Pe aceeași temă
Ce aduce în plus instituţia Procurorului European faţă de OLAF şi de ce era nevoie de aceasta?
Înființarea instituției Procurorului European este prevăzută în Tratatul de la Lisabona, prin care s-a modificat Tratatul Uniunii Europene și care a intrat în vigoare în decembrie 2010. Deci Procurorul European nu este o instituție de moment. Ea vine pe fondul în care numeroase cazuri de fraudă împotriva fondurilor europene rămân nepedepsite în multe state membre. OLAF, oficiul care luptă împotriva fraudei cu fonduri europene, face numai investigații administrative și trimite apoi documentația instituțiilor din statele membre, poliție, parchet - la noi, la DLAF și DNA –, care continuă sau trebuie să continue aceste investigații administrative ale OLAF.
Aici apar problemele. Statisticile arată că numai circa 42% din investigațiile începute de OLAF ajung în instanțele de judecată. Iar procentul diferă de la un stat membru la altul, în unele fiind sub 10%. Asta arată că, într-o măsură considerabilă, autoritățile naționale nu finalizează investigațiile OLAF.
De aceea, s-a gândit crearea acestei instituții - Procurorul European - care să finalizeze toate anchetele privind fraudarea fondurilor europene. Ancheta nu se va mai opri la nivel administrativ, ci va fi o anchetă penală dusă până la capăt de Biroul Procurorului European. Vor lucra procurori din toate statele membre, care vor utiliza legislația statelor membre, în cazul în care solicită, de exemplu, percheziții sau măsuri de supraveghere secrete. Astfel, o percheziție în România se va face pe baza legii din România. În Germania, va fi urmată legea din Germania.
Procurorul European va lucra, în principal, pe cazuri de fraudă transfrontalieră, iar la finalul anchetei penale va trimite în judecată pe persoana X sau Y, pe care o consideră vinovată, la instanța de judecată din statul membru în care aceasta locuiește sau trăiește ori la instanțele din alte state, potrivit competenței pe care o vom stabili.
Pe scurt, ne aflăm într-o situație de ineficiență privind pedepsirea celor care fraudează bani europeni și recuperarea acestor bani. Iar răspunsul la această ineficiență este crearea instituției Procurorului European.
„Este în interesul cetățenilor ca România să beneficieze de o instituție care să o ajute să investigheze frauda, fenomen grav care ne afectează, de la investiții la alimentație și sănătate.“
Au existat state care s-au opus înfiinţării acestei structuri, inclusiv România, şi au avut o serie de obiecţii. Sunt ele îndreptăţite?
Parlamentul României s-a opus când a fost consultat de Comisia Europeană. Să ne amintim însă cine s-a opus din România înființării Parchetului European. Relu Fenechiu, condamnat la cinci ani de închisoare cu executare pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în dosarul „Transformatorul“. Fenechiu era șeful Comisiei pentru Afaceri Europene din Camera Deputaților și a răsturnat practic avizele favorabile ale altor instituții, fără niciun argument suplimentar, dând un răspuns negativ Comisiei Europene. Lupul paznic la oi. Acum însă poziția României este pentru Procurorul European.
Poate că sunt îndreptățite să fie mai reticente statele care au un sistem de protecție împotriva fraudei care funcționează foarte bine, în care justiția funcționează fără nicio opreliște politică, unde nu există prietenii strânse între procurori și oameni politici, care au o tradiție în combaterea corupției și în care celelalte state UE au încredere că pot face față infracționalității, inclusiv fraudei transfrontaliere. Dar și aceste state trebuie să înțeleagă că au de suferit dacă anchetele împotriva fraudei cu bani europeni nu se fac sau sunt viciate în alte state. Fondurile europene sunt banii tuturor cetățenilor europeni.
Care sunt avantajele concrete ale statelor membre, respectiv ale României, dupa înfiinţarea acestui organism?
Este clar că este în interesul cetățenilor ca România să beneficieze de o instituție care să o ajute să investigheze frauda, fenomen grav care ne afectează, de la investiții la alimentație și sănătate. Va exista certitudinea că o anchetă a OLAF privind o fraudă nu se va bloca odată trimisă autorităților din România.
Parchetul European ar urma să intervină numai în cazurile în care autoritățile naționale nu cercetează o anumită fraudă. Colaborarea între DNA și Parchetul European ar fi o soluție foarte bună pentru România. Procurorul European va putea să coordoneze ancheta şi să aducă în faţa instanţei persoane suspectate de fraudarea bugetului UE, totul în colaborare cu autorităţile ţărilor membre. Fiecare stat membru UE, deci și România, ar urma să aibă un procuror în Biroul Procurorului European.
„Raportorul Parlamentului European pe o anumită lege este persoana cea mai importantă în procesul legislativ și în negocierile cu statele UE. Tot el trebuie să asigure majoritatea la vot, iar pentru asta raportorul trebuie să fie credibil și un foarte bun negociator.“
Vor exista proceduri comune, la nivel european, pentru alegerea procurorilor delegaţi şi derularea anchetelor?
Conform propunerii Comisiei, Parchetul European va fi condus de un procuror general european, care va avea patru adjuncţi, şi va fi alcătuit din procurori delegaţi de către ţările membre ale Uniunii Europene. În fiecare ţară membră UE ar urma să existe un birou al unui procuror european, care va avea o echipă de specialişti în anchetarea fraudelor.
Fiecare procuror european delegat va efectua cercetări în statul lui, va lucra cu personal național și va aplica legislația națională. Dacă există suspiciuni de lipsă de imparțialitate în statul X, procurorul european dintr-un alt stat va face ancheta în statul X.
Important este să acționeze unitar pe tot teritoriul UE, mai ales în cazurile transfrontaliere, de aceea colaborarea este foarte importantă. Deciziile Parchetului European vor putea fi contestate în instanțele naționale.
Când va începe să funcţioneze Procurorul European?
După ce vor fi parcurse toate etapele legislative. În ianuarie 2015, voi supune la vot în Comisia LIBE un raport interimar cu poziția Parlamentului European pentru a fi trimis Consiliului, respectiv statelor membre. Urmează alte proceduri, Parlamentul European trebuind să aprobe varianta finală.
Ce înseamnă funcţia de raportor pentru Procurorul European, ce presupune asta?
Cât timp un proiect de lege, Directivă, Regulament etc. se află în PE, europarlamentarul care conduce procesul legislativ pentru acea lege se numește „raportor al Parlamentului European“.
Raportorul PE pe o anumită lege este persoana cea mai importantă în procesul legislativ și în negocierile cu statele UE. Tot el trebuie să asigure majoritatea la vot, iar pentru asta raportorul trebuie să fie credibil și un foarte bun negociator.
În mandatul trecut, ați obținut votul PE pentru Directiva confiscării extinse. A devenit lege care trebuie să se aplice în statele membre, România nu se grăbește să o transpună. Confiscările merg timid. Care este cauza?
Am văzut că sunt tot mai multe decizii judecătorești de confiscare a unor bunuri și bani. Este încurajator și, odată cu aplicarea Directivei europene, cred că vor fi și mai multe situații de confiscare a averilor. În Directivă, am prevăzut confiscarea extinsă pentru infracţiuni de corupţie, trafic de femei, de copii, de droguri, de armament, criminalitate informatică, pornografie infantilă. Confiscarea extinsă se aplică şi pentru multe alte infracţiuni, unde legea prevede o pedeapsă maximă de peste patru ani închisoare, cum sunt evaziunea fiscală, şantajul etc. Și am introdus și confiscarea bunurilor şi banilor puşi pe numele unor cumnaţi, fraţi, veri, rude sau alte persoane, cu scopul ilegal de a fi scoși de sub puterea confiscării, ceea ce este inacceptabil.
Revenind, decizii judecătorești sunt, atât cât prevede astăzi Codul Penal că se poate confisca, și sper ca numărul lor să crească. Problema este recuperarea bunurilor și a banilor. Iar aici intervine ANAF. Și rezultatele sunt dezastruoase. Într-un an, statul, prin ANAF, recuperează 5-10% din prejudiciile constatate de instanțe.
Procurorul-șef DNA explica recent că statul are şapte ani să recupereze prejudiciul de 60 de milioane de euro din dosarul lui Dan Voiculescu. Dacă nu îi recuperează în această perioadă, intervine prescripția. La fel, și în alte cazuri.
ANAF este o instituție cu numiri politice și de aceea trebuie schimbat acest lucru. Dacă depinzi de un politician sau de un partid politic să-ți păstrezi funcția, dacă tu însuți ai fost membru de partid, s-ar putea să nu vrei să deranjezi acel partid politic care te susține sau să recuperezi banii de la colegii de partid. Or, ANAF trebuie să lucreze pentru țară, trebuie să recupereze banii furați din buzunarele noastre.
Există posibilitatea ca DNA să deschidă dosare penale împotriva celor care nu recuperează prejudiciile stabilite de instanță. Probabil că se va ajunge și în astfel de situații dacă ANAF nu își face treaba. Banii trebuie întorși la buget, adică la noi toți.
Cum vedeţi activitatea DNA din ultima perioadă, în special din campania electorală? Credeţi că rezultatul alegerilor a fost influenţat şi de marile dosare de corupţie ieşite la iveală?
DNA lucrează bine încă din momentul în care am înființat-o, în 2005, iar asta se datorează în primul rând procurorilor, judecătorilor și celorlalți specialiști din instituţie. Succesul DNA este evident: aproape 90% din dosarele DNA s-au finalizat prin condamnări penale și confiscarea prejudiciului. Încrederea în DNA a crescut la 53%, iar asta arată și că oamenii vor anticorupție. Dar trebuie să spun și că nu toate filialele DNA lucrează în același ritm și nu au rezultatele DNA-ului central.
DNA nu lucrează după un calendar politic. Procurorii și judecătorii lucrează în dosarele pe care le au, în funcție de ce probe au sau pot obține, își văd de munca lor, indiferent de ce se întâmplă pe plan politic. Nu poți să decizi că este campanie electorală și nu se mai face niciun dosar sau că „se dă drumul“ la un anumit dosar în lipsă de probe.
Haideți să luăm cazul Microsoft, dosar în care sunt implicați nouă foști miniștri din patru guverne. Ce ar fi trebuit să facă DNA? Să se oprească o lună de zile, pentru că e campanie electorală? La fel, în dosarul retrocedărilor și în multe altele. Nu sunt de acord cu o astfel de abordare. Justiția și politica sunt separate și așa trebuie să rămână.
Oamenii s-au săturat de minciunile lui Ponta, de baronii PSD, de corupția patronată de Ponta în partid și în guvern și s-au săturat și de corupția transpartinică. Dosarul Microsoft ne-a arătat exact fața asta a politicenilor. Când sunt cercetați nouă foști miniștri din patru guverne, din partide diferite, ne gândim că politicienii fac înțelegeri transpartinice, lucrează împreună pentru beneficiul lor, și nu al oamenilor. Nu știu cât de mult a influențat alegerile dosarul Microsoft, poate că se va face o cercetare sociologică, dar oamenii au avut multiple ocazii să vadă politicieni corupți care au ajuns la închisoare și în afara campaniilor electorale.
A contat mult însă emoția pe care au transmis-o în țară românii din diaspora care nu au fost lăsați de Guvernul Ponta să voteze.
Cum vă explicaţi că un caz precum cel al Alinei Bica, în care sunt implicate persoane politice cu mare greutate, dar în care faptele datează de câţiva ani buni, iese la iveală doar acum? Aveţi vreo suspiciune?
Nu am nicio suspiciune. Nu, iar eu nu gândesc în termenii aceștia – acum sau altă dată. Ceea ce eu contest este faptul că doamna Bica nu a fost verificată înainte de a fi propusă, în mai 2013, de către ministrul interimar al Justiției de atunci, premierul Victor Ponta, și apoi numită la conducerea DIICOT. Mă îndoiesc că Victor Ponta, ca premier, nu a fost avertizat cu privire la integritatea doamnei Bica, atunci când a propus-o pentru această funcție.
Când eram ministru, doamna Bica a venit la interviul pe care l-am organizat pentru funcția de procuror-șef al DIICOT, dar nu l-a trecut și, deci, nu am propus-o pentru această funcție. A vrut apoi să fie reprezentant al României în Eurojust, instituție a UE, dar nu a luat nici acest concurs. Eu nu am avut informații de la servicii, dar Victor Ponta, ca prim-ministru, nu are cum să nu aibă astfel de informații, de aceea are o vină în situația pe care a creat-o și care a adus prejudicii de imagine României și sistemului judiciar.
Deşi a pierdut alegerile, Guvernul Ponta rezistă în funcţie. PNL nu pare grăbit să vină la guvernare şi, practic vorbind, nici nu prea are soluţii, altele decât aceeaşi majoritate de conjunctură, cu traseişti. Care credeţi că este soluţia?
Unii susțin că poate este mai bine ca Ponta să treacă și momentul bugetului și să răspundă pentru măsurile economice pe care le ia după pomenile electorale de la alegerile prezidențiale. Dar pentru țară, nu pentru opoziția politică, este mai bine să plece, iar binele românilor trebuie să fie pe primul loc, înaintea calculului politic al momentului intrării la guvernare de către opoziție.
Căderea guvernului presupune o moțiune de cenzură. Iar opoziția are această răspundere, să-și găsească susținători, nu dintre penali, pentru a demite un prim-ministru și un guvern incapabili, iresponsabili și incompetenți.
Ce aşteptări aveţi de la preşedintele Iohannis, ţinând cont că l-aţi susţinut deschis în turul al doilea?
Le-am spus celor care m-au votat – și nu au fost puțini, sute de mii de oameni care au votat principii și un alt fel de a face politică, fără blaturi, fără mașinării corupte de partid, fără legături toxice transpartinice – că eu îl voi vota pe Klaus Iohannis și îl voi susține dacă își asumă 10 puncte din măsurile pe care le-am promovat și în care cred.
I-am trimis o scrisoare cu aceste puncte și domnul Iohannis le-a acceptat public și, ulterior, mi-a și răspuns în scris. Ca să vă spun pe scurt, este vorba, între altele, de păstrarea orientării României către SUA și UE, de votul electronic şi prin corespondenţă pentru toţi românii, din ţară şi din străinătate, de respectarea independenței justiției, de eliminarea imunităților pentru demnitari, dar și chestiuni care țin de recuperarea banilor publici din marile dosare de corupție, de libertatea economică, de eliminarea monopolului partidelor existente prin posibilitatea înfiinţării unui partid politic de către un număr mic de membri. Am văzut că 93% dintre votanţii mei din primul tur l-au votat pe Klaus Iohannis în turul al doilea. Pentru aceste principii l-au votat.
Am apreciat primele declarații și acțiuni ale d-lui Iohannis de după câștigarea alegerilor, pentru că acestea au fost în linia celor asumate și au răspuns așteptărilor cetățenilor. Mă refer la respingerea legii grațierii și la ridicarea imunității unor parlamentari suspectați de fapte de corupție.
Așteptările mele sunt legate de respectarea de către domnul președinte Iohannis a tuturor angajamentelor și de a dovedi că lucrează pentru români.
Aţi început demersurile pentru înfiinţarea unui partid. Care sunt şansele reale să se impună pe scena politică?
Văzând dorința și entuziasmul celor care mă susțin în proiectul unui nou partid, șansele sunt mari. Oamenii își doresc – și au arătat-o la alegeri – o schimbare a clasei politice și transformarea României. Avem o clasă politică de 25 de ani, aceeași, care și-a arătat limitele și mai ales slăbiciunile, care întreține corupția, ține în planul doi oamenii merituoși, blochează accesul în funcții de decizie a celor integri, competenți și valoroși.
Cei care mă susțin vor să creăm un partid nou, un partid „altfel“. Poate că, odată cu apariția partidului nostru, se va schimba și gândirea politică în celelalte partide, „taberele“ ținute la ușă vor prinde curaj și îi vor schimba pe politicienii care au ținut frâiele politicii ani de zile.
Cum veţi putea împăca funcţia de europarlamentar cu munca pentru construcţia unui nou partid?
Nu sunt singură. Suntem o echipă, lucrăm în echipă. Am stabilit deja că asociația noastră, înființată înaintea partidului, va avea filiale regionale, cu personalitate juridică. Am stabilit și detalii tehnice: vot electronic în organizație, coordonare regională, criterii etice și de competență pentru membrii asociației cu drept de vot, modalitățile de înscriere a membrilor etc.
În week-endul trecut, 19-20 decembrie, am avut o întâlnire regională cu susținătorii și simpatizanții din județele Cluj, Alba, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Maramureș și Satu Mare. Am discutat despre principiile, programul și organizarea noului nostru proiect politic – asociația și partidul politic.
Oamenii se organizează. În acest moment, nu văd un impediment în funcția de europarlamentar, eu muncesc mult.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
