TUDOR BANUŞ – BUCURIA SUPREMĂ A DESENULUI

Tudor Banuș – Honoré Daumier (Muzeul Național de Artă al României, București, 6 iulie – 10 septembrie 2017), au văzut bine. Ce­le 20 de desene și gravuri ale lui Dau­mier, din colecția Secției de grafică de la MNAR, stau bine, foarte bine, alături de cele 59 de desene în tuș, peniță, acua­relă ale lui Tudor Banuș. Tema po­litică și socială e cea care le leagă, dar și faptul că în ambele cazuri este vor­ba despre ilustrații de presă. Dar, față de realismul sarcastic al lui Daumier, sur­prinzând în caricaturile sale de pre­să clasa politică coruptă din Franța mij­locului de secol XIX – atât de asemă­nă­toare cu clasa noastră politică de azi –, desenele lui Banuș abordează un re­gis­tru stilistic total diferit. Deși mijloacele tehnice sunt clasice, iar figurativismul cât se poate de realist e la el acasă, to­tuși imaginea lui Banuș e profund mo­dernă în viziunea sa asupra lumii. Ba­ro­că, fabulatorie, punând la bătaie o pro­fu­ziune de elemente în care umanul e combinat cu vegetalul, animalicul și ina­nimatul într-un turbion care duce uneori cu gândul la Bosch, imaginea lui Banuș e o construcție complexă, de­bordantă, ca o broderie fabuloasă de de­talii intricate și intrigante. Cu fac­tu­ra aceasta care i-a devenit definitorie ca o marcă de autor, Banuș abordează teme actuale – criza economică, co­rup­ția, pericolul războiului, bula nu­me­rică, globalizarea etc. – dar de o ma­nie­ră aș zice „intemporală“, integrându-le într-o perspectivă asupra realității ca­re nu-și refuză fuga în imaginar, es­te­tismul, mitologia personală, ci, dim­po­trivă, le propune ca pe o ieșire – per­so­nală, subiectivă - din labirintul inex­tri­cabil al lumii. Nu întâmplător, aceste de­sene colorate – deși publicate în ce­le­bre ziare precum Le Monde, L’Express, Le Point, Le Figaro, Die Zeit, The New York Times, The New York Magazine – ră­mân de sine stătătoare și valabile din­colo de momentul apariției lor. Și nu întâmplător, cred, se desfășoară în ele o viziune marcată de dimensiunea „de basm“, feerică, fantezistă, a spiri­tualității românești clasice, hrănită în­să cu o solidă cultură vizuală euro­pea­nă. De aceea e o bucurie, o plăcere să adaști cu răbdare în fața acestor de­se­ne (adesea de mari dimensiuni) spre a le descifra toate amănuntele sur­prin­ză­toare și citatele culturale rafinate. (MAGDA CÂRNECI)