Pe aceeași temă
PSD e la același nivel ca și la alegerile din decembrie 2016, tot la 45%, nu s-a schimbat. Scena politică a ajuns la un număr redus de partide. Ca un partid să scadă, alte partide trebuie să crească. Cine să crească??? Singurul care a „plătit“ Ordonanța 13 și consecințele ei a fost Liviu Dragnea, care a scăzut mult, este la circa 20% grad de încredere, ceea ce arată că publicul l-a identificat drept autorul OUG 13, cea care dezincrimina corupția. De asemenea, această evoluție arată că Liviu Dragnea este perceput ca principalul politician din puterea executivă, un fel de prim-ministru din umbră, ceea ce îl erodează mult mai repede ca poziția de președinte al Camerei Deputaților.
Liviu Dragnea a împins PSD la dreapta
Cum îl vedeți pe Dragnea ca lider, cum l-ați caracteriza?
Liviu Dragnea e un lider autoritar în linia liderilor pe care i-a avut PSD. Această linie a început cu Ion Iliescu și a continuat cu Adrian Năstase. Între 2005 și 2010, Mircea Geoană a încercat să introducă un sistem colegial de conducere, să deschidă un dialog politic în interiorul partidului. N-a reușit. După Mircea Geoană a venit un lider din garnitura nouă, Victor Ponta. Programul său inițial era într-o linie reformatoare, de democratizare a puterii politice în partid. Destul de repede, însă, Victor Ponta s-a întors la linia clasică a partidului, care este cea a unui lider autoritar. Aceasta este structura lor. Nu e mai rău sau mai bine decât în alte partide, care au conducere colegială sau conducere prin conflicte între diferite grupuri. Este un sistem de management politic uneori eficient, care nu poate fi exportat la nivelul puterii executive sau legislative.
Însă Liviu Dragnea a dus autoritarismul în PSD acolo unde nu a fost vreodată. Dânsul a fost singurul candidat la Congresul PSD, ședințele Biroului Politic sau ale Comitetului Executiv și ale Consiliului Național sunt pur formale, nu mai există dezbatere în interiorul partidului, activitatea militantă s-a redus la zero. Liviu Dragnea nu mai este un lider, este un monopol al puterii în PSD. Probabil că, după plecarea lui, care este certă, din fruntea PSD, vor fi mari tulburări, pentru că nu există grupuri care să-și asume noua conducere a PSD și nu mai există mecanismele de selecție a acestor grupuri.
Ca să câștige alegerile locale și parlamentare din 2016, Liviu Dragnea a făcut câteva lucruri bune. Unul a fost promovarea lui Gabi Firea ca primar la București. Firea a câștigat de departe, dar a imprimat un stil de conducere politică și administrativă opac, netransparent, deci neperformant. Un alt lucru bun făcut de Liviu Dragnea a fost eliminarea căpușelor care apăreau la fiecare tur de alegeri la PSD și care mai mult încurcau decât ajutau.
În partea a doua a lui 2016, Liviu Dragnea a împins PSD la dreapta. Partidul fusese deja târât către centru-dreapta în timpul lui Victor Ponta, dar acum Liviu Dragnea a împins partidul extraordinar de mult la dreapta. Atitudine agresivă față de UE, o atitudine agresivă față de înzestrarea armatei, pe care o vede ca o obligație impusă, o atitudine rigidă față de capitalul multinațional, atât de necesar în România. Liviu Dragnea apasă foarte tare pe pedala eliminării unor taxe și reducerii impozitelor, în special pentru clasa superioară a societății. Din ce în ce mai mult atacă sistemul de asistență socială și de ajutoare sociale. Exact politică de dreapta. Iar peste toate, Liviu Dragnea încearcă să modifice politica penală a României, în interesul unei minorități bogate și corupte. Din care face el însuși parte. Liviu Dragnea nu este nici reprezentantul nomenclaturii comuniste, cum a fost Ion Iliescu, nici universitarul de stânga cum a fost Adrian Năstase, nici exponentul elitei din Ministerul de Externe cum a fost Mircea Geoană, nici noua generație de juriști acoperiți de serviciile de informații cum a fost Victor Ponta. Liviu Dragnea este reprezentantul minorității care a făcut o avere imensă din funcții publice, iar acum dorește să-și asigure un viitor nepenal.
PSD va merge înainte cu subordonarea justiţiei
Se apasă la fel de mult și pe pedala impozitării zero pentru cei cu venituri mici, probabil electorat PSD.
Aceasta este o politică de dreapta. Se introduce un criteriu de discriminare în societate, unii cu impozit zero, alții cu 16%. Tu beneficiezi, dar nu contribui nici măcar cu minimum. Tu contribui și beneficiezi într-o măsură egală cu cel care nu contribuie. Asta e dreapta pură: producere de segregare administrativă și politică în interiorul societății.
Mai mult decât atât. Ca și Victor Ponta, Liviu Dragnea introduce euroscepticismul într-o societate încă entuziastă pentru integrarea în UE.
Iar peste toate, trebuie să spunem din nou, este un infractor condamnat. Într-un sistem în care puterea judecătorească este din ce în ce mai independentă, el este un om condamnat. Sub conducerea dânsului, PSD a preluat prin vot puterea executivă și puterea legislativă și a vrut într-o lună de zile să domine și puterea judecătorească. Iar reacția societății civile din România a fost exemplară, am fost din nou mândri de ce au făcut oamenii în ianuarie-februarie în toată țara, tot atât de mândri cum am fost în decembrie ’89. Reacția societății civile a fost uimitoare, a fost un exemplu. Acum a început să se predea în universități străine ce s-a întâmplat la sfârșitul lui ianuarie 2017 în România. Și, când va fi din nou un atac grotesc împotriva puterii judecătorești, se va întâmpla același lucru.
A și fost, cel cu graţierea corupților. Dar PSD a dat înapoi, cel puțin pentru moment. Ce joc credeți că face Dragnea, care s-a delimitat? Care a fost motivul - protestele, cam slăbuțe de data asta - sau alt interes?
Am asistat la un nou atac la adresa independenței justiției, de data aceasta prin puterea legislativă. Teoria primitivă a puterii lui Dragnea spune că dacă ai luat puterea legislativă și executivă poți să faci orice. Nu, nu poți face orice. În afara votului, într-o societate democratică sunt și alte instanțe de verificare a moralității actului de guvernare. Mass-media. Societatea civilă. Sectorul neguvernamental. Partenerii externi.
Va ceda până la urmă Dragnea sau va merge înainte cu subordonarea justiției și albirea corupților? Își poate permite asta?
Va merge înainte. Pentru dânsul și alți o sută este fundamental să scape de condamnări și restricții de libertate. Și va suporta consecințele acțiunilor sale. Lumea nu va ține minte că a anulat o sută de taxe, ci că a încercat să scape de pușcărie. Uitați-vă la ce li se întâmplă. PSD nu mai are nicio invitație în străinătate, ca partid. În perioada 2002-2009, pe care o cunosc direct, primeam anual zeci de invitații în străinătate și de participări la simpozioane, din Africa și Australia până în America Latină și SUA. PSD era un partid consolidat, condus de oameni care încercau să conducă în tranziție și care doreau să intre în două structuri: NATO și UE. Acum PSD este un partid care atacă UE, mârâie la NATO și încearcă să suprime independența puterii judecătorești. Cine îi mai bagă în seamă?
„PSD a preluat prin vot puterea executivă și puterea legislativă și a vrut într-o lună de zile să domine și puterea judecătorească. Iar reacția societății civile din România a fost exemplară, am fost din nou mândri de ce au făcut oamenii în ianuarie-februarie în toată țara, tot atât de mândri cum am fost în decembrie ’89.“
În PSD e o clică aflată la putere. Acum nu e management, e o dominație a unui individ condamnat, care și-a asumat rolul și funcția de a trece PSD de la centru stânga la dreapta și care are o clică personală, în special cei trei din parlament...
Nicolicea, Nicolae și Iordache?
Da. Are e o clică în parlament și câțiva suporteri în guvern, între care Shhaideh este șefa șefilor.
Victor Ponta nu mai are nicio șansă în PSD
Ponta ce jocuri face, ce urmărește?
Victor Ponta încearcă să-și își scape pielea, atacând în toate părțile. Dânsul are trei-patru lucruri grave în istoria guvernării. Primul este Rompetrol–KazMunaiGaz, al doilea sunt contractele acordate lui Ghiță, al treilea este celebra încercare de a opri culoarul auto IV Pitești-Sibiu și de a-l reorienta prin Brașov. Toate sunt deocamdată neanalizate...
Victor Ponta a avut o șansă formidabilă să stea două mandate la conducerea guvernului, să facă lucruri bune pentru România. În ciuda tuturor avertismentelor, și-a îndepărtat partenerul, pe Crin Antonescu, a candidat la președinție, deși i s-a spus clar că va pierde, s-a înconjurat de o clică de sicofanți și a pierdut tot.
Ce jocuri intuiți că ar putea să facă Ponta în interiorul PSD, are totuși vreun grup de susținători, speră că poate prelua partidul?
Victor Ponta nu mai are nicio șansă în PSD, pentru că: 1) a dus partidul în situația să candideze la președinție când nu era rolul său; rolul său era să conducă puterea executivă, nu să obțină funcția prezidențială; 2) a lăsat partidul fără guvernare cu un an înainte de alegeri, ceea ce a forțat partidul să ia această decizie radicală, să se ducă la dreapta ca să-și recâștige propriul bazin. Ce și cum a făcut Ponta îl descalifică pe vecie în interiorul PSD.
„Ghiță e produsul lui Băsescu. Integral. “
Ion Iliescu ar fi oricând reales președintele partidului. Adrian Năstase, deși condamnat, dacă se întoarce acum, este oricând reales președintele partidului, chiar dacă nu ar mai avea funcție executivă sau legislativă. Dar Mircea Geoană și Victor Ponta nu vor fi niciodată realeși. Au făcut lucruri împotriva spiritului și atmosferei din acest partid. Iar când au pierdut funcția de președinte, au aruncat cu noroi asupra partidului. Acest comportament nu se iartă.
Pe această teorie și Dragnea face lucruri împotriva „spiritului“ partidului și uite că totuși nimeni nu mișcă în front.
Reacția socială nu este augmentativă, reacția socială este explozivă. La Ceaușescu a mișcat cineva în front până 1989? În câteva zile din decembrie 1989, a fost împușcat și sistemul schimbat. Așa se va întâmpla și în PSD, mai puțin împușcăturile. Numai că, împingându-l la dreapta și forțându-l să atace puterea judecătorească, cum a făcut Liviu Dragnea cu partidul, există un risc de spargere. Unii, puțini, ar dori să continue linia Dragnea și alții, mulți, ar dori să o abandoneze.
Politica economică - măririle de salarii, impozitul global - pare un experiment riscant. Economiștii atrag atenția că există riscul falimentului. Ce urmărește PSD?
Într-o perioadă de restricții economice, social-democrații au decis să apese pe pedala consumului, să mărească salariile și pensiile, să reducă taxele și să încerce să injecteze mai mulți bani în economie. Aceasta este împotriva politicilor europene majore și a politicilor adoptate în timpul crizei 2008-2010 de Banca Centrală Europeană. Dar toată lumea se uită cu curiozitate la o țară care a fost pur și simplu comprimată în 2010, când s-au redus salariile, s-au tăiat posturi etc. Mulți sunt curioși să afle ce se întâmplă cu o asemenea economie, cu o asemenea societate, în momentul în care destinzi arcurile, în care elimini anumite restricții și bariere. Deși, cum am spus, partea politică a UE și a NATO și-a dat seama că liderul acestui partid a vrut să câștige alegerile ca să-și subordoneze puterea judecătorească.
Este ceva incorect în această politică economică? Sigur că da. Într-o administrație de 1,5 milioane de oameni care gestionează o țară de 20 milioane, dacă vrei să mărești salariile, trebuie să reduci numărul, în așa fel încât masa salarială să nu genereze deficit bugetar și inflație. Liviu Dragnea trebuia să spună: da, mărim salariile administratorilor, consilierilor locali și primarilor cu 50%, dar numărul de consilieri locali, care a fost stabilit în 1992, când România avea 23 de milioane de oameni, nu se mai calculează la populația rezidentă, care a devenit un mit, pentru că jumătate din populația rezidentă din anumite localități e plecată și nu o gestionezi, ci la veniturile primăriei sau ale consiliului județean. S-ar fi văzut că 70% din consiliile locale sunt falimentare și ar avea nevoie de un judecător sindic, nu de consilieri locali. Probabil ar fi nevoie de comasări administrative, cu sau fără referendum local. Cea mai mare parte din autoritatea locală din România are nevoie de proceduri de urgență împotriva falimentului, nu de mărirea salariilor administrației. Vă rog, calculați câți depind de veniturile eliberate de primării și veți vedea ce se întâmplă într-un moment de criză...
Dar este nevoie de „putere legislativă“ la nivel local, nu poți să lași totul numai la îndemâna unei singure persoane. Prin urmare, ca să mărești salariile cu 50% la consilieri și primari, trebuie să reduci numărul lor cu 50%. La fel la parlament, la consiliile întreprinderilor de stat etc. În sistemul românesc sunt mii de posturi cu rol de sinecură. Aceasta este greșeala lui Dragnea, că mărește masa monetară prin mărirea salariilor, dar nu reduce numărul beneficiarilor, deci mărește presiunea asupra bugetului. Ceea ce duce la împrumuturi din ce în ce mai mari. România a ajuns să se împrumute acum un miliard de euro pe lună. Ceaușescu a fost împușcat, împreună cu soția lui, pentru 12 miliarde de dolari, adică cam cât se împrumută România într-un an. Dobânzile sunt la un nivel foarte coborât acum, dar ce va întâmpla când vor ajunge din nou la 15%?
Riscul incapacităţii de plată
Nu cred că din cauza aia a fost împușcat Ceaușescu... Deci, care e riscul acestei politici?
Ce se poate întâmpla? Grecia/Cipru. Oamenii care au reușit să economisească, să zicem, 100.000 de euro, în diferite moduri, vânzând ceva, muncind din greu, uneori în străinătate, să-i piardă peste noapte. Cum s-a întâmplat în Cipru - vineri să aibă 100.000 de euro în conturi și luni să aibă zero, pentru că i-a luat statul. Se poate întâmpla așa ceva, pentru că acest tip de politică expansionistă a fost încercat de nenumărate ori în cursul istoriei și a dus la aceleași consecințe. Iar falimentul nu l-a plătit clasa superioară, cei 2%, ci restul populației.
Dar reacția publicului nu vine imediat. Deși oamenii își dau seama perfect ce se întâmplă, fiecare crede că va reuși să se protejeze la nivel individual. Este o enormă eroare. Când vine criza nu mai ai unde să te ascunzi.
Vreți să spuneți că PSD și Dragnea nu-și asumă un risc politic făcând această aventură fiscală?
Nu, pentru că nicio altă forță politică nu atrage atenția publicului despre ce fac social-democrații, de fapt Liviu Dragnea. Presa mai spune ceva din când în când. Mai e câte un economist sau sociolog care spune: aruncați țara în haos, aruncați țara unde a mai fost de fapt, în incapacitate de plată. Generația mea știe ce înseamnă asta, incapacitatea de plată ne-a luat 15 ani din viață. De ce? Pentru că s-au plătit salarii mai mari, s-a accelerat urbanizarea, s-au construit fabrici, s-au construit locuințe în anii ’70 ai secolului trecut, pe datorie. Iar prețul a fost 15 ani din viață pentru 21 de milioane de oameni. Vorbesc de prima intrare în incapacitate de plată, din ’80. Dacă mergi în Grecia te sperii ce schimbare are loc, în partea administrativă și politică a societății. Niciodată, într-o țară normală, un bezmetic ca Varoufakis nu ar fi ajuns ministru de Finanțe. Totuși, a ajuns. Un om bogat, cu teorii maoiste. Asta se poate întâmpla și aici.
Câștigă populismul sau ce câștigă? Care e explicația?
Deocamdată, nu știm cine câștigă. Deocamdată, vedem că sunt tendințe de ieșire din UE. În afară de Marea Britanie, care de fapt n-a fost niciodată complet integrată în structurile UE, a avut un alt statut. Dar Polonia și Ungaria sunt mari probleme în momentul de față. Însă Uniunea Europeană este mult mai puternică decât cred unii, chiar dacă nu are armată unică, monedă unică, poliție unică și justiție unică.
Adevărat, dar memoria comunistă și rusofobia din Polonia atârnă totuși greu în balanță.
La generația care are acum 60 de ani. Pentru generația care are acum 30 de ani a pleca din București și a te duce la sora ta în Montpellier și amândoi să mergeți la sora voastră din Budapesta e ceva normal. Mie, a pleca din Colentina și a mă duce în Montpellier mi se pare o realizare fenomenală. Pentru ei este ceva obișnuit. Aceeași monedă, merg cu cartea de identitate, care e o bucată de plastic, nu le mai trebuie pașaport, nu mai încearcă umilința de a face cozi kilometrice pe strada Iorga. Memoria comunismului este la moși ca mine și babe. Iar Rusia are un PIB cât Spania, la o populație de trei ori mai mare. Despre ce vorbim aici?
„Liviu Dragnea a dus autoritarismul în PSD acolo unde nu a fost vreodată (...) nu mai este un lider, este un monopol al puterii în PSD. Probabil că, după plecarea lui, care este certă, din fruntea PSD, vor fi mari tulburări.“
Da, dar rusofobia nu e pentru moși și babe, ea e vie în Polonia, de exemplu.
Rusofobia, americanofobia, sorosfobia, islamofobia sunt comportamente dirijate. Nu se nasc natural. Cineva finanțează aceste fobii. După reacția presei italiene despre români și albanezi și a presei britanice despre români și polonezi, mai doriți exemple?
Președintele Iohannis are atitudini corecte și plictisitoare
Cum vedeți evoluția lui Iohannis? A fost episodul din iarnă, cu ședința de guvern și protestele, acum pare că a recăzut în... muțenie, apatie.
Un președinte tăcut, antitabloid, a câștigat pentru că lumea nu l-a vrut pe Victor Ponta. În imaginea publicului nu este legat de PNL, este perceput ca independent. Se menține la 30-32% grad de încredere, un nivel care în timpul lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu ar fi fost de râsul lumii. Ei aveau 60-70% la un an și jumătate de mandat. Președintele Iohannis are atitudini corecte și plictisitoare. Cu excepția intervenției din ianuarie 2017 când a spus lumii că guvernul face ceva nepotrivit...
Are șanse la al doilea mandat?
Dacă nu vine un contracandidat mai bun, da. Dar poate să vină altcineva mai bun. Cineva care ar fi avut mari șanse este Gabi Firea. S-ar fi repetat parcursul lui Traian Băsescu, parcurs care este logic, pentru că în sistemul electoral românesc președintele are cel mai mare număr de voturi individuale, urmat de primarul Capitalei. Dar d-na Firea a intrat într-un sistem de management care o duce clar în afara preferințelor publicului.
Cum vedeți situația opoziției, a PNL? Are vreo șansă de revenire după Congres?
Liberalii și-au pierdut orice fel de suflu. Sunt mai înclinați să facă negocieri cu PSD decât opoziție politică. N-au nicio șansă în formula aceasta. Nu au o bază ideologică, nu au doctrină. Dacă vă uitați la ultimele două campanii, ideologul lor șef a fost Dan Mihalache, care a fost crescut la PSD. Au avut același slogan cu PSD. Sunt o copie palidă a PSD. Nu riscă dispariția, ca în cazul PNȚ, pentru că scena politică e goală și 50% din electorat încă n-are pe cine vota. Au un loc prăpădit, de partid de mâna a doua. Păcat!
Băsescu a fost un om profund dăunător pentru România
Cum apreciați evoluția lui Băsescu?
De ce a vrut să intre în parlament după două mandate prezidențiale se vede acum: voia imunitate. Încă n-a ajuns la cât de jos poate ajunge acest om. A luat o țară la 12 miliarde de euro datorie publică și a dus-o la 50 de miliarde. Zece ani a trăit numai pe datorie. A luat o țară care începuse să aibă 6-7% creștere economică, a dus-o la minus 9% în ultimii ani. A luat o țară care intrase în NATO și se așteptau anumite lucruri pe dotare și pe participare și am reușit să trimitem niște oameni pe teatrele de război care au folosit logistica poloneză și britanică, pentru că noi n-am fost în stare să-i echipăm. Au fost programe de echipare care începuseră cu fregatele și care s-a dovedit că acum ar fi fost foarte utile, dacă erau ultramodernizate, în Marea Neagră, și nu s-a întâmplat absolut nimic. A fost un om care a avut o alianță extraordinară în spate, de 40%, și a transformat-o într-o câtime de 5%. A luat o țară care era deja acceptată în UE și a promis că redeschide capitolele de negociere, ceea ce a întârziat implementarea programelor europene cu 4-5 ani. A unificat serviciile de informații cu Ministerul Public, deci a avut acces la dosare în curs. Și încă nu le-am descoperit pe toate...
Dar justiția?
Presiunea UE și Monica Macovei au avut contribuția esențială. Ca și în cazul condamnării comunismului, Traian Băsescu s-a urcat pe umerii cuiva care a făcut de fapt toată treaba. În justiție, Monica Macovei i-a adus pe Morar și Kövesi. Monica Macovei a venit din societatea civilă și a făcut două modificări enorme în sistem. A modificat legea (prin asumarea răspunderii guvernamentale), în iunie 2005, și a dat dreptul președintelui să numească procurorii șefi, șefii de secții și adjuncții de șefi de secție și astfel să aibă un alt profil în puterea judecătorească, deci a garantat puterea judecătorească prin prezența președintelui. A semnat acorduri de cooperare cu parchete și cu organisme ale judecătorilor din Marea Britanie și SUA. Puterea judecătorească a început să învețe cum se lucrează în condițiile în care baza legală exista, dar nu aveau curaj. Macovei și UE le-au dat curaj.
Se puteau face toate astea fără acordul și sprijinul lui Băsescu?
Se făceau cu orice președinte. DNA a fost înființat în timpul lui Adrian Năstase. Traian Băsescu a făcut ceva profund ilegal: a cerut CSAT să facă echipe mixte între SRI și Parchetul General și DNA. Cu aceasta a încălcat o lege organică, Legea de funcționare a SRI. Pe această bază, în timpul lui Băsescu mass-media au fost percepute ca o „amenințare la adresa securității naționale“, într-un document oficial, Strategia de apărare a României. Să spui că mass-media sunt o amenințare înseamnă să vrei să introduci în presă agenți de influență și ofițeri acoperiți. Ceea ce s-a și făcut... A fost un om profund dăunător pentru România. Consecințele anumitor decizii pe care le-a luat se văd acum și se vor vedea în viitor.
Va rezista Kövesi până la finalul mandatului?
Sigur, are sprijinul publicului. Dacă întrebi publicul dacă îi place ce face DNA, are 60%.
Credeți că alegerile din 2009 au fost fraudate, cum afirmă acum diverși?
Nu cred. Cred că au fost pierdute încă din decembrie 2008, când Mircea Geoană a acceptat funcția de președinte al Senatului și a acceptat să-și trimită oamenii în guvernul condus de Boc. Atunci a pierdut alegerile prezidențiale. Dacă făcea ce trebuia să facă, respectiv acordul cu Călin Popescu Tăriceanu și opoziție dură în timpul anului 2009, acum era președinte. Este un om care ar fi făcut față în funcția de președinte, pe diplomație, pe prezență la Consiliul European, inițiative politice, în special în spațiul post-sovietic ș.a.m.d. A fost foarte prost sfătuit de Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu și Victor Ponta în 2008.
Rețeaua de ofițeri acoperiți și agenți de influență
Care e rolul lui Ghiță în acest peisaj?
Ghiță e produsul lui Băsescu. Integral. Trebuie să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în timpul primului lui mandat. Câțiva ziariști români au fost răpiți în Irak. Șeful SRI de atunci a reactivat rețeaua românească din Orientul Mijlociu și a reușit să găsească o soluție. Băsescu a ajuns la 70% încredere publică, salvarea ziariștilor din Irak l-a ridicat foarte mult. Imediat a apărut situația cu fuga lui Haissam, care a fost făcut scăpat de o anumită linie din parchete, vămi, poliția de frontieră. Băsescu a reacționat instantaneu prin decapitarea parchetelor și a serviciilor de informații. După care a obligat SRI să facă echipele mixte de anchetă cu DNA și DIICOT.
Totodată, a aprobat un plan al SRI și al SIE de creare de agenți de influență și de ofițeri acoperiți. Acest plan era la limita legalității pentru SIE, pentru că intrasem în NATO, iar SIE avea nevoie de o rețea de acoperiți și agenți de influență în străinătate. Se dovedise acest lucru în cazul intervenției pentru salvarea celor trei jurnaliști. În cazul SRI era foarte discutabil sistemul. Dintr-o dată, SRI a început să creeze rețeaua de ofițeri acoperiți și agenți de influență la nivelul societății civile și economiei românești. S-a făcut același lucru pe linia armatei. Ziaristul Robert Turcescu a fost ofițer acoperit al armatei. Sunt foarte mulți. Marile companii de stat - în special energia, farma și Tarom - Poliția, Jandarmeria, Parchetul, judecătoriile, tribunalele, vama, Administrația Penitenciarelor, presa au fost ținta acestei operațiuni. Acest sistem funcționase la cote reduse și înainte de Traian Băsescu. De exemplu, Victor Ponta a fost făcut ofițer acoperit pe vremea când era procuror.
Între ofițerii acoperiți și agenții de influență au început să se găsească și oameni de afaceri care au acceptat anumite condiții de comisionare. Între care Ghiță, dar sunt mult mai mulți, minimum doi-trei pe fiecare județ, ofițeri acoperiți care sunt oameni de afaceri și care au abonamente la contractele de stat. În perioada 2006 -2016 sunt firme multinaționale care nu reușeau să câștige contracte pe lucruri pe care le făceau monopolist. Câștiga un om de afaceri ca Ghiță, care pe urmă subcontracta cu firma respectivă, internă sau externă. O parte din bani mergeau în offshore și acolo rămâneau. Ghiță a fost și, probabil, este în continuare folosit în special pentru bazele de date - baze de date cu bolnavii, cu pensionarii, cu persoane plecate în străinătate, baza de date a CNP-urilor etc.
Dar ăsta e un pericol la securitatea națională, să ai un penal de-ăsta care șantajează și are la mână statul.
Întreg sistemul e ilegal și e un pericol la adresa securității naționale, întreg sistemul de creare de oameni de afaceri abonați la contracte publice, care în același timp sunt ofițeri acoperiți. Să fii ministru, ofițer acoperit și să dai un contract unei firme legate într-un fel de tine a devenit legal, eficient și frecvent în timpul lui Băsescu. Se continuă și acum.
Deci asta e cea mai mare problemă a PSD, a lui Dragnea, a lui Băsescu, a acestei... clici?
E o clică foarte bogată, înavuțită prin spolierea statului și care are butoanele guvernării la îndemână. Însă societatea îi respinge, nu îi acceptă. Băsescu are 10-15% grad de încredere. Udrea a avut 5%. Când s-a dus singură în alegeri n-a făcut nimic. Publicul a trântit-o de nu s-a văzut. Dacă Laura Codruța Kövesi candidează la președinție ia 60%, în stilul ei bolovănos, sibian. E atacată și pentru că și alții au datele pe care le am eu.
USR are vreo șansă?
N-are lider, n-are platformă politică, n-are ideologie, nu știu cui se adresează. Ei au luat electorat de la liberali și fostul PD, care n-a mai știut unde să se ducă. N-au scos electorat nou.
Românii au fost totdeauna mai buni decât conducătorii lor
Există riscul să urmeze Dragnea și până la urmă România parcursul lui Orbán? Sunt niște similitudini - atacul împotriva lui Soros, atacul împotriva multinaționalelor, a UE și „mârâiala“ la NATO. Care e riscul pentru România?
Atacul împotriva lui Soros a fost doar la nivelul câtorva canale mass-media și al unor politicieni. Dar doi primari, Bolojan de la Oradea și Falcă de la Arad, au trimis invitații să se mute Universitatea Central Europeană la ei. Pentru mine a fost o mândrie.
Riscul imediat este să nu ne facem datoria și să nu ne respectăm obligațiile în calitate de membru NATO și UE. Un alt risc major este să ajungem într-o situație de incapacitate de plată din cauza unei politici economice hazardate. Și mai există un risc. Acest risc este dat de lipsa cruntă de încredere în stat pe care o constatăm în România. Lipsă de încredere care a fost una dintre cauzele unei emigrații masive. Dacă vrei să faci șase ani de creștere cu 5% anual nu poți, pentru că ai nu ai forță de muncă aptă să-și asume anumite funcții. Avem o forță de muncă slab pregătită în țară, sistemul de învățământ este la pământ. Acesta e un risc puțin mai îndepărtat, dar foarte palpabil, acela că populația României îmbătrânește și se reduce. Și nu poate absorbi imigrația. Nu suntem pregătiți nici ca stat, nici ca societate, pentru un milion de imigranți din Pakistan, Bangladesh sau Turcia. De care avem din ce în ce mai multă nevoie. Însă românii au fost totdeauna mai buni decât conducătorii lor. Sunt optimist că vom găsi drumul drept.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
