rog să ne explice în ce lucrări din istoriografia română „fascistului Antonescu i se creează imaginea unui erou național”? Îi reamintesc faptul că statul român face eforturi permanente în direcția conștientizării politicilor antisemite ale regimului Antonescu. În al doilea rând, într-un demers științific nu se folosesc adjective și expresii de genul „primele victorii au aburit capetele fasciștilor” și nici exagerări de genul „ei au văzut granițele imperiului românesc cu mult mai departe – la porțile Uralului spre Asia”. În ciuda retoricii exagerate a lui Antonescu, oare este de bun-simț să se considere că o țară cu o populație de 16 milioane de locuitori avea aspirații imperiale?
Un ultim aspect este legat de traducere, care nu a fost revizuită de un nativ român. Astfel, anumite formulări sunt forțate: „dușman atacant”, „munții Matra” în loc de Tatra etc.
Sper ca apariția editorială a cărții doamnei Tatiana Maliutina să dea naștere unui dialog seren și științific între istoricii români și ruși și mai ales la o cunoaștere reciprocă mai bună. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/vatican.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Simion vs Dan.jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2022/04/Tanczos Barna-1.jpg)
Comentarii 10
Costea Ioniță - 04-26-2022
Doresc să cumpăr această carte,dar nu o găsesc în librării. De unde se poate cumpăra?
RăspundeMarinescu Dan - 02-02-2022
Garanțiile anglo- franceze acordate Poloniei nu au avut in vedere decât suveranitate și nu integritatea teritorială ale acestei țări. De asemenea , ele aveau in vedere numai o agresiune din partea Germaniei.
RăspundeAndronache Sorin - 02-01-2022
Domnule Ștefan Popescu că statistică știți câți copii,civili și militari au murit în Uniunea Sovietică de la începutul celui de-al doilea război mondial și Oana la terminarea sa?
RăspundeCamelian Propinatiu - 01-20-2022
În istoriografia românească demitizantă recentă, de până la contextul actual, „prezentarea României ca stat rezultat numai din anexări teritoriale, fără niciun fel de tradiții” nu deranja prea tare. Cât privește „aventura” de a trece Prutul, poate că dacă românii nu ajungeau la Stalingrad și în Caucaz, Stalin nu i-ar fi dat Ardealul înapoi doctorului Petru Groza (alt doctor!), premierul instalat la București de Vîșinski.
RăspundeDiana Scarlat - 01-19-2022
Provin dintr-o familie de ruși albi, cazaci din Garda Albă, foarte bogați, care în 1917 au recuperat copiii din mai multe familii de cazaci nobili ruși care au fost măcelărite de bolșevici, în luptă până la ultima picătură de sânge. Au cumpărat terenuri în Cetatea Albă și au supraviețuit, falsificându-și identitatea, până în 1940, când au fugit din nou, unii spre București, alții spre Iași, alții spre Chișinău. Am câteva întrebări: 1. Dacă URSS a impus comunismul în țările din fostul bloc sovietic, cine e vinovat pentru bolșevismul care a cucerit Imperiul Rus? 2. Dacă nu există date certe care să arate care era structura demografică în teritoriile respective, de unde putem trage concluzia că " „moldovenii” dintre Prut și Nistru, la 1812, nu au cerut ei anexarea la Imperiul Țarist, iar această anexare nu a avut legătură cu vreo apropiere etno-lingvistică - ce poate fi traumatizantă pentru popoarele mici aflate la contactul cu acestea și poate genera un sentiment de insecuritate"? De unde știm câți români și câți ruși erau acolo, în 1812? Vă mai spun ceva: străbunica mea vorbea doar limba rusă când a ajuns la București, în 1940. Era și profesoară de limba rusă. Eu am aflat asta acum, la 42 de ani. Nouă, copiilor și nepoțor rușilor albi din familiile de nobili ruși, ni s-a interzis să învățăm limba rusă și ni s-a impus o rusofobie extremă. N-am îndrăznit nici măcar să aflu din ce familii provin. Abia acum, după atâția ani, am îndrăznit să sparg barierele și să caut răspunsuri. Le-am găsit. Încă nu pe toate, dar am aflat ce s-a-ntâmplat cu mii de ruși albi care s-au refugiat în România și pe care istoricii și statul român nu-i recunosc. Se spune despre noi că nu existăm. Se spune asta oficial. Cui prodest? :) Eu îmi voi continua cercetarea. Mi-a ajuns o viață de minciună și de rusofobie impusă. Acum vreau să aflu cine a făcut mizeria asta și cine falsifică în continuare istoria, pe baza acestor lucruri niciodată dezvăluite. Arhivele alea ale NKVD conțin multe documente, cum ar fi Ordinul Securității Statului nr 354/81558 din 10 septembrie 1951, cu planul de recrutare (ss) al informatorilor care s-au ocupat, om la om, de fiecare rus alb de pe teritoriul României, precum și de copiii și nepoții lor. Ss înseamnă strict secret. Oare de ce? Și oare de ce "s-a pierdut" în România? Convenabil! Dar nu pentru mult timp. Planul și alte documente există fix în arhivele NKVD. Când acea parte din argive se va desecretiza, vom afla multe detalii picante din istoria ultimului secol. De exemplu, câți ruși și-au schimbat numele și și-au negat apartenența la popirul rus, pe teritoriul României, pentru a se putea refugia, după 1917. Istoricul si diplomatul Vadim Guzun a publicat doar cca 4.000 de nume, doar ale soldaților de rang inferior din Armata Albă, urmăriți conform Ordinului 354/81558, dar spune că nu au existat alții, pentru că au fost deportați și omorâți de Stalin. Crezut asta toată viața și de frică nu m-am apucat să cercetez. Acum am descoperit că nu e deloc așa. Absolut deloc. Și voi continua cercetarea. :)
RăspundeDoru Tascau - 01-18-2022
Rușii nu vor recunoaște niciodată ca au provocat, in solidar cu fasciștii germani cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar de ce tace restul natiunilor?! De ce Franța, Marea Britanie nu au declarat război Rusiei invadatoare in 17 Septembrie, dar au declarat război Germaniei pe 3 Septembrie?!
RăspundeDoru Tascau - 01-17-2022
Cam câte victorii împotriva nemților ar fi avut rușii fără sprijinul SUA și al MB in informații cruciale și echipament de lupta pompat masiv in URSS?! Care este gratitudinea rusească fata de SUA și MB se vede acum. Care este recunoștință rușilor fata de romani cărora le datorează in parte ajungerea mai devreme la Berlin, odată cu SUA și restul aliaților?! Recunoștința fata de romani a constat in “curtoazia” cu care i-au invitat pe romani sa spargă fronturi pentru ei prin Ungaria și Cehoslovacia…
Răspundeprofesoru - 01-16-2022
Există și munții Matra. Sunt în nordul Ungariei. Armata română a luptat și acolo.
RăspundeFLORIAN - 01-16-2022
Materialul publicat face referire la luptele in care a fost agajată armata română pe frontul de est .Autoarea ,,uită ,,de ce România a intrat in război cu U.R.S.S. ! Paktul RIBENTROP-MOLOTOV care produce și astăzi EFECTE !!! Regula nescrisă a istoriei spune ca invingătorul ,,scrie istoria,, așa că lucrarea nu trebuie interpretată decât prin prisma interesului propagandistic !
RăspundeTh. Iliescu - 01-11-2022
Ma intreb : Cand ati vazut vreun rusnac sau rusoaica vorbind sau publicand CINSTIT si CORECT faptele istorice ? Eu n-am gasit si nici vazut ! Asa ca de ce sa ne miram ca si aceasta rusoaica va scrie corect despre romani si Romania ! Rusii au fost TOTDEAUNA niste banditi cuceritori si practicand "banditismul de stat" Am trait si vazut "ocupatia ruseasca a Romaniei" Am vazut JAFURILE "oficiale" dar si cele ale tovarsilor de arme : Davai ceas .... Davai mosia ... Tatal meu - militar roman , ranit pe frontul din vest a fost jefuit de cioloveci la iesirea din spital .... Casa bunicilor dintr-un mic orasel de provincie a fost "putin" jefuita ... Numai dovezi ce cinste si fratie de arme ! Ca sa nu mai amintim CE ATROCITATI si JAFURI AU FACUT SOVIETICII IN GERMANIA ! ! s Sau sa nu uitam de sutele de mii de "stramutati" cu FORTA din Basarabia ocupata in '940 si '944 si din Bucovina CARE NU FUSESE NICIODATA SUB OCUPATIE RUSEASCA ! Dar ce conteaza ? Sau de CONIVENTA dintre URSS-ul lui Stalin si Germania lui Hitler - Pactul Ribbentrop - Molotova CARE A INCEPUT AL DOILEA RAZBOI MONDIAL ! O sti tovarasa Milutinova ca DE FAPT URSS - de comun acord cu Germania AU INCEPUT RAZBOIUL MONDIAL ? Sau cunoaste dansa cum au fost primite trupele romane de populatia civila din zonele ocupate de armata romana ? De botezurile in masa a miilor de cpoii rusi si ukrainieni nebotezati ? Unul din unchii mei a botezat catva copii si l - venit in permisie - a cumparat si le-a dus cadouri !!! Ca tot as faceau si rusnacii ! Care aveau - PRIN LEGE SOVIETICA - drept sa trimita in Rusia cate va zeci de kg lunar - "cumparate" ? As - PRADA DE RAZBOI ! Ca asa se fura de rusnaci ! Mi-e scarba de cate ori am de-aface cu Rusia in calitate de stat si dictatura ! Am fost SALVAT sa devin "de stanga" ascultand - copil fiind - povestirile celor veniti in permisie de pe frontul din rasarit si intelegand cruntul adevar al "raiului sovietic" ! Deci - constatam cu ocazia publicarii acestei carti - zisa de istorie - ca MINCIUNA si PROPAGANDA SOVIETICA este in ... floare !
Răspunde