Monica Macovei: „Dacă PSD pune mâna pe toată puterea, luând și președinția, se alege praful de țara asta”

TONI HRIȚAC: În spațiul public se vorbește în ultima vreme că DNA a intrat în campanie electorală, că nu întâmplător au fost scoase aceste dosare. Cum comentați? Credeți că, într-adevăr, justiția interferează în campania electorală?

Justiția merge paralel cu campania electorală, cu viața politică în general. Doar nu vreți ca justiția să intre în vacanță sau să tragă oblonul doar pentru că e campanie. România o duce tot într-o campanie, tot timpul e câte ceva. Aud asta de zece ani. De ce dosarul ăsta, de ce astăzi...? În dosarul retrocedărilor în care e băgat Hrebenciuc, e foarte clar de ce. Au fost arestați cei din completul de judecată pe 15 octombrie, pentru că pe 16 urmau să dea o hotărâre prin care să retrocedeze acele zeci de mii de hectare de pădure. Deci, iată o dată certă care justifica intervenția DNA pe 15 octombrie și care nu avea legătură cu campania electorală. Dosarul Microsoft privește patru guverne, nouă foști miniștri.

ALEXANDRU LĂZESCU: Dar există și un alt punct de vedere care spune cam așa: DNA încearcă, dând drumul la aceste anchete, să facă în așa fel încât ele să nu mai poată fi blocate, indiferent ce se întâmplă pe 16 noiembrie. Credeți că este o doză de adevăr în asta?

Eu cred că pur și simplu procurorii își fac dosarele, au adunat probele, ați văzut că au fost autorizații de interceptare date cu mult timp în urmă. Ele au apărut public pentru că, atunci când se cere ridicarea imunității sau aprobarea pentru arestarea preventivă, trebuie să le pui în dosar. Pe de altă parte, dacă, doamne ferește, vine un președinte care îl revocă pe procurorul șef de la DNA și pe procurorii șefi de secție?

A.L.: Care ar fi scenariul cel mai rău după 16 noiembrie? Ce anume s-ar putea întâmpla, astfel încât independența justiției și în special felul în care funcționează DNA, de exemplu, să fie afectat în mod sever, chiar compromis?

În principal, ar fi vorba de înlăturarea șefilor DNA și înlocuirea lor cu marionete politice, după modelul Tiberiu Nițu, prietenul lui Ponta, care, de când e la conducerea Parchetului General, nu a făcut nimic – adică a făcut: a blocat dosarele referendumului și a dat NUP-uri pe bandă rulantă. În al doilea rând, e vorba despre modificările legislative prin care independența justiției să fie pusă între paranteze, să se blocheze marile dosare de corupție. Acesta este adevăratul proiect de țară al lui Ponta și al PSD, pe care îl urmărește cu extraordinară consecvență din 2012 încoace. De asta este periculos Ponta: prin el, PSD, cu baronii săi penali, va ajunge să aibă toată puterea, să controleze și să domine toată țara, să poată fura după pofta inimii, fără să-i mai deranjeze procurorii.

Și vă spun clar, oricare dintre candidați, cu excepția mea, va găsi o formulă să-l revoce, să zicem, pe procurorul șef al DNA sau pe șefii de secții, cum a încercat Ponta cu Papici, atunci când a finalizat dosarul Dragnea, cu frauda la referendum. Or, asta se poate face fără șeful DNA, care este doar consultat și atât. Dacă e un președinte care vrea într-adevăr ca justiția să meargă mai departe, independentă, atunci nu va revoca, pentru că el poate să respingă cererea motivat ori de câte ori trebuie sau nu va accepta o numire. E foarte important președintele, pentru că are această putere, să revoce sau să nu revoce, să numească sau să nu numească. Eu spun că sunt singura care crede în independența justiției: am făcut DNA, l-am adus pe Daniel Morar, care a fost foarte ferm și foarte hotărât și, cum se spune, este fără mamă, fără tată. Morar a crescut procurori de felul acesta, care au lucrat independent și profesionist, indiferent de politicianul respectiv și de partidul din care era, inclusiv din cel de la putere chiar atunci, în 2005 și 2006.

T.H.: Din dialogul dintre Hrebenciuc și Șova reieșea soluția aministiei și grațierii. Să lăsăm, cum ar veni, DNA, dar legislativ amnistiem sau grațiem anumite fapte. Care este opinia dvs. vizavi de acest subiect, de oportunitatea unei asemenea legi?

Discuțiile dintre Șova și Hrebenciuc ne-au arătat clar că acele motive invocate în fața publicului de ministrul Justiției, Robert Canzanciuc, erau niște minciuni. Că sunt aglomerate penitenciarele, că mulți sunt acolo pentru găinării, că nu vizează faptele de corupție. Am spus tot timpul, încă din „marțea neagră“, că argumentația pentru Legea amnistiei și grațierii este o minciună sfruntată și că PSD vrea legea pentru propriii corupți. Stenogramele Șova-Hrebenciuc nu au făcut decât să scoată mizeria de sub covor. Ca să fie și mai clar: grațierea înseamnă că, chiar dacă vor fi trimiși în judecată, pe dosarul defrișărilor, să spunem, Siveco sau Microsoft, pe toate, când vine condamnarea, nu execuți pedeapsa. Iar amnistia înseamnă că se oprește orice cercetare sau orice dosar în curs aflat pe rolul instanței de judecată. O fac și o vor doar pentru ei, asta trebuie să fie clar. Sigur, se dau din când în când grațieri sau amnistii, o dată la mulți ani, dar ele trebuie pregătite, pentru că ies foarte mulți oameni din penitenciar și nu au locuri de muncă, li se dau bani să meargă acasă în comuna sau orașul din care sunt și, dacă nu există pregătiri, ateliere, să lucreze ceva, oamenii ăștia nu au din ce trăi și vor da în cap, vor fura, vor omorî.

A.L.: V-am auzit vorbind adesea despre reforma clasei politice. Problema e că obiectivul în sine este generos, dificultatea vine atunci când vorbim de implementare. Cum ați putea face în mod concret o reformă a clasei politice în condițiile specifice Romaniei?

Sigur că nu ne putem baza doar pe DNA să ne schimbe clasa politică. Soluția este să vină oamenii la vot. În România sunt circa cinci milioane de votanți care de opt-zece ani absentează, sunt scârbiți de politică și spun: „Sunt toți la fel“. În primul rînd, asta nu e adevărat. Eu nu sunt la fel, nu fur, nu am legături cu baronii, cu mafiile corupte din partide, am susținut întotdeauna principii și valori de la care nu m-am abătut, nu am mințit și nici nu m-am îmbogățit din politică, nu trag sfori și nici nu fac trafic de influență. Iar în jurul meu, cei care mă susțin sunt numai oameni onești și care luptă să schimbe ceva în țara lor. Clasa politică nu se poate reforma dacă milioanele de români care s-au săturat să fie mințiți și spoliați nu ies la vot și nu-i pedepsesc pe cei care au făcut asta vreme de 25 de ani. Aici trebuie să explicăm și asta tot încerc să fac: absenteismul e de fapt un vot dat tocmai partidului sau candidatului pe care îl detestă. Dacă acești oameni participă la vot, am schimbat clasa politică. USL a câștigat în decembrie 2012 cu 60%, apoi prin redistribuire a luat 70%, cu 4,5 milioane din 15 milioane de votanți câți sunt în România. 3,5 milioane sunt afară. Dacă ies la vot 20% dintre cei care stau acasă de ani buni, se schimbă clasa politică. Și, repet, unii chiar nu sunt la fel. Eu n-am furat, n-am avut niciun fel de acuzații, dimpotrivă, m-am luptat să fac ca DNA să funcționeze independent, să nu țină seama de niciun politician. Dacă în politică sau instituții intră oameni profesioniști, oameni care au o meserie, sunt cinstiți, fermi, au caracter, pe care nu-i poți îndoi țipând la ei, amenințându-i sau șantajându-i, atunci se schimbă lucrurile.

T.H.: Elena Udrea a spus despre dvs. că nu ați vrut să preluați PMP, să-l conduceți. Ar fi fost o șansă oferită dvs. de a reforma clasa politică. E în linia celor care vorbesc despre dvs. că sunteți mai mult un teoretician politic, că vă lipsește latura practică.

Am arătat din plin că am latură practică. Pe lângă faptul că am înființat DNA, legi, competențe, găsirea celor mai buni procurori, inclusiv la Parchetul General, cum e doamna Kövesi, sunt multe alte lucruri pe care le-am făcut în mod practic și le-am și implementat. La noi, în România, tocmai implementarea este problema. Ca să vă aduc aminte, cele cinci domenii la care am avut stegulețe roșii. Nu intram în Uniunea Europeană dacă nu eram eu și un grup de vreo zece oameni din Ministerul Justiției, ca să le scoatem. Nu le-a scos doamna Udrea sau altcineva. Doi, când au fost alegeri în PDL, am mers la această bătălie. Pentru mine era clar că oricare dintre ei câștigă, Blaga sau Udrea, se rupe partidul. Și, de asemenea, mi se părea că niciunul dintre ei nu este apt să conducă partidul. Această afirmație, că n-am avut curajul, este o minciună. Nu am fost niciodată invitată în PMP și asta pentru că între mine și președintele Băsescu a intervenit, să zicem, o ruptură, în 2013, care nu s-a reparat, când a făcut acel pact de coabitare cu Ponta, pe numirea procurorilor - șef DNA, șefi de secții, procuror general, adjunct, sunt 36 de poziții care au intrat în această procedură. Eu n-am să uit ziua când Ponta s-a dus la CSM și a cerut să se facă numirile prin negociere între el și președinte, fără procedură de selecție din partea ministrului Justiției. Eu am introdus această procedură în 2005 și mergea foarte bine și, după opt ani, iată, vine Ponta și zice „nu mai vreau“. Apoi, seara, iese Traian Băsescu la televizor și spune „nu facem procedură de selecție“, iar Daniel Morar este o problemă constituțională. Pentru mine a fost o execuție în direct a lui Daniel Morar care, practic, a făcut ca DNA să funcționeze atât de bine. Am reacționat cu două comunicate publice, am trimis scrisori la Comisia Europeană, am vorbit cu ambasadorii, sunt convinsă că președintele știe toate aceste lucruri și cu asta s-a încheiat relația dintre noi. Așa că nu am fost, din acest motiv, invitată în PMP.

Pentru mine a fost clar de la bun început că PMP s-a făcut pentru doamna Udrea. Știți că eram „reformiștii“ și a câștigat Blaga, apoi am avut discuții, inclusiv cu președintele, și a fost foarte clar că partidul se face pentru doamna Udrea.

A.L.: Problema e că te poți lupta cu acest soi de practici, te poți lupta cu oameni influenți, cu puterea în ultimă instanță, cu condiția să existe un sprijin substanțial în societate.

Eu am avut. În societate aveam o cotă de popularitate foarte ridicată. E adevărat că aveam și sprijinul Comisiei Europene, că eram în perioada de preaderare. Comisarii țineau foarte mult la mine, erau foarte mulțumiți de ce făceam și îmi spuneau: „Orice problemă ai, ne suni și sunăm noi“. E adevărat că m-au dat afară la trei luni după ce am intrat în UE, era pregătit acest lucru. Dar, apropo de societate, eu nu sunt de acord că în majoritatea ei s-a obișnuit cu corupția. Dacă ne uităm la sondajele de opinie, o să vedem că este pusă pe primul loc corupția politicienilor.

A.L.: Dar aleg politicieni corupți...

A fost un val anti-PDL și antipreședinte. Dar, sigur, e vorba și de o mentalitate construită în zeci de ani, indusă de politicienii corupți și de media aservită lor. Oamenii au ajuns să spună: „Nu-i nimic dacă fură, dacă e corupt, să facă și pentru noi ceva, să ne lase și noua ceva“. Păi, dacă e corupt, îți ia și din banul tău, pentru că sărăcia nu este întâmplătoare, este determinată de corupție. Dacă un contract este dat de primar pe bază de corupție, prețul acelui contract, prin care asfaltezi ulița, să zicem, va fi mai mare. Oamenii trebuie să înțeleagă un lucru: corupția costă bani. Prejudiciul în ultimele patru dosare, Microsoft, Siveco, Lukoil și retrocedările este până în acest moment calculat la 560 de milioane de euro. Haideți să ne gândim ce facem cu 560 de milioane de euro, dacă ei ar fi în bugetul public, și nu în buzunarele acestor oameni. Putem face 90 km de autostradă de munte sau 150 km de autostradă de câmpie, care este mai ieftină. Putem crește alocațiile pentru copii, pentru un an de zile, pentru toți copiii din România, cu 55 de lei. Acciza la benzină putea lipsi total. În dosarele făcute de DNA, în care s-au obținut hotărâri definitive de condamnare, prejudiciul de recuperat totalizează 210 milioane de euro. Iarăși am calculat. Putem cumpăra 330 de elicoptere SMURD, să facem peste 200 de grădinițe, că sunt standarde de cost. Bani sunt în România și pentru grădinițe, și pentru spitale, și pentru educație, și pentru salariile doctorilor, și pentru electrificarea întregii țări. Doar că ei se fură.

A.L.: Ați spus că intenționați să faceți un partid, indiferent de rezultatul alegerilor. Cu cine, de unde începeți?

Voluntarii cu care lucrez, mii de voluntari din țară, în fiecare zi îmi spun că doresc ca entuziasmul, ideile care ne-au unit în această campanie pentru funcția de președinte al României să nu se piardă. Vor să rămânem împreună și să facem un partid, de exemplu. Sunt oameni care nu s-au mai implicat în politică. Și atunci am zis: „OK, hai să încercăm cu o mișcare civică, care se poate transforma în partid“. Ne punem criteriile, valorile în statut și putem începe o mișcare civică și apoi o transformăm în partid. Și eu vreau, ca președinte, să am un partid care să participe în 2016 la alegeri, să intre în parlament și să-mi susțină proiectele. Sunt foarte mulți oameni care vor acest lucru. Și sunt oameni din domeniile: artiști, IT-iști, de la companii de comunicare, matematicieni.

T.H.: Se poate câștiga președinția României fără compromis? Mă refer la ceea ce se spune despre dvs., că ați pornit în pripă această campanie, prea târziu. Și că, în ultimă instanță, trebuie să acceptați să faceți un compromis, în sensul că trebuie să relaționați cu cei care au bani pentru finanțarea campaniei electorale.

Sigur că mi-aș fi dorit mai mulți bani, dar atâția avem. Din punct de vedere financiar, evident, eu sunt candidatul cu cele mai mici fonduri. Nu fac compromisuri. Pe site și pe Facebook sunt conturile în care se pot depune donații sau contribuții financiare. Toate sunt transparente. Am făcut asta dinainte să înceapă campania electorală, n-am luat niciun ban cu punga, așa cum se iau pe la partide. Suma e mică, e adevărat.

A.L.: Cam vreo 70.000 de euro, cu totul.

Probabil ăsta e totalul, nu rețin. Nu avem bani de bannere. Acum, de dimineață, chiar ne trimiteam e-mail-uri să punem și noi trei bannere în București, dar nu avem bani de atâtea bannere. Deci, nu fac compromisuri. M-am întâlnit cu oameni de afaceri, cu antreprenori, dar care nu au contracte cu statul. Nu sunt finanțată nici de mafia retrocedărilor, nici de tata socru, ca la Ponta, nici de baroni locali, că nu am baroni locali, și nu sunt finanțată nici de George Soros, așa cum țipă Realitatea încontinuu. Îl cunosc pe George Soros, suntem într-un board împreună, nici măcar nu i-am spus că o să candidez.

ANDREEA PORA: Cum vedeți scandalul Ponta - ofițer acoperit? Credeți că ar exista totuși o posibilitate legală de a afla dacă Ponta a fost sau nu ofițer acoperit? Ar trebui modificată legislația și în ce sens?

Atunci când se încalcă legea și Constituția, serviciile de informații nu mai pot să se ascundă sub nevoia de a păstra secretul. Eu cred că Parchetul Militar ar trebui să investigheze aceste caz. O pot face cu discreție, fără a deconspira operațiuni secrete sau alte lucruri care intră sub incidența legii păstrării secretului, dar trebuie să avem un proces, iar cei care au încălcat legea să plătească. Legislația ar trebui modificată astfel încât serviciile să nu poată face recrutări în politică, magistratură și presă. În 2005, când am fost ministru al Justiției, am introdus în lege interdicția ca procurorii și judecătorii să fie ofițeri activi sau în rezervă ai serviciilor de informații. Trebuie întărit rolul de control al parlamentului asupra serviciilor secrete. Cel mai grav mi se pare că Ponta vrea să devină președinte al României, în timp ce, acum 15 ani, el a încălcat Constituția României. Un om care încălcat Constituția nu o poate apăra.

A.P.: Au serviciile o problemă de credibilitate după acest scandal?

Sigur că serviciile nu sunt într-o situație comodă, chiar dacă, atunci când a avut loc acest caz, nu erau reformate, ele poartă o povară după ele. Între timp, serviciile de informații s-au reformat în procesul de integrare în NATO.

A.P.: Credeți că a greșit sau nu președintele declanșând acest scandal, devoalând faptul că Ponta a fost ofițer acoperit, când, iată, nu are cum să demonstreze cu probe acest lucru? Cum ați fi procedat dacă ați fi fost în locul lui Băsescu?

Aș fi ales calea instituționala, aș fi cerut mai întâi SIE să îmi confirme sau infirme dacă Ponta a fost ofițer acoperit între 1997-2000 și, dacă nu aș fi primit această informație, aș fi ridicat problema în CSAT și aș fi sesizat Parchetul Militar. În felul acesta, chestiunea ar fi intrat într-un circuit instituțional din care nu ar mai fi fost nicio portiță de scăpare pentru Ponta. Dacă se întâmpla așa, probabil că Ponta nici nu ar mai fi putut candida.

A.P.: Cum vedeți declarația președintelui că serviciile au ajuns prea puternice? 

E bine că serviciile s-au întărit. În felul acesta, au fost rezolvate multe cazuri de corupție la nivel înalt. Serviciile, în special SRI, au colaborat bine cu DNA. În același timp, cred că în orice democrație consolidată există și un puternic control parlamentar al serviciilor.

A.L.: Cum vedeți România în context regional și ce riscuri avem?

Riscurile sunt foarte mari. Ponta este clar că ne duce spre Est, spre Rusia, spre China, și nu este deloc credibil pentru partenerii europeni, este foarte prost privit în UE și în Statele Unite. Nu poți să te duci la Beijing și să spui că modelul tău este Partidul Comunist Chinez și apoi să te duci la Washington și să te aștepți să fii credibil. Trebuie să fii într-o singură luntre, alături de aliatul tău, să fii onest, pentru că numai așa ai de câștigat. Mai pun o întrebare. De ce trebuie să terminăm reactoarele 3 și 4 cu chinezii? Că am văzut și că au acces la informații? Independența energetică a României este o problemă majoră de siguranță națională. Dacă vrem sa terminăm reactoarele 3 și 4, să mai facem centrale nucleare, atunci să le facem cu companii din state aliate, nu cu companii din state care sunt dictaturi. Noi nu mai vrem dictatură, vrem să ne ducem spre aliați. Dacă e să-ți dai secretul, îl dai unui aliat, nu?

A.L.: Credeți că în mod real există riscul unor schimbări majore de atitudine politică din 2015, în funcție de rezultatul alegerilor?

Nu am niciun dubiu că, dacă Ponta ar ieși președinte, ne duce, repet, spre Est și ne scoate de pe direcția Statele Unite. Or, pe noi ne apără, în caz de conflict, avem un război totuși la granița de est a României, NATO, care are putere militară. UE nici nu are putere militară și oricum sunt 28 de state membre cu interese diferite, dintre care unele sunt dependente de gazul rusesc, ceea ce nu e cazul Statelor Unite. Noi avem nevoie ca de aer, ca să rămânem o democrație, de parteneriatul strategic cu Statele Unite și de solidaritate cu NATO.

Tocmai s-a predat scutul antirachetă de la Deveselu către armata americană, un lucru minunat pentru România. Ce oficial român a fost acolo? În timpul ăsta, Ponta era la Chișinău, nu spun că e rău că era la Chișinău, dar de acolo vorbea împotriva doamnei Victoria Nuland, de la Departamentul de Stat al Statelor Unite, pe care astfel îl critica. Vă dați seama cât de neserioși părem. Și mai spun ceva. Suntem în pericol, pentru că Putin a spus clar că vrea să refacă Uniunea Sovietică. Polonia și Țările Baltice se așteaptă să pornească împotriva lor agresiuni armate și își iau măsuri.

A.L.: Sunteți pe zona de dreapta trei candidați, unii îl preferă pe Iohannis și din considerente pragmatice, spunând că el este soluția. Cum i-ați putea convinge pe cei care gândesc așa să vă voteze pe dvs.?

Unu: Iohannis este premierul propus de Ponta și Voiculescu în 2009 și nu a avut nicio problemă cu asta. Nu l-am auzit niciodată apărând legea, abia acum își pune pe afișe chestia asta. În „marțea neagră“ nu l-am auzit criticând PNL, care a votat alături de PSD superimunitatea, iar în 2012, împreună cu Ponta, a căzut examenul de țară. Nu are deloc experiență de politică internațională. Ca să nu mai spun că nu poți zice că faci politică externă pentru România când tu taci. Astea sunt lucruri poate mai mărunte. Pentru mine, contează. Pentru mine, faptul că niciodată nu a apărat legea și lupta anticorupție, vehement, critic, activ, ieșind în stradă, ieșind la televizor, înseamnă foarte mult și, ca atare, nu cred în acest candidat și de asta am decis să candidez. Dacă era un alt candidat, pe partea dreaptă să spunem, despre care aveam certitudinea că va apăra legea și va continua lupta anticorupție, lupta cu criminalitatea în România, nu candidam. Dar acum le spun celor pentru care aceste argumente poate nu contează: dacă credeți în mine, atunci votați-mă, pentru că în turul întâi se votează cu inima și se votează candidatul în al cărui proiect crezi. Abia în turul doi îți pui problema votului util.

A.P.: Vedem că îl atacați destul de puternic pe Klaus Iohannis, de fapt mai toată lumea îl atacă. Andrei Cornea, în revista 22, vorbea chiar de o mare coaliție anti-Iohannis, care l-ar ajuta în final pe Ponta. Cum comentați? Are sau nu dreptate?

Eu nu cred că am lansat atacuri la d-l Iohannis. În același timp, ar fi absurd, în calitate de candidat, să nu subliniez diferențele dintre mine și Iohannis. Adversarul meu este Victor Ponta și cred că îl pot învinge în al doilea tur de scrutin. Am șanse mai mari decât ceilalți contracandidați să îl înving în al doilea tur de scrutin, chiar mai mari și decât ale lui Klaus Iohannis. Ar trebui să nu spun ceea ce vede toată lumea? Eu n-am intrat în această cursă ca să îl sprijin pe Klaus Iohannis. Am intrat ca să câștig și să îi conving pe români să mă voteze pe mine. Domnul Cornea ar vrea să sprijinim candidatul care a fost alături de Voiculescu, Ponta și Geoană în 2009, care își ține corupții în partid, care a închis ochii la „marțea neagră“? Eu nu pot să abdic de la niște principii și valori. Mai ales că nu l-am auzit pe domnul Iohannis să spună măcar că regretă aceste lucruri.

A.P.: Iohannis are o mare vulnerabilitate prin procesul de incompatibilitate de la ÎCCJ. Credeți că Înalta Curte ar avea obligația să dea un răspuns înainte de primul tur al alegerilor? Dacă nu o va face și lucrurile vor rămâne a fi rezolvate între cele două tururi sau după alegeri, pe 18 noiembrie, termenul fixat de ÎCCJ, cum credeți că va fi afectată dreapta și ce ar trebui să facă în această situație?

Asupra d-lui Iohannis plutește o mare incertitudine. Și nu e nici vina ANI, nici vina justiției, este responsabilitatea d-lui Iohannis și a ACL. Ei știau că există această poveste nelămurită și totuși au mers mai departe cu candidatura, ceea ce cred că a fost o eroare. După părerea mea, ar fi mai bine să știm exact care este situația d-lui Iohannis înainte de primul tur, pentru că, în cazul în care acesta ar câștiga alegerile prezidențiale și verdictul definitiv ar fi de incompatibilitate, am avea un nou rând de alegeri prezidențiale. Alți bani, altă distracție. Ar fi bani aruncați, timp pierdut și o situație cu totul și cu totul neobișnuită: ca un președinte ales să nu fie validat.

A.P.: Există destule voci în momentul acesta care reproșează opoziției, dreptei că nu a reușit să aibă un candidat comun, necesitate pe care a clamat-o multă vrreme. Spun că nici acum nu ar fi prea târziu pentru asta. Credeți că ar fi posibil un astfel de scenariu? 

E prea târziu. Oamenii au de ales acum în primul tur între mai mulți candidați. Și unul singur i se poate opune credibil lui Ponta. Eu încerc să îi conving că eu sunt acel candidat. Eu n-am avut nicio cârdășie cu PSD, am luptat pentru democrație și stat de drept, eu sunt tot ceea ce nu este Ponta. Contrastul este maxim.

A.P.: Dacă în turul doi va intra Iohannis, îl veți susține, veți îndemna electoratul să-l voteze, pe principiul oricine e mai bun decât Ponta? În ce condiții ați face asta?

Să ajungem acolo. Cu o săptămână înainte de alegeri eu mă concentrez să îi conving pe oameni că eu sunt cea mai potrivită să îi reprezint în funcția de președinte al României.

A.P.: Președintele Traian Băsescu a îndemnat practic la boicot în turul doi, spunând că, dacă va fi de ales între Ponta și Iohannis, el va sta acasă. Sunteți de acord cu această poziționare? Dvs. ce veți face?

Nu sunt de acord cu o asemenea poziționare. Cred că cel mai mare rău care i s-ar putea întâmpla României este acela ca PSD să aibă toată puterea în România. Acum au parlament, guvern, peste jumătate din primari. Dacă iau și președinția, se va alege praful de tot ce am construit în țara asta în ultimii zece ani. Nu trebuie lăsat să se întâmple asta. De aceea e important cine va intra în turul doi. De aceea le tot spun oamenilor cu care mă întâlnesc că eu reprezint tot ce nu reprezintă Ponta. El e mincinos, eu spun adevărul. El e corupt, eu sunt cinstită. El e necredibil în politica externă, eu sunt credibilă. El e cu rușii și chinezii, eu sunt pro-UE și pro-SUA. Și niciun alt contracandidat nu se află într-un asemenea contrast cu Ponta.

Interviu realizat de
TONI HRIȚAC, ALEXANDRU LĂZESCU și ANDREEA PORA