De același autor
Daca medicii care se lupta acum sa-si recapete posturile de directori ai spitalelor de unde au fost demisi de ministrul Nicolaescu ar fi consumat macar un sfert din energia pe care o pun azi la bataie pe vremea cand erau in functii, ministrul nu i-ar fi trimis la odihna.
Era de asteptat sa se ajunga si la procese, dupa aceste demiteri. Pana la Eugen Nicolaescu, nici un ministru al Sanatatii n-a avut curajul si nici sprijinul politic pentru a ataca la varf criza eterna din spitalele patriei.
Daca oamenii care i-au dat informatii administrative lui Nicolaescu ar fi luat la bani marunti esentialul, adica eficienta exercitarii actului medical in spitale, nu se mai ducea nimeni sa-si ceara functia inapoi la tribunal. Marea bataie de joc din spitale nu e ca banul public se topeste suspect, ci ca bolnavii au ajuns un soi de figuranti ai unei piese in care, de la director la portar, transforma suferinta figurantilor intr-o afacere profitabila. Asta e adevarata problema din spitale. Ca te internezi cu o boala si te intorci acasa cu doua. Ca pentru omul de rand boala a ajuns motiv de spaima ca se duce la spital, mai mare decat boala insasi. Cand pacientul care nu da sau nu da destul e uitat in salon cu zilele, fiindca sunt alte cazuri mai importante in ordinea profitabilitatii, porcarii din astea nu se intampla fiindca medicul de salon sau seful de sectie isi bat joc de meseria lor, ci fiindca directorul spitalului le ingaduie una ca asta. Intr-un spital care functioneaza bine, seful e pretuit de foarte putini, ceilalti se plang ca sta cu ochii pe ei si ca, una, doua, ii ia la intrebari.
Genial sa fie doctorul Sorin Oprescu, ceea ce nu e cazul, n-avea timp sa se ocupe de patru spitale pentru a le face sa mearga in interesul bolnavilor. Si Sorin Oprescu mai e si parlamentar, a ajuns vedeta TV, incat pentru el ziua ar trebui sa aiba 48 de ore, ca sa-si acopere macar satisfacator fisa tuturor posturilor pe care le-a avut pana de curand. Spitalul Universitar, care ar fi greu de condus si daca ar fi transformat in hotel cu cazarea gratuita, ii permitea doctorului Oprescu sa mai conduca trei spitale. Doar ca sa le viziteze politicos, zilnic, pe toate, si tot ar fi avut nevoie de mai mult de 8 ore, fara a lua in calcul timpul pierdut pe drum. Iar daca adaugam parlamentul si partidul, plus aparitiile la TV, plus Colegiul Medicilor, plus orele de la facultate, plus o minimala viata sociala si alta, tot minimala, de familie, consultarea publicatiilor de specialitate, din tara si din lume, diverse mici activitati intime si cateva ore de somn, de aici rezulta ca doctorul Oprescu ori a descoperit secretul condensarii timpului, ori are sosii, ori, te pomenesti, chiuleste de la indatoririle sale. Sau le “fusereste” pe toate.
Ca in conflictul doctorului Oprescu, altfel medic stimabil si inimos, cu ministrul Nicolaescu a intervenit si presedintele Academiei Romane, luandu-i apararea primului, e, cred, explicabil, nu numai pentru ca profesorul Eugen Simion ar avea, cum se spune, relatii apropiate cu PSD, ci si pentru ca probabil alta e relatia presedintelui nemuritorilor romani cu timpul pe care il consuma muritorii de rand, iar asta nu numai in chip metafizic, ci si in diverse functii, altele decat presedintia Academiei.
Apropo insa de marea fusereala in care se complac personalitati ale vietii noastre publice, ea exista si din cauza ca autoritatile cele mai de sus stiu legile cam dupa ureche, iar in cazul ministrului Sanatatii, cu urechea cu care nu prea aude. Cand pornesti o actiune fara precedent, la noi, de eliminare din functii a unor persoane care au de partea lor si partide politice, si o halca semnificativa din mass-media, iei in calcul si cele mai negre scenarii de contraatac. Or, ministrul Nicolaescu are aerul ca mai intai a pornit la atac si de-abia dupa aceea a verificat ce munitie are.
Daca e adevarat ca, in afara de sustinerea pe care Nicolaescu o are din partea premierului Tariceanu, in lupta sa cu mogulii spitalelor, ii mai tine partea si Basescu, cred ca ministrul ar trebui sa ia niste meditatii de la fostul primar al Capitalei, daca vrea sa iasa cu coada pe sus din acest conflict.
