Pe aceeași temă
Cum explicați activismul Poloniei pe o multitudine de proiecte regionale?
Activitatea Poloniei în regiunea extinsă a Europei Centrale este o manifestare firească a nevoii de consolidare a legăturilor tradiționale cu vecinii, dar și a procesului de integrare europeană. De la începutul Grupului de la Vișegrad (1991), Polonia a acordat o atenție specială proiectelor regionale de infrastructură, dar și cooperării transfrontaliere. Fără îndoială, stabilirea de legături cu Europa Occidentală a devenit prioritară. Și, în mod natural, aceasta a rezultat și din nevoile semnificative generate de o cooperare economică tot mai extinsă; țările V4 (Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia) au devenit cel mai mare partener comercial din lume pentru Germania și au transformat Viena într-unul dintre cele mai mari hub-uri europene de transport.
Cu toate acestea, întărirea coeziunii interne a țărilor individuale nu a fost suficient de sincronizată la nivelul ansamblului regional, la nivelul Europei Centrale. Există încă un potențial economic semnificativ de explorat odată ce conexiunile se îmbunătățesc. În ultimii ani, coeziunea teritorială a devenit un element important al politicii UE. Rețelele transeuropene vizează sprijinirea dezvoltării piețelor interne și creșterea coeziunii economice și sociale în cadrul UE (prin conectarea regiunilor fără acces la mare și a celor mai periferice cu centrul Europei). Concret, țările noastre sunt responsabile pentru dezvoltarea conexiunilor între cele trei mări: Adriatica, Baltica și Neagră. Majoritatea opțiunilor de infrastructură pentru România și Bulgaria trec prin țările V4, iar Polonia rămâne principala legătură terestră pe care statele baltice o au cu restul UE.
Care este diferența dintre Inițiativa celor Trei Mări și Intermarium?
Intermarium-ul este un termen care provine mai degrabă dintr-o zonă a istoriei gândirii politice și jurnalismului politic, nu o propunere concretă a Poloniei cu substanță politică. În Polonia, gândirea despre spațiul dintre mări (Intermarium) se dezvoltă din tradiția căutării unor formule care să consolideze poziția națiunilor care trăiesc „între Germania și Rusia“ - întărirea suveranității lor în jocurile dintre puteri. În tradiția gândirii politice a națiunilor din regiune există elemente care caută să evadeze din capcana geopolitică a „zonei de fractură“ prin consolidarea cooperării regionale. În tradiția poloneză, regiunea include vecinătatea estică din afara UE și NATO, în special Ucraina și Belarus. Astăzi, operaționalizarea unor concepte/proiecții intelectuale precum Intermarium înseamnă, în primul rând, o consolidare a flancului estic al NATO, întărirea cooperării dintre țările central-europene și eforturile de a apropia vecinii din Europa de Est și Balcanii de Vest de UE și NATO.
Pe de altă parte, Inițiativa celor Trei Mări (ITM), reunind statele dintre Marea Adriatică, Marea Baltică și Marea Neagră, se sprijină pe ideea președinților polonez și croat și este strâns legată de statutul de membru în UE. Își propune consolidarea „plămânilor din Est“ ai UE. Aceasta este o inițiativă exclusiv sectorială în care nu participă nicio țară din afara UE, iar Austria, care este puțin mai veche în UE, este prezentă și datorită poziției sale strategice și a numeroaselor legături regionale importante. Inițiativa conectează diversele macroregiuni ale UE și, în acest sens, este o formulă de întărire a integrării și coeziunii UE.
Inițiativa celor Trei Mări nu se concentrează pe construirea unui bloc nou, ci pe consolidarea dezvoltării legăturilor nord-sud în partea noastră de UE. Axa Nord-Sud nu intră în contradicție cu dimensiunea Est-Vest, ci, dimpotrivă, o completează, mai ales în zone precum infrastructura, afacerile, telecomunicațiile și dezvoltarea tehnologiilor moderne. Președinții țărilor noastre ar putea promova cooperarea între guverne și alți actori regionali și chiar ar putea stimula cooperarea cu partenerii externi foarte mari, inclusiv administrația Statelor Unite.
În iulie Polonia găzduiește summit-ul Inițiativei celor Trei Mări. Este participarea lui Donald Trump o „declarație“ simbolică despre importanța Inițiativei?
Participarea președintelui SUA la summit-ul ITM este deopotrivă o șansă și o provocare pentru a face ca această prezență să fie una substanțială și pentru a face ca semnificația ei să fie bine înțeleasă în UE. Cei care vorbesc despre pericolul revenirii clivajului între „vechea“ și „noua“ Europă ar face bine să citească declarația de la Dubrovnik, cu alte cuvinte, cadrul politic pentru susținerea proiectelor concrete menite să ajute Europa Centrală și de Est să se dezvolte la nivelul celorlalte state membre UE. Este vorba despre întărirea UE, a coeziunii sale, nu o alternativă la UE. Pentru a accelera procesul de convergență cu țările Europei de Vest, avem nevoie de noi impulsuri în domeniul investițiilor și al dezvoltării. Unele dintre ele pot veni din SUA.
SUA au interese în regiunea noastră, inclusiv de afaceri. Și uneori acestea sunt mai compatibile cu interesele noastre decât optica unora dintre partenerii noștri cheie din UE, în special Germania. Acest lucru este valabil mai ales pe dimensiunea de securitate energetică (vezi proiectul Nord Stream 2). Țările noastre își doresc optimizarea cooperării cu Germania, dar în același timp vor și păstrarea unor legături transatlantice aprofundate, mai ales în contextul Brexit-ului.
Tehnologiile digitale și telecomunicațiile au o dimensiune teritorială central-europeană - trebuie să consolidăm infrastructura digitală care leagă țările noastre. Prezența celui mai mare aliat al nostru în acest sector nu înseamnă doar sinergie în sfera de business, dar presupune și consolidarea securității unor sectoare importante ale economiilor noastre, precum și problema responsabilității noastre pentru partea noastră de piață europeană. În cooperare cu SUA, țările din regiunea ITM își pot aprofunda expertiza în domeniul securității cibernetice.
Există o suprapunere între aceste proiecte și formatul V4? Cum percep statele V4 cele două inițiative și care ar fi rolul lor?
Există o suprapunere funcțională între ITM și V4: prima dezvoltă idei creionate și realizate cu ani în urmă la nivelul V4, în special în formatul „V4+“. Alte țări din regiunea ITM, precum România, Bulgaria sau Slovenia și Croația, au participat la acest format de cooperare sectorială. Dezvoltarea infrastructurii de gaz și a coridorului nord-sud este proiectul principal al cooperarii „V4+“, precum și eforturile de colaborare în sfera transporturilor, inclusiv a noilor coridoare, precum Via Carpathia, care urmărește consolidarea legăturilor rutiere dintre Polonia şi România.
Pentru Polonia, Grupul de la Vișegrad rămâne esențial, iar ITM completează formatul V4+. Valoarea adăugată a ITM constă în consolidarea cooperării V4+ prin ancorarea sa la nivel prezidențial, evitând totodată disconfortul politic pe care anumite țări îl pot avea față de inițiativele precum V4+ fără participarea formală în nucleul V4. Sub umbrela ITM, România și-ar putea întări profilul politic de actor semnificativ pentru cooperarea regională între Marea Baltică și Marea Neagră. Președinții Croației și Poloniei joacă rolul de „Primi inter pari“, iar alte țări ar trebui să se simtă parteneri egali. Ar fi logic ca următorul summit să aibă loc în România.
Ce rol joacă în aceste inițiative parteneriatele bilaterale? În ce fel ar putea contribui parteneriatul strategic polono-român?
Componenta bilaterală este foarte importantă, deși parteneriatul strategic cu România ar trebui completat cu inițiative din alte sectoare, cum ar fi investițiile și mediul de afaceri sau sectorul nonguvernamental. Relaţia dintre Polonia și România, două țări care se dezvoltă rapid, cu relații comerciale în extindere, ar trebui să joace un rol mai important în extinderea cooperării regionale în interiorul UE între Marea Neagră, Dunăre și Marea Baltică. Nu avem o strategie macro-regională central-europeană, însă împărțim un număr de provocări comune în anumite zone ale sectorului de dezvoltare precum zona Carpaților.
Statele noastre conduc regiunea printr-o abordare responsabilă a securității, esențială pentru consolidarea flancului estic al NATO. Prezența soldaților români în Polonia (120) și a soldaților polonezi din România (220) este un semn de cooperare strânsă. Ministerul polonez al Apărării a anunțat înființarea la Cracovia a unui comandament internațional la nivel de corpuri de armată, care arată o manifestare efectivă a responsabilității noastre comune pe zona flancului estic. Cooperarea celor mai mari state estice ale flancului NATO este cu siguranță importantă și în formatele tripartite precum Polonia-România-Turcia pentru optimizarea inițiativelor aliate în regiune.
Poate Intermarium-ul să stimuleze dinamici regionale mai bune în formatele multilaterale?
Consolidarea cooperării dintre cele trei mări înseamnă întărirea poziției statelor noastre la nivelul UE. Iar o poziție mai puternică a regiunii noastre în UE va însemna un sprijin mai puternic pentru dezvoltarea cooperării cu vecinii din Europa de Est și Balcanii de Vest. Înseamnă o susținere mai puternică și mai eficientă pentru extinderea UE. În Polonia știm foarte bine că pentru România orientarea prooccidentală a Moldovei este deosebit de importantă. O cooperare consolidată între statele din regiunea extinsă a Europei Centrale în interiorul UE ar trebui să conducă la o mai bună coordonare a politicilor noastre în vecinătatea UE. Nu avem nevoie de o rivalitate aici, ci de eforturi comune.
Merită să amintim faptul că zeci de mii de polonezi care au trebuit să fugă din fața dublei invazii nazisto-sovietice au găsit refugiu în România în 1939. Destinul nostru a fost legat prin consecințele directe ale Pactului Ribbentropp-Molotov și de preocupările comune în fața imperialismului și revizionismului rus. Dar nu ne cunoaștem suficient de bine. Polonezii sunt uneori surprinși de faptul că regele Jan III Sobieski – câștigătorul bătăliilor de la Viena și Parkany – si cel reflectat în nuvela "Sobieski și românii" reflectă narațiuni complet diferite. Pilonul cooperării dintre cele trei mări ar trebui să se fundamenteze pe o mai bună înțelegere reciprocă și pe dezvoltarea contactelor dintre cele două popoare.
Interviu realizat de OCTAVIAN MILEWSKI
