Pe aceeași temă
Sosim cu trenul, dupa o noapte de drum, la Sighet. Un minut in Spatiul de reculegere si rugaciune deschis spre cer in forma de cruce. In impluvium picura ploaia: se rasfrange cerul schimbator de dupa lunga seceta.
In fosta curte de preumblare a detinutilor impresionantul "Cortegiu al Sacrificatilor" al tanarului sculptor Aurel Vlad: barbati si femei, goi, inaintand (spre abis, spre lumina). Incerc, eu cel din carne, un moment, sa intru in cortegiul de bronz. Freamat in mijlocul trupurilor, aere perenium.
Vizita, prea scurta, a salilor muzeale. Trebuie sa revin. Aproape 50 de ani de istorie, inclusiv grotescul kitsch ceausist. Nu trebuie uitat ca aici, in Romania, a fost singura rezistenta armata. La urma, cum spune Blandiana, nu mai era nici o speranta de victorie dar trebuia afirmata demnitatea.
Sedinta de deschidere. Sala e compusa din mai bine de o suta de tineri din Romania, Republica Moldova si Ucraina. Figuri gratioase, gracile. Adolescenti, cativa studenti care vin a treia, a patra oara. Vom reusi a-i face sa inteleaga? E o sansa a memoriei. Incerc ecuatia: "a-ti aminti = a intelege".
Ana Blandiana se intreaba in ce masura memoria trebuie reconstruita prin adunarea fragmentelor din noianul istoriei. Ion Gavrila Ogoranu, binecunoscut, unul din ultimii rezistenti din munti, ascuns timp de 22 de ani, acum un om de 81 de ani, de o mare vigoare. Ideea lui fundamentala: respingerea comunismului e singura conotatie a rezistentei. O rezistenta repede disperata dar pentru onoare, pentru "istoria vie, istoria care sufera". Pentru legitimitate de asemeni (rezistentii se considerau "Armata Nationala Romana" - cu buna dreptate in acea perioada de ilegitimitate), cu un caracter crestin. Foarte putini dintre informatori au facut rau; cei mai multi spuneau ce le recomanda Armata Nationala pentru a insela Securitatea.
Tactica in Fagaras: absenta unui punct fix (gropi de zapada iarna), intinderea maxima a razei de actiune (pentru a disemina actiunile Securitatii). Sprijinul populatiei a fost general si neprecupetit. Brazii se frang dar nu se indoiesc e opera lui (in trei volume) in care descrie lupta grupurilor din munti, iar acum scrie Din arhiva Securitatii pentru a dovedi ca documentele din aceasta arhiva confirma amintirile lui. A fost condamnat la moarte. Dar oare nu suntem toti condamnati la moarte (subinteles: depinde cum si de ce mori). Ia cuvantul Lucretia Jurj-Costescu. Despre viata partizanilor in munti. E "moata", originara din Scarisoara-Noua. A insotit pe sotul ei in munti, intr-un mic grup de noua insi. A fost denuntata de un membru al familiei, torturat, dar au reusit sa scape ascunzandu-se in padure. Unii s-au sinucis, altii au fost ucisi in ciocniri cu Securitatea. Un soldat, trimis de comandantul lui, i-a surprins in adapost dar a zis ca nu-i vede. Un semn de la Dumnezeu. Un moment extrem de emotie e cand povesteste cum au fost prinsi, tradati de un informator "adevarat". Sotul ei a fost impuscat, fratele lui executat. Ea, Lucretia, a fost condamnata la munca silnica pe viata (a stat zece ani in inchisoare). Emotie care trece in sala cand spune ca nu a fost fericita decat cu sotul ei. Dar sentimentul ca Dumnezeu a insotit-o mereu e cert. "A trimis in calea mea numai oameni care m-au ajutat"; "Eu am supravietuit ca cei care au murit sa nu ramana anonimi." Cum a influentat Rezistenta cursul istoriei noastre? intreaba o eleva. Si Ogoranu subliniaza cu o oarecare amaraciune ca Rezistenta e ignorata.
"Nu-i pentru prima data ca nu toleram ce avem bun in istoria noastra?" - "Cine salveaza onoarea, salveaza viitorul" aminteste Serban Papacostea cu toata autoritatea lui de eminent istoric.
Discutiile, abundente, subliniaza functia de salvare a onoarei, a Rezistentei.
Rectorul scolii, Stéphane Courtois, autorul si responsabilul Cartii negre a comunismului vorbeste despre Actualitatea fenomenului totalitar.
Courtois arata ca sistemul totalitar a fost inventat de Lenin in 1919 (un dictator autentic nu se ocupa de ideologie!). Fascismul e o reactie la comunism.
E o sinteza judicioasa, profunda a istoriei Europei in secolul XX.
Cu exceptia Cehoslovaciei nici o tara n-a condamnat juridic comunismul. Acest lucru n-a fost facut la timp si devine din ce in ce mai greu un proces judiciar. Ramane posibil un proces moral, "Judecata istoriei".
Ideologia comunista continua sa functioneze, in special in Apus (Franta). Exista un "negationism" comunist. Crimele comuniste n-au avut loc, spun acesti negationisti. Iar grevele actuale din Franta, care pot bloca intreaga tara, sunt de inspiratie pur comunista. Iar "islamismul revolutionar" e si el o a patra miscare totalitara, in acelasi timp o reactie la comunism (in Afganistan) si la americanism (in Iran).
Dar monopolul american asupra informatiei nu e o primejdie pentru libertatea expresiei? intreaba o eleva din Timisoara. Statele Unite au fost atacate si se comporta ca atare, raspunde Courtois. Dar felul cum se dezvolta contestatia dovedeste ca nu exista un monopol al informatiei.
(Impresia mea despre aceasta dupa masa: tinerii nu ezita sa respecte trecutul national de rezistenta la comunism, dar au mai multe dificultati de-a accepta suprematia americana in lume!)
Marti, 8 iulie
E ziua noastra, a denuntarii persecutiilor psihiatrice. Incep eu. Vorbesc 35 de minute. Urmeaza dr. Alexei Masec din Chisinau, singurul care are curajul sa vorbeasca despre psihiatrii comunisti moldoveni. Lunga insiruire a colegilor lui, nedemni. Galerie gogoliana: psihopati, cozi de topor, gusati, alcoolici. Descrie calvarul unui anume M, opozant, aruncat dupa gratiile spitalului Costiugeni, decretat "asocial periculos": "eu iti aplic tratamentul pentru ca nu iubesti puterea sovietica" ii spune psihiatrul lui M.
Reabilitat politic, M a ramas cu pata diagnosticului, niciodata oficial infirmat. Si alte, alte cazuri... Terapiile barbare cu sulfazina, care produc febra; metode de tortura.
Marturia lui Vasile Paraschiv, vechiul militant sindical, internat la psihiatrie de patru ori in anii '70, brutalizat, batut. Imi aduc aminte cand l-am intalnit la Paris in 1978, a fost vazut si expertizat de psihiatrii francezi constituind o proba vie. Are 75 de ani acum, a ramas tot atat de taios. Aflu cu placere ca pregateste o carte de memorii. "Doctorii se acopera cu hartii iar bolnavii cu pamant" i-a spus odata un expert insarcinat sa stabileasca boala sa.
Ion Drimus a fost declarat in 1970 "incurabil" dupa ce facuse reclamatii pentru nereguli in munca. Niciodata nu a fost reabilitat, niciodata nu a primit vreo compensare pentru tratamentele inumane suferite. La 41 de ani a fost scos la pensie cu forta si nu i s-a mai dat dreptul de-a munci. A primit numeroase cerificate de buna sanatate dar tribunalele nu i-au dat niciodata safisfactie... E teribila stigma, pata pe care persecutia psihiatrica o aseaza pe victima. Foarte des cei care au fost astfel loviti sunt psihologic mai fragili. Ca si supliciul crucii, supliciul psihiatric e infamant.
Miercuri, 9 iulie
Vorbeste Dan Pavel despre cartea publicata cu Iulia Huiu Nu putem reusi decat impreuna (Polirom). Vorbe intelepte, introductive, despre cultura civica, necesitatea ei.
Face o relatare, à vol d'oiseau, a aparitiei, dezvoltarii, apogeului si decaderii CDR (Conventia Democratica din Romania).
Christian Mititelu e foarte acuzator impotriva intelectualilor care nu s-au angajat in politica, ci s-au retras in "actiunea civica".
Ana Blandiana raspunde. Intelectualii nu puteau fi convingatori decat de pe pozitii civice, nu te poti improviza politician. Tensiunea e puternica. Si nu a reusit Alianta impunand Conventia? Drama s-a petrecut dupa castigarea alegerilor. Liderii Conventiei au fost slabi in raport cu idealul, dar raman superiori in raport cu cei care au condus tara inainte si dupa ei.
Nestor Rates incearca sa scada patosul emotional al discutiei. Conventia Democratica a adus o contributie decisiva pe fagasul european. Pe plan intern politica CDR a fost un esec (structurile mafiote, gandesc eu, sunt cel mai greu de zdrobit).
Dan Pavel ia din nou cuvantul subliniind ca in 1996 si 2000 a jucat principiul definitoriu pentru democratie, al "dublei alternante" (S. Huntington). Nu trebuie omisa nici contributia legislativa a Conventiei si "institutionalizarea democratiei".
Gheorghe Barlea, directorul Memorialului, fost prefect PNTCD, insista asupra neomogenitatii Conventiei aducand lui Pavel si Huiu un elogiu: "CDR a fost o scoala nu numai pentru partizanii Conventiei, ci si pentru adversarii ei"; "am facut mult mai mult bine decat ni se recunoaste si mult mai putin rau decat ni se imputa".
D-l Radulescu-Zoner crede ca infiintarea partidelor istorice a fost o mare greseala - inevitabila. El trece de la istorie la prezent apeland la tineret sa lupte impotriva "partidului-stat".
Discutiile sunt foarte aprinse. Traduc o anumita neconsolare pentru pierderea puterii in 2000.
Ioana Voicu-Arnautoiu vorbeste despre prinderea tatalui ei, cunoscutul comandant rezistent - si anume despre aspecte mai ascunse ale manevrelor care au dus la prinderea lui ("masuri de infiltrare"). Securitatea crea "legende" adica fictiuni menite sa insele mediul in care se desfasura ancheta.
Imaginatia morbida in slujba Securitatii Statului!
Generalul Plesita, azi pensionar, facea parte din echipa care actiona pe teren (comandant adjunct al Securitatii Pitesti!).
O eleva intreaba care au fost obiectivele Rezistentei si ale grupului Arnautoiu? - Motivatia cea mai adanca era lupta impotriva comunismului (Oare acesti tineri inteleg ce este idealismul?).
Dar, spune Serban Papacostea, exista perspectiva de lunga durata prin prisma careia actiunea Rezistentei capata un sens (esentiala interventie!).
Serban Papacostea vorbeste acum despre istoriografia sub Stalin, moment in promovarea puterii totalitare. Istoria trebuie re-scrisa! Extirparea constiintei romanesti si impunerea viziunii ocupantului sovietic. Istoria, nobila vocatie poate deveni o otrava puternica. Exemplul sinistrului Mihai Roller, mistificatorul istoriei romanilor (ultima editie a manualului lui a aparut in 1956). Mistificari: 23 august 1944, 6 martie 1945 (formarea "guvernului de larga concentrare democratica"). Exemplele date sunt abundente, iar discutiile aduc multe nuante.
Joi, 10 iulie
Annie Bentoiu vorbeste despre Transformarea interioara - a masei, intr-un fel de pasta docila in "comunism dar, partial, si in Occidentul de azi". O lectie de distinctie intelectuala, morala.
Urmeaza Sanda Stolojan, care a fost interpreta lui de Gaulle cand acesta a venit in Romania, in 1968. Intalnirea dintre doi oameni pe care totul ii deosebea. Politica lui de Gaulle, in afara blocurilor, se intalnea, in principiu, cu a Romaniei de atunci. Totdeauna am fost impresionat de Sanda, martora privilegiata a secolului, insotitoarea atator oameni politici de maxima importanta si in acelasi timp in centrul exilului romanesc.
Vorbeste Aurel Stroe, vechiul prieten din adolescenta, compozitor ilustru. Amintiri din anii '50-'60-'70 care sunt si ale mele. Evocarea prietenilor comuni morti in inchisoare... Miron Chiraleu. Despre distrugerea personalitatilor artistice ("cum tovarase, astfel de disonante intr-o piesa pastorala?"), despre sicanele ideologice care influentau acceptarea sau respingerea operelor muzicale. (Aurel ridica un colt de val din gandirea lui matematica muzicala - in tacere). Despre intalnirile cu partizanii ale vechiului om de munte si alpinist, Aurel Stroe.
Sunt uimit de precizia intrebarilor ce se pun lui Aurel. Ei sunt constienti, in ciuda tineretii lor, ca exista ideologia, cenzura si atatea calamitati. A fost muzica unui act de protest? - suna o intrebare - Si Stroe aminteste de opera lui - cu o parte, Moartea tiranului - evident cenzurata la Bucuresti. Despre interdictia asupra muzicii religioase - o marturie vie, momente de viata.
Vineri, 11 iulie
Dimineata incepe cu conferinta lui Al. Zub despre Discursul national intre globalizare si modernism. Eruditie sobra si avant. Viziune larga. Discursul despre "Pax americana", spune Zub, este imprecis, insuficient, nu da seama de totalitatea procesului actual. Natiunile au dreptul sa-si continue existenta. "Modernismul" deplaseaza accentul catre individ si activitatea civica. Cum se impaca aceasta miscare cu apararea patrimoniului national? Problema ramane deschisa. O concluzie imediata nu e, in fond, posibila.
Sambata, 12 iulie
Bogdan Lis, unul din principalii lideri ai Solidaritatii din Polonia face o istorie a miscarii, insistand asupra momentelor memorabile dinaintea starii de asediu (E obiceiul acestor scoli de vara de-a aduce in fiecare an o personalitate istorica - anul trecut a fost Vladimir Bukovski).
In continuare, vizitam expozitia permanenta consacrata "Solidaritatii" in chiar "celularul" Memorialului.
Dupa amiaza vorbeste un mare si vechi prieten al meu, Andrei Brezianu despre Iuliu Maniu si vocatia occidentala a Romaniei.
Opozitia lui politica deja in Parlamentul de la Budapesta avea un caracter etic si istoric si, mai ales, arunca o sfidare ideii ca Estul si Vestul nu se intalnesc. Ei bine, ele se intalnesc - si anume in Romania, "bastion al Occidentului la Rasarit".
O relatare de istorie, sobra, completa, dar nu lipsita de emotie aici la Sighet unde Maniu a fost "asasinat lent".
Urmeaza Dennis Deletant: Relatiile romano-britanice in perioada comunista. Misiunea britanica, americana raportau foarte putin despre teroarea din Romania. Detalii asupra vizitei lui la Corneliu Coposu in 1986. O istorie a unui interes constant de 40 de ani si mai bine.
Duminica, 13 iulie
Dupa Bogdan Lis despre Polonia, Petrusca Sustiova, Pavel Zacek, Petr Blazek despre Cehia, vorbeste Ulrich Burger despre RDG in anii '70. De la "Painea si biciul" de dupa Congresul al VIII-lea al Partidului pana la contestatia deschisa a lui Rudolf Bahro (Die Alternative).
D-l Helmut Muller-Enbergs, cercetator in cadrul oficiului Gauck vorbeste despre Garantii securitatii statului in RDG. Descrie sistemul extrem de elaborat si precis al controlului populatiei in RDG.
Vechiul luptator Gavrila Vatamaniuc, rezistent in Bucovina, ia cuvantul.
Vorbeste foarte tare spunand ca dupa anii de soapte e fericit sa vorbeasca cu voce tare. Relatare patetica a "Dacului liber" ce nu se supune Anticristului. Dojeneste pe elevi ca fumeaza. El, Vatamaniuc e sanatos caci si-a ales apa, mancarea si nu si-a pierdut credinta in Dumnezeu.
Dat afara din armata pentru opiniile lui, a luat calea muntelui din 1949 pana in 1955, cand a fost condamnat la munca silnica pe viata. Au urmat 9 ani de inchisoare, batai, foame. Apel la cunoasterea Istoriei. Vrem Democratie dar ce facem cu Dreptatea?
E duminica, dupa amiaza. Sunt in trenul care ma va duce, in 15 ore, de la Sighet la Bucuresti. Traversez piesajele sublime ale Maramuresului. Cum parca nici Toscana nu are. Totul e atat de departe... Nu degeaba a spus odata Nichita ca, facand acest drum, a descoperit de unde vine vorba ca Romania e un imperiu.
Zilele astea la Sighet: doua feluri de intalniri: cu trecutul dureros si nedecis, cu vechii prieteni neinfranti de timp (cel putin moralmente); pe de alta parte, cu tinerii acestia maturi si fermecatori - dovezi ca istoria parintilor se rasfrange oarecum in ei. Ce as fi vrut sa le spun: ca rememorarea ar trebui sa-i faca sa inteleaga prezentul, sa sprijine un proiect de viitor; dar nu tine loc de proiect. Pe acesta il vor inventa ei, nadajduiesc...
