Nu-i la fel!

Delimitarea a devenit o chestiune de igienă morală obligatorie pentru jurnaliștii din România pentru a opri deteriorarea vizibilă a mass-media. Și una de supraviețuire.

După spectacolul dezgustător al Antenei 3 în ediția din 14 ianuarie 2014 a Sintezei zilei, pen­tru care termenul „derapaj“ este curat com­pli­ment (ca și când Gâdea & Co. ar fi res­pec­tat vreodată vreun cod etic), se acreditează în dezbaterea pu­blică ipoteza că ar fi vorba de două tabere mediatice iden­tice, „pontănacii“ și „bă­siș­tii“, care se bat pe baricade po­litice cu armele jurn­alis­mului infect. Această judecată pre­ca­ră pare să justifice de ce An­tena 3 a dedicat unui nu­măr de șapte jurnaliști stig­ma­tizați ca „băsiști“ un serial de emisiuni gro­hăitoare și pagini de batjocură în Jurnalul Na­țional. „Banda celor 7“, Ion Cristoiu, Andreea Pora, Robert Turcescu, Dan Tăpălagă, Silviu Ser­giu, Dan Andronic, Mircea Marian și cola­te­ral Horia-Roman Patapievici, Monica Macovei etc., au fost executați de un pluton alcătuit din Gâdea, Badea, Chirieac și Ciuvică. Deși a con­damnat, cam cu jumate de gură, conduita inacceptabilă a Antenei 3, maniheist o fi gân­dit Mircea Toma, liderul ActiveWatch, atunci când au fost terfeliți cei șapte jurnaliști, ata­cul asupra Andreei Pora fiind cel mai strident. „Am reacționat întotdeauna atunci când ziariști independenți au fost victima hărțuirii din partea unor politicieni sau chiar a co­le­gi­lor de breaslă aflați în misiuni de execuție pu­blică – cum a fost cazul ziariștilor acuzați în vara lui 2012 că sunt res­pon­sabili de imaginea proastă a guvernului român în străi­nă­tate. În cazurile în care «zia­riștii» care își asumă fățiș opi­nii politice partizane se în­caieră între ei, opțiunea or­ga­ni­zației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual“, s-a scos Mir­cea Toma, întărind ideea că, dacă niște jurnaliști bezmetici se încaieră, merită un tratament similar. Tot așa a reac­țio­nat și Răzvan Martin, membru al aceleiași or­ganizații, într-o scrisoare deschisă către jur­na­lista în cauză. Pentru el, „problema e că o re­acție în cazul linșajului căruia i-ai fost vic­ti­mă va presupune automat reacții la orice de­rapaj de genul ăsta, ca să fim imparțiali, echi­distanți și să nu fim acuzați de dublu stan­dard sau părtinire“, ba chiar mai mult, „astfel de derapaje s-au generalizat în spațiul media, se petrec zilnic. Ar însemna să reacționăm de câ­teva ori pe zi...“. Deși deplânge situația in­to­xicării produse de Antene, Dorin Tudoran încearcă să se plaseze la mijloc, muștruluind iro­nic atât jurnaliști de la trustul Intact, cât și pe unii de la B1 TV sau de la Evenimentul Zi­lei. Pentru Horea Bădău, de la Asociația Con­sumatorilor de Media, și unii, și ceilalți sunt fe­țele aceleiași monede.

Ei bine, care e punctul pe abscisa jur­na­lis­mu­lui onest care garantează echilibrul, echi­dis­tan­ța, imparțialitatea? Radu Vancu răspunde: „Pro­blema nu e cea a partizanatului politic... cum încearcă Mircea Toma să ne facă să credem. Ci a instrumentelor «jurnalistice» cu care An­dreea Pora & B1 TV (& revista 22, desigur) pe de o parte, respectiv Mihai Gâdea & Antena 3, pe de alta, înțeleg să opereze. Iar a nu vedea & sancționa diferența de standarde e o do­va­dă de orbire voluntară... De ce crede Mircea To­ma că, atunci când una dintre părți joacă mur­dar, ambele părți sunt vinovate? Că, adi­că, și cel ce varsă zoaiele, și cel împroșcat sunt la fel de culpabili? Eu credeam că, pen­tru un arbitru așa cum se vrea ActiveWatch, murdăria, totuși, nu e bună“. Deci, nu-i la fel! Există o nervozitate în aceste zile pe bloguri și pe rețelele jurnaliștilor. Un protest care se­pară apele a fost semnat deja de peste 200 de jurnaliști din toată țara. Andrei Gheorghe restituie premiul APTR pentru a nu fi ames­tecat cu laureații Antenelor, Vladimir Tis­mă­nea­nu avertizează pe Contributors - „cine tace con­simte“, Cristina Pânzaru spune pe FB „Destul! Ajunge!“, Alina Vasiliu de la Constanța scrie pe FreeEx că se simte atacată „prin punerea acestui semn de egalitate... Dacă acest par­ti­zanat (de partea justiției, a jurnalismului co­rect) este rău şi mă scoate din grupul zia­riş­tilor îndreptăţiţi să fie apăraţi de organizaţiile profesionale este grav“. Iar de la „jurnalistul de provincie“ pe blogul lui Cristea, aflăm că „Nu toți suntem niște secături, pușlamale sau lichele. Nu toți suntem niște neizbutiți. Toți avem limite, însă nu toți ne manifestăm în cercurile trase de politicieni. Nu toți curățăm scame de pe sacouri prețioase... Nu toți ne scoatem articolele la mezat“. Delimitarea a de­venit o chestiune de igienă morală obli­ga­to­rie pentru jurnaliștii din România pentru a opri deteriorarea vizibilă a mass-media. Și una de supraviețuire. Nu putem spune că situația este „fără precedent“, fiindcă abjecția Antenelor e o prelungire a „vadimizării“ presei din anii ‘90, când revista România Mare executa în ace­eași manieră personajele publice care îi stă­teau în gât lui Vadim Tudor. Faptul că sanc­țiunile n-au fost suficient de aspre, deși pro­cesele au curs, faptul că electoratul manipulat l-a ales și reales are consecințe până azi. Iar CNA stă azi, filosofic, pe gânduri... //