Vine Brâncuși! De ce plătim bilet de intrare

Un efort fără precedent – organizatoric, financiar, logistic, dar mai ales de coagulare a competențelor - pentru a suplini o absență de peste 50 de ani de când o expoziție „Brâncuși” nu a mai fost organizată în România.

Deși așteptat cu emoție și curiozitate de marele public, ca eveniment de excepție al proiectului Timișoara Capitală Culturală a Europei, există în spațiul virtual cârcoteli privind informația că intrarea nu e liberă, ci se vor plăti bilete de vizitare. Revista 22 și-a propus să explice ce înseamnă organizarea unei expoziții de o asemenea anvergură astăzi. Nu doar la Timișoara, ci oriunde în lume.

Preliminarii și parteneriate

Când s-au gândit la posibilitatea de a avea la Timișoara o mare expoziție Brâncuși, autoritățile și instituțiile muzeale au fost obligate să-și măsoare puterile, să-și numere banii și să-și pună o mie de probleme logistice, de competență și de capacitate administrativă. Ideea a venit dinspre Fundația ArtEncounters, care câștigase în ani experiență în organizarea bienalei și avea contactele necesare pentru a porni discuțiile cu curatorii consacrați, cu Centrul Pompidou, cu experții.

Prezența Institutului Francez din Timișoara a facilitat relațiile, exersate și în expoziția de succes cu Victor Brauner. Dar greul a revenit Muzeului Național de Artă din Timișoara și forului ei tutelar, Consiliul Județean Timiș, care a emis o decizie cu valoare de protocol în luna mai 2022, pentru a fixa rolul și contribuția celor trei instituții.

La ora discuțiilor și deciziilor, muzeul nu era dotat și pregătit corespunzător. Lipseau multe în frumosul Palat Baroc, a cărui restaurare, neîncheiată complet nici azi, a durat decenii. Deși unele modernizări s-au făcut încă din 2021, după un audit serios, în special la sistemele de supraveghere și securitate, la prevenirea incendiilor, precum și la monitorizarea microclimatului, mai era mult de investit. L-am întrebat pe Filip Petcu, directorul Muzeului Național de Artă din Timișoara, cum au evoluat și care sunt etapele pregătirilor pentru o expoziție de anvergură.

Mult mai mult decât un facelift

Cu trei săptămâni înainte de vernisaj, MNArt se afla în etapa finală de producție: se făceau de zor rezugrăviri în cele 11 săli de expunere, se construiau pereții mobili după planurile de arhitectură desenate de Attila Kim, scenograful expoziției, se puneau în acord nuanțele draperiilor și ale mochetei gri cu pereții.

Dificultatea constă în a lucra concomitent cu mai multe firme și, în același timp, să rezolvi uriașa birocrație pe care o presupune o astfel de expoziție. Există un standard înscris în documentul intitulat Facility Report pe care orice muzeu trebuie să îl respecte pentru a fi creditat de muzeele partenere. Fără asta, muzeul nu poate împrumuta lucrări valoroase, uneori estimate la milioane de dolari.

„Ceea ce am făcut la Muzeul de Artă din Timișoara se poate numi maraton, unde fiecare moment a contat în realizarea investițiilor asumate de CJ Timiș, care urmează și ele un parcurs birocratic obligatoriu. Echipa noastră a trebuit să depășească toate greutățile și să aducă practic muzeul la standardul care a permis să facem o expoziție Brauner, apoi să îl aducem pe Brâncuși la Timișoara”, ne-a spus Filip Petcu.

Practic, s-au montat perdele de securitate pentru detecție de metale și sisteme de protecție suplimentare, s-a investit consistent în iluminarea profesională a lucrărilor, au fost notificate instituțiile abilitate cu paza și protecția – Jandarmerie, Poliție etc. -, a fost contractată firma din Marea Britanie care oferă servicii de instalare și operare, urmărind planul realizat de curatoarea expoziției, Doina Lemny, în colaborare cu scenograful Attila Kim.

Un pod de lemn a fost montat provizoriu, pentru a aduce lucrările în siguranță în incinta muzeului, cu o firmă din Cluj. S-au verificat cu atenție instalațiile electrice și generatoarele, lucrări rezolvate cu o firmă specializată din Timișoara.

În paralel, s-au făcut pregătiri speciale de restaurare, a fost achiziționat un microscop care poate citi suprafețe 3D și se află în plină fază de echipare o cameră specială destinată cercetării, restaurării și, ulterior, publicării rezultatelor.

Sunt în lucru și textele de sală, etichetele încredințate unei firme de design grafic, afișele, bannerele, invitațiile electronice. Un audio-ghid sponsorizat de Vodafone și de Radio România Cultural va fi gata înainte de 30 septembrie, ziua vernisajului. S-a lansat și site-ul brancusi-2023.info, unde se găsesc informații practice pentru vizitatori.

Muzica a fost special compusă pentru evenimentul Brâncuși de naistul timișorean Mădălin Luca, împreună cu Robert Nedelcu, Călin Torsan și Shanyio.

Sub tipar se află catalogul oficial al expoziției în două limbi, română și engleză, coordonat de curatoarea Doina Lemny și editat de Editura ArtEncounters. Recent, catalogul a fost lansat în precomandă cu o reducere de 10%.

Cât costă o expoziție Brâncuși

„Pentru neinițiați, sumele investite în expoziția Brâncuși pot să pară exorbitante”, ne-a prevenit directorul MNArt. Trebuie știut că o astfel de expoziție are costuri similare oriunde în Europa, fiindcă asigurarea, transportul, certificatele, drepturile de expunere, scenografia, curatoriatul, precum și întreg eșafodajul de comunicare și promovare presupun firme foarte specializate și experți. Nu prea este de ales.

Cele 22 de sculpturi, 11 desene, 55 de fotografii și documentele inedite au fost asigurate la valoarea de 310 milioane de euro, asigurarea plătită fiind de 210.000 de euro. Cheltuielile de transport făcute de o firmă specializată în transporturi de artă cu pază trec de 1 milion de euro. CJ Timiș a alocat acestui eveniment 3,1 milioane de lei din bugetul proiectelor Capitalei Culturale. Se adaugă banii din sponsorizări, care constau în servicii sau în contribuții.

Trebuie luate în calcul cheltuielile administrative, indirecte și altele, prevăzute sau neprevăzute, care cresc în cazul unor evenimente cu pretenții.

„MNArt trebuie să vină, conform protocoalelor încheiate, cu o contribuție de 500.000 de lei din venituri proprii, adică din vânzare de bilete. De aceea am prevăzut tarife diferențiate, pornind de la 88 de lei biletul pentru vizitarea expoziției Brâncuși sau 100 de lei dacă vizitatorii doresc să vadă și expoziția permanentă. Practic, am redus de la 21 de lei vizitarea expoziției permanente la 12 și am făcut un pachet rotund de 100 lei”, a precizat Filip Petcu.

Sunt prevăzute mai multe tipuri de reduceri pentru pensionari și studenți, gratuități pentru elevi, jurnaliști, persoane cu dizabilități, grupuri, membri ai unor organizații de specialitate.

Cultura costă, însă publicul epocii de tranziție a fost obișnuit să primească spectacole, expoziții, concerte, festivaluri gratis. Mai degrabă pentru voturi, decât în numele accesului la cultură. Muzeele din Europa impun tarife de intrare pe care românii care merg în străinătate le plătesc fără să comenteze. Ele urcă uneori la 50-60 de euro. Centrul Pompidou, care oferă intrare gratuită la Atelierul Brâncuși, are un regim special. Dar pentru acesta trebuie să ajungi la Paris.

Pază armată la poarta MNArt

Zilele acestea, trecătorii prin Piața Unirii din Timișoara au putut vedea trailere însoțite de trupe de jandarmi înarmate. A sosit un transport cu lucrările lui Brâncuși care provin din cinci țări – Franța, Italia, Elveția, Marea Britanie, România -, de la șase instituții și trei colecții private.

Vizitatorii vor putea vedea lucrări ca Pasăre în văzduh, Cap de copil, Sărutul, Piatra de hotar, Somnul, Peștele etc. Fotografiile lui Brâncuși vor întregi expoziția cu o perspectivă necesară.

„Din cele cinci lucrări cu titlul Ecorșeu care se află, câte una, la București, Cluj, Iași și două la Craiova, la noi a sosit cea de la Liceul Carol din Craiova. Am avut privilegiul de a restaura în laborator un Brâncuși, Ecorșeul, împreună cu două colege, venite de la UNARTE și de la Muzeul Militar din București. Este un privilegiu”, ne-a destăinuit directorul Filip Petcu, restaurator și profesor la Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara.  

Expoziția Constantin Brâncuși. Surse românești și perspective universale reprezintă nu doar un eveniment cultural de excepție, ci și un examen greu pe care instituția, partenerii și autoritățile trebuie să îl treacă. //