Pe aceeași temă
*ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti
Michael Guest detine o diploma “Master” in Afaceri Externe de la Universitatea din Virginia (Charlottesville, Virginia) si o diploma in Stiinte Politice si Istorice de la Universitatea Furman (Greenville, Carolina de Sud). Cursuri postuniversitare in Economie Internationala la Universitatea din Toulouse, Franta.
Michael Guest a preluat functia de ambasador al SUA in Romania pe data de 24 septembrie 2001. Avand o vechime de 20 de ani in serviciul diplomatic al SUA, s-a specializat in afaceri europene. Experienta sa se concentreaza pe politici de securitate, incluzand NATO, si pe intarirea societatii civile si a legislatiei.
A intrat in diplomatie in anul 1981 si, la scurt timp dupa aceea, a preluat primul sau post la Consulatul General din Hong Kong . Din 1983 pana in 1985 a lucrat in domeniul politico-militar la Biroul de Securitate Europeana si Afaceri Politice. In aceeasi perioada a fost si membru al delegatiei SUA la negocierile pentru controlul armelor cu fosta URSS. In 1987 a fost numit ofiter politic la Ambasada SUA din Moscova pana in 1989, cand s-a inapoiat la Washington unde a preluat functia de director adjunct pentru afaceri politice la Biroul de Securitate Europeana si Afaceri Politice. In aceasta functie a avut urmatoarele responsabilitati: purtarea de discutii politice la NATO; organizarea participarii SUA la Conferinta pentru Securitate si Cooperare Europeana (CSCE de atunci); participarea ca membru al delegatiei SUA la intrunirea “Doi-plus-Patru” care a contribuit la reunificarea Germaniei. In 1991 a fost numit consilier politic adjunct la Ambasada SUA de la Paris. Mai tarziu, intre 1996-1999 a avut functia de adjunct al sefului de misiune la Ambasada SUA de la Praga, Republica Ceha.
Inainte de numirea sa ca ambasador al SUA la Bucuresti, a avut functia de secretar asistent in exercitiu pentru afaceri legislative la Departamentul de Stat, intre ianuarie si mai 2001. Intre 1985-1986, a lucrat la Casa Alba ca secretar asistent de presa, iar din 1994 pana in 1996, secretar executiv adjunct al Departamentului.
Presa occidentala vorbeste despre “cooperarea Irakului in dezarmare”. Vi se pare o formulare corecta?
Saddam Hussein nu a “cooperat” in adevaratul sens al cuvantului, in ceea ce priveste cererile adresate de comunitatea internationala, de a se dezarma. Daca ar fi facut-o - dupa prima rezolutie, sau cea de-a doua, sau cea de-a treia, sau chiar dupa cea de-a saisprezecea - astazi nu am fi in aceasta situatie. Ceea ce am vazut in ultimele cateva saptamani este un efort destul de transparent de a arata doar pasi mici facuti in directia dezarmarii - cateva rachete aici, cateva focoase dincolo - tocmai pentru a dezbina comunitatea internationala si a face cat mai putin posibil un eventual razboi. Actiunile intreprinse de el nu au reprezentat un efort substantial pentru a reduce marele si periculosul arsenal pe care l-a adunat. Noi insistam cu precadere asupra dezarmarii complete, stipulate de Rezolutia ONU nr. 1441. Orice altceva sub acel standard nu ar fi suficient.
Jocul de-a “v-ati ascunselea” al Irakului
Care este in acest moment pozitia Statelor Unite fata de Irak? S-a schimbat ceva in ultimele zile ca urmare a faptului ca irakienii au trecut la distrugerea rachetelor Al-Samoud 2, a caror raza de actiune depaseste limita de 150 de kilometri, impusa de ONU? Cum raspundeti acuzatiei din presa occidentala, in special franceza, ca Statele Unite nu tin seama ca irakienii isi distrug rachetele, iar o parte din savantii irakieni au acceptat sa discute cu inspectorii ONU?
Cel mai bun mod de a va raspunde este acela de a va adresa la randul meu cateva intrebari. De ce a durat patru luni de la ultima rezolutie, pentru ca Irakul sa inceapa sa distruga acele rachete - rachete care, de altfel, au capacitati pe care Irakul nici macar nu le recunoscuse pana cand inspectorii nu au aflat adevarul? De ce Bagdadul nu a recunoscut ca poseda si alte lucruri, ca de exemplu focoase chimice sau avionul-spion fara pilot, decat in momentul cand ele au fost descoperite de catre inspectorii ONU? De ce registrele de evidenta ale acestor lucruri de importanta nationala sunt atat de incurcate, intr-o tara cunoscuta pentru strictetea cu care isi tine evidentele? De ce s-a impotrivit Irakul intalnirii dintre inspectori si oamenii de stiinta si alte persoane in afara granitelor sale, undeva unde sa nu fie “supraveghetori” sau reportofoane si fara sa existe vreun pericol de razbunare pentru familiile acestora? Vedeti dumneavoastra, actiunile pe care le-a intreprins Irakul sunt departe de orice standarde rezonabile de respectare a Rezolutiei ONU nr. 1441. Irakul pare sa considere ca obligatiile sale in cadrul acelei rezolutii sunt doar sa intre intr-un joc de-a “v-ati ascunselea”, iar noi nu suntem de acord cu aceasta.
Ce arme de distrugere in masa mai detine Irakul, conform informatiilor americane si britanice? Nu cumva exista riscul ca un eventual bombardament american sa provoace o catastrofa de proportii, chiar din acest motiv?
Noi stim ca Irakul a reusit sa incorporeze in anumite arme agenti biologici periculosi - inclusiv antrax, ricina si aflatoxina. Stim ca au evaluat posibilitatea de a face acelasi lucru cu un numar mare de alti agenti biologici, intre care cei care cauzeaza holera, febra hemoragica si varicela. Stim ca au produs mii si mii de litri si tone de astfel de agenti biologici, in forma lichida sau solida. Locul in care sunt stocate cel putin douazeci din containerele pentru pastrarea agentilor biologici, despre care noi avem cunostinta, nu au fost dezvaluite. In domeniul armelor chimice, noi stim ca exista zeci de mii de proiectile, o mie de tone, sau chiar mai mult, de agenti chimici si pana la 3.000 de tone de precursori chimici pentru care nu s-au oferit lamuriri. Cu privire la transportul armelor, ati intrebat deja de sistemele balistice de rachete Al-Samoud 2. Presupun, in consecinta, ca aveti cunostinta, de asemenea, atat despre motoarele SA-2 importate ilegal, care au fost folosite la rachetele Al-Samoud, cat si despre sistemul balistic de rachete Al Fat’h, ale carui teste de zbor au indicat depasirea distantei de 150 km stabilite de Rezolutia nr. 687 a Consiliului de Securitate al ONU. Irakul a produs si containere de transport cu avionul, ce pot fi folosite pentru a lansa arme biologice si chimice si le-a testat capacitatea de lupta cu ajutorul unui aparat de zbor frantuzesc Mirage. Stim, de asemenea, ca Irakul lucreaza la producerea unor avioane fara pilot si ca a recunoscut in trecut ca un aparat pilotat de la distanta, testat la inceputul anilor ‘90, era destinat transportului unui sistem de imprastiere a armelor biologice.
Cat despre riscurile pe care le-ar putea pune bombardamentele coalitiei, suntem, desigur, constienti de acest lucru. Din informatiile pe care le-am primit, bombele inteligente pe care le detinem in prezent sunt cu mult mai eficiente decat cele pe care le aveam in perioada Razboiului din Golf de acum zece ani. Obiectivul nostru nu este reprezentat de acesti agenti sau arme, ci vrem sa distrugem capacitatile de comanda si control ale lui Saddam, prin care el detine puterea in tara si sa-l impiedicam pe Saddam sa foloseasca aceste arme.
Coreea de Nord nu are antecedentele Irakului
Cel mai frecvent repros adus pregatirilor americano-britanice pentru dezarmarea prin forta a Irakului este ca nu Irakul, ci Coreea de Nord reprezinta la ora actuala cea mai mare amenintare pentru pacea lumii. (De altfel, Coreea de Nord si-a oferit si disponibilitatea de a-l primi pe Saddam Hussein si avioane nord-coreene au provocat si agresat o nava aeriana americana in spatiul international.) Cum comentati aceste critici? Cum se va face dezarmarea Coreii de Nord?
In mod clar, Coreea de Nord este una din preocuparile noastre, pe care trebuie sa o rezolvam. Guvernul meu se consulta cu alte tari din zona asupra acestei probleme si ne-am facut cunoscuta pozitia ca orice eventuale discutii cu Coreea de Nord ar trebui purtate la nivel regional, pentru a ne asigura ca vecinii acestei tari participa la acest dialog. Insa grijile cu privire la actiunile recente intreprise de Coreea de Nord nu trebuie sa diminueze in nici un fel preocuparile pe care comunitatea internationala le are de doisprezece ani in privinta Irakului. Coreea de Nord nu are antecedentele Irakului de a-si fi amenintat vecinii, de a fi produs numeroase tipuri de arme de distrugere in masa, de a fi sprijinit gruparile teroriste si de a-i fi aplaudat pe cei care au realizat atacurile de la 11 septembrie. Si, spre deosebire de Irak, Coreea de Nord nu a reprezentat subiectul a 17 rezolutii ONU, care contineau cereri clare de dezarmare, ce nu au fost indeplinite. Cele doua situatii nu sunt similare si de aceea exista motive pentru a le aborda diferit.
O parte a presei occidentale sustine ca de fapt razboiul a si inceput in Irak, de vreme ce pe teritoriul sau se afla deja numerosi militari americani si britanici, inclusiv din fortele speciale. Care este adevarul?
In mod clar am desfasurat multe trupe in acea regiune. Probabil acesta este si motivul pentru care Irakul a luat masurile reduse de dezarmare de pana acum, destinate sa creeze iluzia unei cooperari, pentru a evita razboiul. Cu privire la intrebarea referitoare la existenta unor trupe in Irak, cred ca intelegeti ca nu ar exista nici un motiv ca eu, care sunt ambasador in Romania, sa fiu informat cu privire la miscarile de trupe americane sau de alta nationalitate in cadrul teatrului de operatiuni. Nu ma aflu in pozitia de a putea sa confirm sau sa infirm acest lucru.
Cat de importanta pentru soarta razboiului contra terorismului si a retelei Al Qaeda este capturarea lui Khalid Sheikh Mohammadd de catre agentii FBI in colaborare cu serviciile secrete pakistaneze? Va fi el judecat si condamnat in Statele Unite? Daca da, sub ce acuzatie?
Capturarea lui este considerata cea mai importanta arestare de pana acum a unui lider Al Qaeda. In mod clar, pozitia lui ii permitea sa stie destul de multe despre operatiunile desfasurate de Al Qaeda. Nu cunosc detalii referitoare la acuzatiile care ii vor fi aduse, sau daca aceste acuzatii vor fi facute publice, nici despre locul in care s-ar desfasura un eventual proces.
Romania poate conta pe sprijinul SUA
Cat de extinsa este la ora actuala reteaua Al Qaeda si cat de periculoasa este ea pentru Europa si mai direct, pentru Romania? Romania nu a primit garantii de securitate din partea NATO pentru eventualele riscuri la care o expune sustinerea Statelor Unite in dezarmarea prin forta a Irakului. Cat de mare este riscul la care se expune? Cine va ajuta Romania, in cazul unui atac pentru care se stie ca nu este deloc pregatita?
Din cate am auzit, reteaua Al Qaeda a fost si continua sa fie destul de extinsa. Am colaborat excelent cu un mare numar de tari pentru a-i urmari pe teroristii din respectiva retea, precum si din retele similare si am obtinut rezultate bune in acest demers. Numai Pakistanul, de exemplu, a arestat in jur de 500 de persoane suspectate de a avea legaturi cu reteaua Al Qaeda.
Desigur, Al Qaeda si alte retele teroriste reprezinta in continuare un pericol pentru tarile care isi sustin principiile, inclusiv pentru Romania. Ele sunt o amenintare impotriva careia este dificil sa te aperi, tocmai datorita naturii actelor teroriste. Aveti dreptate cand spuneti ca Romania nu a beneficiat inca de garantiile de securitate ale NATO, intrucat invitatia de la Praga nu a fost ratificata de parlamentele tarilor NATO pana acum. Dar, la fel cum dumneavoastra ati oferit sprijin Statelor Unite impotriva terorismului, precum si in problema din Irak, puteti conta pe noi ca o sa fim alaturi de dumneavoastra. Presedintele Bush i-a transmis acest mesaj presedintelui Iliescu, in cadrul unei convorbiri telefonice recente. Cu toate ca acest ajutor ar putea sa nu fie identic cu garantiile de securitate pe care le doriti din partea NATO, este o promisiune cu mult mai puternica pe care aceasta tara a primit-o in ultimii cincizeci de ani.
Din relatarile presei, reiese ca administratia Statelor Unite a fost surprinsa ca Parlamentul de la Ankara a respins solicitarea de desfasurare a trupelor terestre americane, pentru crearea unui front anti-irakian in nordul tarii. Care este explicatia acestui gest al Parlamentului Turciei? Credeti ca Parlamentul de la Ankara va mai reveni asupra acestei decizii? Daca nu, in ce masura va afecta ea calendarul si desfasurarea razboiului? In ce masura vor fi afectate relatiile turco-americane, stiut fiind sprijinul american atat financiar, cat si pentru acceptarea Turciei in Uniunea Europeana?
Aceasta intrebare cred ca ar trebui sa o puneti mai degraba unui reprezentant al guvernului turc. Am auzit o serie de explicatii cu privire la rezultatul acelui vot: dezacordul opiniei publice cu privire la un posibil razboi impotriva Irakului, lipsa unei discipline de partid in timpul votarii, grijile referitoare la economia Turciei, chiar si nemultumiri datorate comentariilor din editoriale americane si caricaturilor despre suma de bani pe care o solicita Turcia. Tind sa cred ca va avea loc un nou vot, dar nu ma hazardez sa ghicesc cand anume se va intampla acest lucru, sau care va fi rezultatul lui. In aceeasi ordine de idei, nu ar avea probabil rost sa speculam modul in care calendarul parlamentar turc ar putea sau nu sa afecteze momentul de incepere al unei eventuale actiuni militare: sunt mult prea multe variabile pentru a putea evidentia un singur factor de acest gen.
Daca Turcia nu permite amplasarea de baze si nu ofera drept de survol, cred ca nici Congresul american nu va manifesta o mare dorinta de a ajuta Turcia sa isi remedieze problemele cauzate de razboi. Dar, trecand peste acest lucru, Statele Unite si Turcia au un trecut indelungat de relatii bune, care nu vad cum ar putea fi pus in pericol in mod fundamental.
Efectivul marit al militarilor americani la baza temporara Kogalniceanu se datoreaza recentei decizii a Turciei, sau intentiei de restructurare a fortelor americane in Europa de Vest (Germania, Franta) si transferarea lor in Europa de Est (Polonia, Romania, Bulgaria)? Se vorbeste despre cateva mii de militari americani stationati in zona Constanta. Este o cifra reala?
Decizia noastra de a deplasa personal si echipamente la baza de la Mihail Kogalniceanu a fost luata cu mult inainte de a avea loc votul parlamentului Turciei. Asadar, chiar daca votul turc ar putea sa afecteze perioada de timp pentru care acesti militari si echipamente raman la Kogalniceanu, nu cred ca va avea cu adevarat un impact direct asupra numarului de soldati pe care il vom vedea acolo.
Problema restructurarii prezentei noastre militare este complet diferita si nu are legatura cu actuala situatie din Irak. De la sfarsitul Razboiului Rece, armata noastra a trecut printr-o serie de procese de restructurare, care au avut loc atat in SUA, cat si in strainatate. Si, pe masura ce NATO se largeste pentru a putea primi tari din Europa Centrala si de Est, este normal ca s-ar putea pune problema existentei unor baze militare la extremitatea cea mai indepartata a Aliantei, nu doar in centrul acesteia. Cu siguranta, acestui subiect i se va acorda mai multa atentie in lunile care vin.
Ce sanse dati propunerii Ligii arabe (exil pentru Saddam Hussein, conciliere putere opozitie sub egida ONU)?
Nu am vazut nici un fel de dovezi care sa indice ca Saddam se pregateste sa renunte la dictatura si ca pleaca in exil, fie in mod voluntar, fie sub amenintarea fortei. Si nu am vazut nici vreo incercare din partea lui de a deschide un dialog cu opozitia irakiana, pentru a imparti puterea cu ei sau pentru a accepta un viitor cu adevarat democratic pentru tara lui.
Dezarmarea Irakului este doar o prima etapa a unui mai larg plan al administratiei americane pentru democratizarea Orientului Mijlociu?
Daca va avea loc un conflict, scopul nostru este de a infiinta cat mai rapid posibil un guvern stabil, democratic si multi-etnic in Irak - care sa doreasca pacea cu vecinii si prosperitate pentru poporul irakian cu ajutorul unei piete libere. Cu alte cuvinte, noi dorim un viitor mai bun pentru acest popor si desigur, pentru noi toti. In acest context, situatia Irakului de dupa conflict ar putea reprezenta un exemplu potrivit pentru alte tari din zona. Acestea fiind spuse, nu cred ca trebuie considerat ca administratia Bush doreste sa se implice intr-o misiune ampla de “construire a unor natiuni” de-a lungul intregii regiuni. Nu acesta este scopul nostru.
Cat de apropiat este momentul crearii unui stat palestinian independent, de care a amintit din nou, recent si presedintele Bush? Cum se poate ajunge in mod concret la acest stat, de vreme ce conflictul israeliano-palestinian face zilnic victime?
Desigur, exista victime de ambele parti. Anul trecut in iunie, presedintele Bush a prezentat o “harta de drum” catre pace, specificand clar ca scopul nostru este sa existe doua state, Israel si Palestina, care sa convietuiasca in pace si securitate unul langa celalalt. Stiu ca acest scop este important atat pentru poporul palestinian, cat si pentru alte natiuni arabe din regiune. La fel este si dorinta poporului israelian de a putea trai in pace. Dar violenta si atacurile teroriste carora le-am fost martori nu fac decat sa ingreuneze atingerea acestor scopuri. Ciclul de violente trebuie sa ia sfarsit.
Suntem al treilea mare investitor in Romania
Ce semnificatie are faptul ca SUA acorda Romaniei calificativul de “economie de piata”? Vor primi investitorii americani garantii guvernamentale pentru a veni in Romania? Care este stadiul relatiilor economice romano-americane la aceasta ora? Pe ce loc se afla investitiile americane in Romania?
Titulatura de “economie de piata” pe care tara mea v-a conferit-o se aplica doar in cazul procedurilor anti-dumping si a taxelor de egalizare. Cu alte cuvinte, ea are un inteles cu mult mai restrans decat termenul de “economie de piata” definit de Uniunea Europeana. Aceasta, desigur, nu inseamna ca titulatura acordata de noi nu este importanta: in ultimii cativa ani, in Romania s-a realizat un progres important in domeniul reformelor, chiar daca nu este complet. Si, cu toate ca titulatura Romaniei de “economie de piata” se aplica mai degraba in ceea ce priveste comertul decat investitiile, ea poate rezulta intr-un interes sporit al investitorilor americani cu privire la ceea ce are de oferit Romania. As dori foarte mult ca acest lucru sa se intample. In conformitate cu ultimele statistici pe care le-am vazut, investitiile americane din Romania se situeaza in jurul cifrei de 715 milioane de dolari. Asta inseamna ca suntem cel de-al treilea mare investitor in Romania, dar la un nivel mult mai scazut decat cel la care mi-as dori sa ne aflam. Investitiile americane ar putea creste considerabil daca guvernul roman ia deciziile corecte de a imbunatati mediul de afaceri.
Ce se va intampla daca noua rezolutie nu va primi cele 9 voturi necesare in Consiliul de Securitate ONU? Care va fi pozitia Statelor Unite?
Acesta este un lucru asupra caruia va decide presedintele Bush. Dar sincer, nu vad un motiv intemeiat pentru care majoritatea membrilor Consiliului de Securitate nu ar sprijini o rezolutie care, in esenta, reafirma cererile formulate in cadrul celorlalte 17 rezolutii anterioare, subliniaza faptul ca Irakul nu s-a conformat acelor cereri si ii solicita sa faca acest lucru imediat. In cazul in care Consiliul de Securitate nu doreste sa reafirme cu mai multa putere cererile formulate de Natiunile Unite de-a lungul unei perioade de 12 ani, acest esec va spune multe despre credibilitatea organizatiei.
Cat timp apreciati ca va dura razboiul daca se va ajunge la dezarmarea prin forta a Irakului? Este posibil ca aceasta sa duca la o intensificare a actiunilor teroriste, cel putin pe termen scurt?
Este normal ca nici unul dintre noi sa nu doreasca un razboi. Daca are loc un razboi, nimeni nu doreste ca acesta sa dureze chiar si cu o zi mai mult decat este necesar. Trebuie sa presupunem ca Irakul va incerca sa mobilizeze niste raspunsuri teroriste in scurt timp - intr-adevar, chiar am vazut acum cateva zile la CNN un reportaj care arata o baza de antrenament a teroristilor, situata in afara Bagdadului, unde se pregatea lansarea unor atacuri teroriste, in eventualitatea unui razboi. Asta este tara cu care avem de-a face. In mod clar guvernul meu, cel roman si alte guverne fac tot ceea ce este posibil pentu a reduce aceste riscuri, dar sustinerea unui principiu implica totusi niste riscuri. Eu cred ca poporul roman intelege aceste lucruri. In definitiv, inca imi amintesc cum priveam buletinele de stiri in decembrie 1989, atunci cand romanii luptau pentru a-si obtine libertatea pe strazile din Bucuresti, in Brasov si in Timisoara. Sprijinul oferit de Romania pentru a asigura faptul ca Saddam se conformeaza cererilor ONU nu este o actiune nesocotita. Dimpotriva, el arata ca aceasta tara are o intelegere matura a diferentei dintre bine si rau, si ca doreste sa ajute la obtinerea unui rezultat pozitiv intr-o lume plina de probleme. Sunt, cu siguranta, mandru ca Romania si America impartasesc aceleasi opinii referitoare la subiectul de fata, precum si la multe alte aspecte.
Interviu realizat de Gabriela Adamesteanu
